Pagini

duminică, 20 decembrie 2009

Tips and tricks

Pentru că suntem într-o perioadă de criză în care grijile se înmulţesc, timpul liber se micşorează, iar nevoia de informaţie este mai mare ca oricând, vă propun câteva schimbări care pot duce la creşterea eficienţei, atât a utilizării timpului şi resurselor, cât şi a informării.

1. Informaţi-vă eficient. Majoritatea dintre noi are câteva site-uri pe care le citeşte de câte ori are ocazia, cărora le-a acordat încredere. Timpul petrecut în faţa calculatorului poate fi scurtat utilizând un program care vă prezintă articolele/ ştirile nou apărute pe site-urile pe care le urmăriţi (arată ca un ziar electronic care conţine numai ce vă interesează). Puteţi să optaţi între prezentarea titlului sau a titlului şi a câtorva fraze din ştire. Unul dintre aceste programe este FeedDemon, care poate fi descărcat gratuit de pe net. Dar înainte de a începe să-l folosiţi, trebuie să vă faceţi o listă cu site-urile care prezintă interes pentru dvs. Şi aici apare următoarea problemă.

2. Încercaţi să vă informaţi cât mai bine. Ce site-uri urmăresc? Cât de mult mă pot baza pe informaţia culeasă de pe net în luarea unei decizii? Întrebări de acest tip trebuie să-şi pună fiecare, însă un lucru este cert: consecinţele deciziei ne aparţin în totalitate. Pentru a evita pe cât posibil să luăm o decizie eronată, trebuie să avem în vedere câteva aspecte:
- totdeauna trebuie să vedeţi care sunt şi argumentele contra, şi să cântăriţi bine consecinţele. Exemplu - dacă acum câţiva ani nu acordaţi destulă încredere celor care vă recomandau să cumpăraţi imobiliare, astfel încât să aflaţi şi părerile contrare, astăzi poate nu eraţi atât de îndatoraţi.
- după ce cunoaşteţi argumentele pro şi contra, trebuie să vă alcătuiţi o gândire proprie, să filtraţi prin gândirea voastră informaţiile. Aici trebuie să ţineţi cont şi de sursele de informare. De exemplu, dacă vreţi să vă schimbaţi economiile din lei în valută, nu vă bazaţi exclusiv pe recomandările făcute de jucătorii pe piaţa monetară, de bănci sau alte entităţi care au un interes legat de evoluţia cursului. Totdeauna, puţină suspiciozitate nu strică.
- niciodată să nu vă panicaţi datorită unei informaţii şiacţionaţi. Chestii de genul 'ofertă limitată', 'cel mai bun preţ', 'dacă nu cumperi acum, pierzi', 'toată lumea cumpără', ..., sunt doar fumigene de marketing. Dacă nu există siguranţă şi oscilaţi, mai bine mai amânaţi momentul punerii în practică.

3. În acestă perioadă ştirile negative sunt preponderente, tendinţa fiind aceea de a exagera. Alăturând conjunctura economică personală, de multe ori negativă, în care ne aflăm obţinem un tablou depresiv. Pe de altă parte, starea de spirit care ne domină ne influenţează deciziile. Fie că devenim exagerat de prudenţi şi refuzăm orice risc, fie că nu mai acordăm încredere nici unei informaţii sau suntem dezorientaţi şi acţionăm haotic, modul în care percepem realitatea este definitoriu. Tonusul psihic necesar unei reflectări cât mai clare a realităţilor este influenţat de mai multi factori, printre care cel mai important este tonusul fizic. La nivel biologic, starea psihicului este strâns legată de starea fizică generală. Încercaţi să practicaţi un sport care vă face plăcere şi astfel dobândiţi un tonus psihic bun.

4. Eficientizaţi cheltuielile. Economisirea pe timp de criză este necesară, iar cheltuielile trebuie bine dimensionate.

5. Nu alocaţi energie şi timp unor dezbateri sterile pe teme diverse, de la politică la virtualul armaghedon economic care ne paşte de la o zi la alta. Dpdv politic lucrurile sunt clare. Dpdv economic, şirul schimbărilor este la început de drum.

Fără să am pretenţia că am epuizat sfaturile practice şi utile care pot aduce un plus vieţii de zi cu zi, vă invit să continuaţi lista de mai sus.

miercuri, 9 decembrie 2009

Ce ne aşteaptă în 2010 - certitudini

1. Codul Fiscal la art 34 - plata impozitului, prevede că aceşti contribuabili (firmele) urmează să aplice din 2010 sistemul plăţilor anticipate la plata impozitului pe profit, reperul fiind nivelul impozitului declarat pentru perioada precedentă. Altfel spus, fiscul vrea banii înainte de termen, chiar dacă vânzările scad şi siguranţa că voi realiza profit în perioada următoare nu mai există.

Rezultatele vor fi: o scădere a colectării bugetare, continuarea trendului de suspendare sau încetare a activităţii firmelor româneşti, şi ce este cel mai important - şomajul va creşte. Faptul că piaţa este extrem de imprevizibilă face din plata anticipată a impozitului pe profit un impozit pe trecut. Mergând pe aceeaşi logică, finanţele ar putea să ne propună ca plata tva-ului să se facă anticipat, fiecărui salariat urmând să i se reţină la sursă 19% din venitul net :-)

2. De remarcat faptul că o dată cu creşterea deficitelor bugetare este posibil ca subvenţiile pentru agricultură să scadă sau să nu mai existe. Reacţia va fi în lanţ: creşterea costurilor la producători - creşterea preţurilor la raft. Echilibrul pieţei cred că se va stabili la un nivel al vânzărilor mai redus ca în prezent, cu preţuri unitare mai mari. Apreciez că preţurile la alimente nu vor creşte spectaculos datorită lipsei de lichidităţi din piaţă, dar cu certitudine vor creşte.

3. Somajul real din sectorul privat va continua să crească, cu toate consecinţele de rigoare în domeniul vânzărilor, bancar, imobiliar, ... .

4. Preţurile în imobiliare vor continua să mai scadă, cel puţin cele de ofertă. Dar o dată cu creşterea restanţelor la rambursarea creditelor de orice fel ne apropiem de acel procent critic, care va determina orice bancă să treacă la executarea clienţilor restanţieri.

miercuri, 2 decembrie 2009

Băncile şi executarea ipotecilor

Aşa cum spuneam şi în articolul anterior, în unele cazuri fiscul poate deveni un competitor al sectorului bancar în ceea ce priveşte executările silite ale diverşilor debitori. Mai spuneam că odată cu înmulţirea executărilor silite şi cu publicarea acestora, preţurile vor mai scădea.

Când?

Aici apar două aspecte care determină băncile să mai aştepte. În primul rând, în optica bancară publicarea preţurilor unor posibile executări ar influenţa negativ piaţa, în sensul ajustării preţurilor de ofertă actuale. Cine va vrea să vândă va trebui să afişeze un preţ mai mic. Cum în piaţă tranzacţii nu prea sunt, singurele repere valabile pentru evaluatorii care raportează valoarea portofoliului de ipoteci ale oricărei bănci sunt chiar aceste preţuri de ofertă. Şi cum interesul oricărei bănci este ca bilanţul contabil să arate bine, valoarea portofoliilor de ipoteci trebuie oarecum menţinută, sau diminuată progresiv într-un orizont de timp suficient de lung astfel încât cheltuielile inregistrate să nu afecteze prea tare situaţiile financiare.

Plus că o astfel de scădere a preţurilor de ofertă ar putea să-i determine pe cei care au credite ipotecare în derulare să renunţe la plata ratelor dacă valoarea de piaţă a garanţiei a devenit cu mult mai mică decât suma rămasă de rambursat, fapt ce ar duce la creşterea restanţelor.

Al doilea aspect este cel care ţine de nevoia de lichidităţi a băncii. Aici se poate aminti scăderea RMO-ului, îngheţarea creditării, încasările din ratele la credite, ... . O lipsă de lichidităţi ar putea să constituie un punct de plecare în scoaterea la vânzare a garanţiilor aferente creditelor restante.

În concluzie, atât timp cât băncile deţin lichidităţi şi restanţele înregistrate nu depăşesc un anumit procent, executări silite care să pună presiune pe preţuri nu vom vedea.

luni, 30 noiembrie 2009

Rezultatele parţiale ale crizei

Consider că avem de înfruntat o criză economică reală, dublată şi driblată subtil de o latură speculativă, care profită din plin de schimbările care au loc în economie.

Ceea ce face ca volatilitatea pieţelor să fie crescută şi acurateţea oricăror predicţii sa aibe de suferit este reprezentată de exploatarea laturii emoţionale a participanţilor pe piaţă de către cei care vor să speculeze şi să câştige. Sigur, manipularea pieţelor exista şi înainte de criză, însă după declanşarea crizei a devenit un sport la ordinea zilei, care aduce cele mai mari profituri.

În primul rând, declanşarea crizei economice a schimbat comportamentul populaţiei spre economisire şi raţionalizarea consumului. Lipsa de lichidităţi a pus presiune şi pe preţuri, variantele posibile pentru vânzători fiind scăderea preţului sau ieşirea de pe piaţă. Asta dpdv economic.

Psihologic vorbind, este de domeniul evidenţei că injecţiile repetate de optimism, veştile privind reluarea creşterii (bazate doar pe statistică), sau declaraţiile unor oficiali, au avut efecte pe un termen relativ scurt, fiind demontate de realităţile economice.

Frica de necunoscut este un stimulent eficace în a crea noi oportunităţi, iar perspectiva reluării creşterii este o iluzie menită să îi determine pe cei care deţin lichidităţi să înceapă achiziţiile. Este interesant de studiat când (momentul şi conjunctura economică) s-au lansat asemenea fumigene pe piaţă.

Dar cel mai important rezultat al crizei este modificarea percepţiei faţă de valoare, privită prin prisma monedei actuale. Dincolo de orice raţionament economic, nevoile oamenilor au ramas aceleaşi: nevoia de locuinţă, de hrană, de servicii (educaţie, securitate, etc), ... . La fel şi capacităţile de producţie şi calificările personalului. Raportat la suma de bani necesară pentru a fi schimbată pe diverse bunuri, preţurile scad şi vor mai scădea atât timp cât şomajul va mai creşte.

Această revenire oarecum la normal, după ce creditarea excesivă a încetat, are anumite costuri, reprezentate de urmările distorsionărilor induse de prezenţa surplusului de bani proveniţi din credit în structura forţei de muncă, în producţia bunurilor imobile sau a pieţei bunurilor mobile. În teorie aceste costuri ar trebui suportate de către cei pe care schimbările economice i-au prins pe picior greşit.

Practic, aici intervine slăbiciunea şi grija politicului faţă de voturile populaţiei. Urmarea, aşa cum ne-am obişnuit dupa privatizarea profiturilor, este naţionalizarea pierderilor. Cu alte cuvinte, costurile riscului asumate de unii jucători sunt transferate asupra comunităţii; în cazul României, dacă mai adăugăm şi salariile plătite pentru funcţionarea statului ajungem să justificăm pe deplin împrumutul de la FMI. Variante pentru socializarea pierderilor ar fi: inflaţia, creşterea fiscalităţii sau creşterea datoriei publice. Toate aceste variante le găsim puse în aplicare în diverse ţări, în măsuri diferite.

Aşa cum spuneam, influenţarea percepţiilor este esenţială în împingerea preţurilor activelor mai jos sau mai sus decât nivelul real la care s-ar fi situat într-o piaţă liberă. Ceea ce contează în spatele scenei, acolo unde spectacolul mediatic poate crea preţuri bune la achiziţii, sunt drepturile reale de proprietate. Deţinătorii lor vor fi cei care vor face cărţile în viitorul sistem economic.

miercuri, 18 noiembrie 2009

Piaţa imobiliară .ro

Certitudini:
- trendul de scădere al preţurilor a avut pană acum o evoluţie destul de lentă comparativ cu schimbările economice
- tranzacţii există foarte puţine, nesemnificative, piaţa fiind în aşteptare
- optimismul nejustificat sau speranţa unei reveniri se observă în preţurile afişate de posibilii vânzători
- lipsa de lichidităţi în vistieria statului va creşte taxele pe proprietate şi pe transferul de proprietate
- restanţe la creditele garantate cu o ipotecă se înregistrează în special la proprietăţile cu destinaţie de locuinţă

Anul acesta, cu excepţia câtorva mari tranzacţii (în special proprietăţi comerciale), piaţa imobiliară tinde spre zero. Şi asta din două motive: în primul rând valoarea adaugată creată si economisită de cei care reprezintă cererea potenţială este cu mult mai mică decât preţul cerut; consecinţa a fost migrarea acestora spre închiriere. In al doilea rând, expectativa creditorilor în execuţia garanţiilor a permis preţurilor de ofertă să se menţină destul de sus.

Prima care s-a adaptat oarecum noilor realităţi economice este piaţa chiriilor. Cine nu poate sa obţină preţul cerut la vânzare, în speranţa unui miracol, optează pentru închiriere. Datorită ofertei crescute, chiriile sunt pe trend descrescător.

Tonul scăderilor va fi dat cu siguranţă de începerea executării debitorilor. Fie ca şi-au cumpărat o casă pentru locuit, sau au avut nevoie de lichidităţi pentru a-şi extinde afacerea de familie (motive pot fi multe), ipotecile fac din clienţii unei banci o categorie cu risc mai redus.

Dincolo de PR-ul existent in presă, dpdv al afacerii orice bancă are interesul ca bilanţul de final de an să arate bine, investitorii să fie mulţumiţi, acţiunile să aibă un preţ bun. Cum era şi normal, în momentul în care un debitor începe să aibă probleme în rambursarea creditului, se renegociază termenii contractului şi se re-eşalonează creditul: rată mai mică pe un termen mai lung, poziţie suportabilă până la un anumit nivel al restanţelor. Este foarte posibil ca în 2010 să se creioneze o piaţă a ipotecilor, mai ales că mulţi dintre datornicii la bănci au datorii şi la fisc.

În condiţiile în care restanţele la credite vor continua sa crească este imposibil ca banca să nu execute garanţiile, pentru că altfel şi-ar schimba obiectul de activitate în ong. Pe de altă parte, în multe dintre cazuri, băncile se vor aşeza la masa credală alături de cei de la finanţe. Cu cât vor amâna mai mult momentul, cu atât riscă ca sumele recuperate să fie mai mici sau să le împartă cu bugetul de stat.

Speranţele şi posibilele portiţe de salvare gen ‘prima casă’ şi-au cam epuizat elanul. Fără să mai punem la socoteală că lichidităţile celor cu aversiune crescută faţă de risc, care erau întâlniţi până acum pe piaţa imobiliară, migrează spre depozite bancare şi tot mai mult spre aur.

Ar mai o posibilitate care ar mai lungi deznodământul pentru un timp, şi anume modificarea regulamentelor de raportare financiară a băncilor, măsură coroborată cu înţelegerea dintre sectorul bancar şi stat (deveniţi parteneri de afaceri destul de apropiaţi) privind politica faţă de debitorii comuni.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Capitalism. Ce urmează?

Despre urmarile si implicatiile in economie ale deciziilor politicului am mai scris; la fel si despre reglementare. Insa, privita in ansamblu, criza economica poate fi definita si ca o criza a capitalismului. Asa cum comunismul a fost aplicat sub diferite forme comparativ cu doctrina marxista, rezultand sisteme socio-economice specifice fiecarei tari, la fel si capitalismul a fost influentat negativ de mai multi factori. Este foarte probabil ca aceasta criza sa reprezinte de fapt sfarsitul capitalismului asa cum il stiam pana acum. Şirul transformarilor a inceput cu finantarea masiva din banii publici a afacerilor private considerate prea mari ca sa fie lasate sa cada. Alte cateva miscari pot fi intuite inca de pe acum.

Dezvoltarea economica s-a bazat pe existenta unor diferente de potential economic intre diferite regiuni, fapt care a dus la scaderea de costuri si la profit: integrarea in UE a tarilor cu monede mai slabe, comertul intens cu tarile BRIC. Legislatia a fost adaptata rapid pentru a facilita schimbul. In acest moment a aparut principalul element irational in comportamentul uman care viza profitul cu orice pret intr-un orizont de timp relativ scurt: accesul si cheltuirea banilor din viitor peste profitul generat de capacitatea economiei de a produce plus valoare, ‘justificarea’ fiind data de umflarea bulelor speculative. O data cu maturizarea si declinul ‘justificarii’, accesul la banii viitori s-a inchis, vanzarile au scazut si am ajuns la realitatea actuala.

In toata aceasta perioada de fals boom economic, politicul si-a intarit prezenta in economie, devenind din arbitru al pietei si un important administrator de fonduri; cresterea implicarii statului in economie a dus inevitabil la scaderea reprezentativitatii intereselor comunitatii la nivel central. Deciziile politice care distorisoneaza piata s-au inmultit si astfel a aparut sintagma ‘too big to fail’, vaccinarea impotriva fantomelor si alte afaceri care induc in piata comportamente irationale cu consecinte negative, vădind parteneriatul dintre politic si marile capitaluri. 

Aici apare si o alta problema: mentinerea suprematiei dolarului. Dupa cativa zeci de ani in care beneficiile acestei suprematii au mers pana la asigurarea gratis a traiului (singura moneda pe care petrolul se tranzactiona era dolarul; in conditiile unei cereri in crestere si a unui pret umflat al petrolului, tiparirea si utilizarea dolarilor in achizitii era un sport la ordinea zilei), rezervele de dolari acumulate in piata au atins nivele mari. Scaderea cererii de petrol, deci si de dolari a pus tarile lumii in fata unei realitati crude: confruntate cu perspectiva inflatarii dolarului, interesul se îndreapta spre sprijinirea monedei americane cu orice pret. Globalizarea a legat practic valoarea valutelor, piata monetara avand rolul mentinerii unui echilibrul relativ: valutele se depreciaza unele in raport cu alte, pariurile pe depreciere sau apreciere mentinand in limite rezonabile paritatea dintre valute.

De aici rezulta nevoia de reguli si reglementari coerente care sa vizeze economia mondiala. Pe de alta parte, existenta unui mare numar de monede nationale prezinta acum doua pericole pentru suprematia dolarului: reorientarea investitorilor catre monedele nationale si posibilitatea statelor respective de a-si gestiona politica monetara, proces care poate aduce avataje economice locale.

O tendinta clara se contureaza: restrangerea numarului de monede locale prin uniuni economice care sa inglobeze state cu potentiale economice diferite. Interesant va fi modul in care, in interiorul acestor asocieri, tarile dezvoltate vor reusi sa-si acopere datoriile pentru a fructifica diferenta de potential economic si a relansa cresterea economica.

Microeconomic, cursa pentru scaderea costurilor indreapta lumea spre utilizarea surselor de energie alternativa, mai putin poluanta si mai ieftina; de asemenea, noi tehnologii ar putea sa apara.

In acest context nou, in care statul este si arbitru si jucator in economie, schimbarile economice prind viteza. Acceptarea acestor schimbari este facilitată de frica populatiei in fata scaderii accentuate a nivelului de trai.

marți, 3 noiembrie 2009

Aurul şi viruşii

Două căi sigure de castig, destul de profitabile. Metoda prin care marfa se vinde este asemanatoare:
- suntem in plina criza economica, prudenta exagerata este la ordinea zilei in sistemul bancar, economia se contracta si ‘singura’ cale de pastrare a valorii economiilor este vazută si recomandată ca fiind investitia in aur.
- pandemia psihologica privitoare la ‘noul virus gripal’ va scoate profituri frumoase din buzunarele celor panicati, prin vanzarea a tot felul de medicamente, măşti si alte produse specifice; si in acest caz refugierea se face spre o solutie iluzorie, dar considerata pe moment ca fiind singura salvatoare.

Daca aurul este unica investitie sigura, de ce exista banci, firme specializate si site-uri care schimba acest metal contra banilor? – o intrebare care nu ar trebui ignorata. Dupa cum bine se stie, derivatele pe aur cu decontare in devize care se tranzactioneaza si ale caror cotatii dau pretul aurului nu au acoperire totala in aur; cu toate acestea, metalul se vinde pe piata la un pret apropiat de cel al derivatelor. Atat timp cat mecanismul derivatelor pe aur va functiona, investitia in aur fizic nu o consider ca fiind o investitie buna. Pe de alta parte, o piata reglementată a aurului fizic nu exista in Romania.

In cazul gripei, un vaccin cumparat si administrat la timp nu garanteaza clientului o protectie totala contra virusilor gripali. O alta remarca: sunt enorm de multe decese la nivel mondial datorate altor maladii (cancer, boli cardiovasculare, …), incat comparatia cu statistica gripei porcine anuleaza orice panica.

O sugestie pentru cei care detin vaccinul antigripal, monopolizat in ultima perioada prin retragerea din farmacii: este mai profitabil sa vindeti asigurari de sanatate anti-gripa, cumparatorul beneficiind in cazul in care va avea gripă de vaccinare gratuita. In felul acesta poate fi speculata si tema cantitatii insuficiente de doze de vaccin.

Pe orice piata, daca exista cerere, pretul va creste cu siguranta. Si cum ultimii ani au ajutat la capitolul experienţă in domeniul vanzarilor, se pare ca sentimentele isi mentin locul intai in vanzari.

Update 04.11.09
In Romania pandemia de panica are dublu scop: pe langa profit, descurajarea adunarilor publice in perspectiva votului pentru referendumul privind reducerea numarului de parlamentari, pentru a carui validare este necesara o prezenta la vot de peste 50%.

miercuri, 21 octombrie 2009

Viitorul sună bine ?!

Un lucru este cert: marirea fiscalitatii in vremuri de criza este vehiculul care distruge initiativa privata si pe termen lung ne asigura intoarcerea in comunism. Perioada scurta care a mai ramas din acest an se pare ca este folosita ca tatonare a opiniei publice privind majorarea fiscalitatii, tatonare produsa prin interminabile interviuri care ne arata ca altceva mai bun pe lumea asta decat impozite marite nici ca nu exista. “Specialistii” care ne asigura ca nu pot fi concediati bugetarii excedentari, ca se creaza o problema sociala, si ca trebuie sa ne gandim si la ce vor face ei fara un serviciu, si alte inepţii de genul asta, sunt trecuti cu totii de o anumita varsta. Insa banii care sunt platiti ca salarii pentru ca acesti oameni sa nu produca nimic si sa incurce uneori prin incompetenta lor mersul firesc al institutiilor ar putea avea alte destinatii, sau pur si simplu nu ar spori datoria publica prin imprumuturi pentru plata salariilor.

Personal, nu am nimic cu acesti bugetari, deranjantă este decizia factorului politic in domeniul economic, care nu are in vedere decat ziua de azi, ce sa mai vorbim de termen mediu si lung.

Astazi avem o scadere din ce in ce mai accentuata a vanzarilor, lichiditati reduse in vistieria firmelor si asistam la o cursa disperata a mediului privat de a reduce pe cat posibil costurile. Masurile se intind de la scaderea calitatii materiilor prime pana la concedii fara plata si chiar concedieri. Aceeasi politica trebuia adoptata si  de stat.

Fara sa mai vorbim de scaderea poverii fiscalitatii, care pe timp de criza reprezinta o adevarata gura de oxigen pentru mediu de afaceri. Gandirea corecta a statului ar fi: decat sa intretin de la bugetul pentru somaj un om, mai bine reduc fiscalitatea pe forta de munca si acel salariat nu-si va pierde locul de munca si va ramane in intretinerea firmei la care lucreaza; decat sa cresc taxa pe consum si vanzarile sa scada si mai mult, implicit si sumele colectate, mai bine incurajez consumul prin diminuarea acestei taxe, iar banii adunati la buget vor fi mai multi; si exemplele pot continua.

Insa gandirea finantelor este alta, limitata dpdv practic: decizia se ia pe baza unui rationament care are in vedere calculul pe hartie. Daca in ultima perioada am incasat din TVA 19 lei la o baza de impozitare de 100 lei, inseamna ca la o crestere cu 3% a taxei voi incasa 22 lei. Imi frec mainile de bucurie, ies pe sticla si anunt in gura mare ca am gasit solutia.

Realitatea este cu totul alta. Stimulez consumul prin scaderea fiscalitatii, vanzarile vor inregistra o crestere, somajul incetineste, baza la care se aplica aceste taxe creste, si banii adunati la buget vor fi mai multi. In privinta devalorizarii leului pe piata monetara nu trebuie sa ne facem griji prea mari.

Stim cu totii ca preturile la produsele accizabile vor creste substantial incepand de anul viitor; la fel si taxele pe proprietate. Rezultatul direct va fi o crestere a costurilor si o scadere a consumului, a nivelului de trai si a veniturilor bugetare. Crucea de pe mormantul initiativei private ar putea fi majorarea tva sau a cotei unice. Aberatiile privind aprecierea marimii economiei subterane vor contiuna sa justifice actiunile politicului de distrugere a afacerilor care platesc taxe si impozite. Chioşcarii de la colt de strada care nu dau bon fiscal la fiecare bricheta vanduta au inchis sau vor inchide in curand, sumele rulate de acestia fiind infime.

Lobby-ul extern care are in vedere mentinerea leului intre anumite limite, care pana acum a avut efecte benefice pentru Romania, este posibil sa-si mareasca costurile sau sa-si piarda suportul real.

Implicatiile sociale vor fi mult mai mari in urma cresterii taxelor: somajul se accelereaza, restantele la credite vor creste exponential, valoarea activelor va scadea, … .

luni, 19 octombrie 2009

Iluzia fair play-ului

La nivel mondial ideologia socialista a castigat destul de multi si importanti adepti. Incepand cu presedintele SUA si cu deja celebrele interventii pentru sustinerea bancilor americane, celebre prin lipsa rezultatelor si prin naivitatea cu care au fost acceptate de multime, socialismul este in floare.

Dintr-o perspectiva neo-liberala, cheltuirea banului public cu scopul redistribuirii avutiei nationale, nu trebuia sa aiba ca destinatie incercarea de a acoperi riscurile prea mari asumate de unele afaceri private, in special banci. Aceasta masura a dus la marirea deficitelor bugetare, la lipsa banilor pentru serviciile asigurate (in special sistemul sanitar) si in perspectiva la lipsa fondurilor pentru somaj.

Sa analizam scenariul in care “too big to fail” nu ar fi existat. In acest caz se inregistrau falimente bancare rasunatoare in America, cutremurul se propaga si in Europa, şirul falimentelor continua cu fondurile care detineau in protofoliu active toxice si tot soiul de derivate financiare. Pe piata monetara dolarul ar fi inregistrat o depreciere semnificativa, iar cotatiile companiilor ar fi scazut. Probabil toate valutele inregistrau deprecieri, bursele ar fi cazut pe rosu o perioada de timp pana la falimentul complet si disparitia entitatilor care si-au asumat riscuri prea mari. Bineinteles ca perceptia aspura valorii s-ar fi schimbat si consumul ar fi avut baze noi. Practic, deprecierea monedelor si schimbarea conditiilor macroeconomice ar fi fost o lectie pentru educarea consumului.

Dupa colapsul unor banci mari, se impunea o reglemenatare mai stricta a raportarilor financiare.

Sunt sigur ca relaxarea de care au dat dovada cei de la FED in privinta raportarilor financiare si a cosmetizarii lor a dus la diminuarea pana la disparitie a increderii intre banci, fapt care a condus la cresterea excesiva a prudentei bancilor, implicit la o ajustare a creditarii. Si de aici a inceput criza reala, simtita la nivel individual prin scaderea accentuata cererii, somaj, scaderea valorii activelor si consecintele acestora. La care daca ar fi sa mai adaugam ajutoarele discretionare de care au beneficiat anumite banci, ajungem la “too big to fail”.

Faptul ca pierderile private sunt nationalizate, ma face sa cred ca legitimitatea reprezentarii electoratului nu mai exista. Din acest punct avem doua variante pentru a continua: factorul politic isi diminueaza implicarea in economie si devine un simplu arbitru sau isi intareste prezenta in economie. In acest ultim caz costurile intăririi prezentei statului in economie sunt reprezentate de falimentul celor care ar reprezenta posibila concurenta; plus o marire certă a fiscalitatii.

miercuri, 14 octombrie 2009

. . .

Dincolo de spectacolul politic janic la care asistăm, exista cateva elemente certe.

Interesele economice zonale, si ma refer aici la sud-estul Europei, sunt pentru mentinerea monedei nationale la un nivel acceptabil (sub 5 lei/eur), nivel la care creditele in valuta să poată fi rambursate in continuare. Practic, cresterea restantierilor peste o anumita limita ar pune probleme serioase in bilanturile bancilor straine si, implicit, aceste probleme se transfera la bancile mama. Plus ca este si interesul celor care au credite, sa nu-si piarda proprietatile depuse in garantie. Lobby-ul extern fiind foarte puternic, bani ieftini s-au gasit pentru finantarea rezervelor BNR. In privinta potentialelor riscuri generate de politic in respectarea acordului cu FMI, consider ca sunt simple elemente de campanie electorala folosite pe post de sperietori. Aceasta afirmatie este demonstrata de mioritica permeabilitate a mediului politic la lobby-ul de orice natura.

Principalul risc pe care il observ este plierea opiniei publice pe gandirea socialista, discursul de acest tip adunand frustrările maselor. Eroarea de logica a celor care accepta un asemenea discurs este dată de translatarea răspunderii asupra unor actiuni de la decidenţi catre beneficiari, de la vanzator catre cumparator. Altfel spus, prin acest artificiu se obtine cel putin la nivel declarativ o disculpare, o scapare de responsabilitate.

Ca perspectiva post electorala, dupa concedierea unei parti a bugetarilor se va vedea clar necesitatea sau inutilitatea maririi fiscalitatii. Pana atunci insa, risipa de resurse publice si falimentul firmelor vor continua.

joi, 8 octombrie 2009

Banii si Timpul (I)

Astazi, dupa cum experienta ne-a demonstrat, oamenii pot avea acces in prezent la banii din trecut, prezent si viitor. Timpul a devenit un termen al unei ecuatii in calculul pretului pentru accesul liber la bani.

Definirea termenilor:
- prezent – momentul in care am acces la bani si pot sa dispun de ei
- banii – simboluri create cu scopul fragmentarii valorii si facilitarii schimbului, investite cu capital de incredere de catre toti participantii pe piata; existenta lor in posesia cuiva reprezinta un potential viitor consum
- banii din trecut – sunt banii economisiti, o parte din consumul pe care puteam sa-l fac, dar pe care nu l-am facut, motivat fiind de pretul oferit; aici intra economiile, pensiile, serviciile pre-platite …

Circuitul banilor din trecut si din prezent in economie este cunoscut. Lucrurile se complica atunci cand utilizarea prezenta a banilor din viitor devine o practica curenta.

Voi considera momentul t zero ca fiind timpul in care rmo era de 100%. Intr-o astfel de economie comunitara, oferta era reprezentata de marfurile care se produceau din capitalurile proprii (banii din trecut si din prezent), iar cantitatea de moneda din economie era relativ constanta.

O data cu posibilitatea accesarii si dispunerii in prezent de banii din viitor prin scaderea sub 100% a rmo, volumul normal al cererii si ofertei a suferit mutatii importante.

Altfel spus, daca astazi o parte a comunitatii are acces la banii din viitor si dispune de ei in consumul pe care il face tot astazi, atunci:
- cererea creste, oferta incepe sa se adapteze cererii prin noi angajari si prin cresterea consumului de materii prime si servicii, dominoul cresterii ajungand in toate ramurile economiei.
- dispunand astazi de banii din viitor, aduc in prezent consumul pe care l-as fi facut in viitor, perspectiva fiind de scadere a consumului, deci a cererii, gradul de prosperitate la care comunitatea a ajuns astazi pana sa inceapa sa dispuna de banii din viitor constituind pragul suport. Riscul este ca in viitor gradul de prosperitate sa scada sub acest prag suport cu relativ aceeasi marime cu care a crescut in urma transferului temporal de bani.
- in prezent creste masa monetara cu valoarea banilor viitori care au fost cheltuiti, ducand la o intensificare temporara a exploatarii resurselor.
- cantitatea de bani atribuita unui bun prin prisma perceptiei valorii lui creste.
- astazi oferta fiind limitata la bunurile existente pe piata, preturile vor creste pana in momentul adaptarii ofertei, fenomen care duce la scaderea puterii de cumparare a economiilor.

Maine vom avea o cantitate mai mare de marfuri pe piata, preturi mai mari, putere de cumparare a banilor mai mica. Cantitatea de bani din viitor care pot fi adusi in prezent este limitata, oricand putand aparea o scadere a acestui proces prin lipsa celor care vor si/ sau pot sa se indatoreze. Si se ajunge inevitabil la ceea ce denumim criza economica.

Problemele care apar cand o parte a comunitatii consuma bani din viitor:
- scaderea puterii de cumparare a banilor din trecut, pierderea motivatiei pentru economisire.
- scaderea interesului pentru tehnologii noi, pentru eficientizarea muncii si a consumului de resurse.
- restructurarea profesionala a fortei de munca.
- crescand cantitatea de bani necesara achizitionarii unui bun, creste astfel si cantitatea de bani posibil a fi adusa din viitor in prezent.

Solutii specifice domeniul bancar – cel mai important domeniu al expansiunii economice:
- clasificarea clara a tipurilor de credit si a bancilor in functie de destinatia banilor.
- rmo diferentiata in functie de tipul de credit. Se poate merge de la un rmo de 90 % pentru creditul de consum, pana la un rmo de 10% la creditul pentru achizitia de echipament tehnologic si rmo de 1% la creditul pentru tehnologii nepoluante si inventii noi.
- acceptarea ca si garantii bancare a brevetelor de inventii premiate, omologate si testate, a parcurilor eoliene si a altor bunuri de acest tip.
- externalizarea administrarii garantiilor bancare prin crearea unor entitati care sa gestioneze bunurile primite de catre banci sub forma de garantii pentru credite, si care acum se afla in posesia bancilor.

Daca prin aplicarea unei rate minime obligatorii in functie de destinatia creditului se dirijeaza banii catre anumite activitati, notiunea de garantie bancara ar trebui redefinita prin prisma veniturilor potentiale pe care le-ar aduce acei bani adusi din viitor in prezent.

luni, 5 octombrie 2009

Ce este buna-credinţă?

Scopul acestui articol este gasirea prin nenumarate exemple specific romanesti a definitiei practice a bunei-credinte.

Dpdv juridic, a fi de buna credinta inseamna a avea o atitudine si o conduita conform legilor in vigoare, fara a aduce un prejudiciu mai mult sau mai putin voit intereselor unei terte persoane. Dar asta este pura teorie. Practica?

In relatia cu institutiile statului, fiecare persoana (fizica/ juridica) plateste serviciile de care beneficiaza din partea acestor institutii. Calitatea proasta a acestor servicii o cunoastem cu totii. Si aici apare conduita ilicita, premeditata, din partea reprezentantilor institutiilor respective:

- mergi la ITM, obligat de lege sa o faci, si pana nu dai o mica atentie nu rezolvi nimic; riscul este sa pierzi mult timp, nervi si sa faci zeci de drumuri pentru aceeasi banala solicitare;

- daca ai avut o mica afacere (ex: un chiosc la colt de strada) si criza te-a determiat sa-ti inchizi chioscul, pentru ca sa desfiintezi firma pe care ai lucrat trebuie sa platesti n taxe la registrul comertului. In schimb daca nu mai depui nici o declaratie sau situatie financiara, in cativa ani firma ta este dizolvata automat de registrul comertului.

- daca ai un depozit de materiale periculoase cu risc mare de incendiu (ca cel care a ars recent in Pipera) si mergi la toate institutiile la care prevede legea pentru avizare, in mod cert esti călcat de zeci de controale care, in spiritul legii, este imposibil sa nu-ti gaseasca chiar si o mica greseala de tipar pentru care meriti o amenda substantiala. Dar daca pur si simplu nu mergi sa-ti declari activitatea la n-şpe institutii, pur si simplu nu vin in control pentru ca nu te au in baza lor de date. Cazul depozitului de anvelope din Pipera este elocvent.

- in timp de criza, daca fiscalizezi toata activitatea firmei risti sa iesi de pe piata. De ce? Legislatie stufoasa, fiscalitate ridicata, iar cei care trebuie sa verifice respectarea legii vor comisionul lor, indiferent de cat de mult te straduiesti sa-ti pui la punct situatiile financiare. Este imposibil sa nu gaseasca o mica chestie de care sa se lege (nu ai semnat in chenar pe factura, nu ai trecut codul fiscal al clientului pe chitanta, si alte aberatii de acest timp, introduse special in lege ca portiţe pentru spaga).

- constientizezi importanta si oportunitatea pe care o ofera fondurile structurale si investesti timp si bani in elaborarea unui proiect? Inutil daca nu ai si niste bani pusi deoparte pentru a unge rotitele intersului propriu a celor platiti din bani publici (banii tai pana la urma) sa-si faca treaba.

- serviciile publice furnizate de sistemul medical si cel de justitie cred ca nu-si au rostul sa fie comentate. Toata lumea stie cum functioneaza.

In exemplele date mai sus se observa ca orice persoana, in actele si faptele sale, daca actioneaza bazandu-se pe buna-credinta beneficiaza de servicii pre-platite sub orice critica, este pus in situatia sa plateasca sume consistente pentru anumite servicii, este amendat de diverse controale, … . Concluzia este ca in Romania a avea un comportament licit bazat pe buna-credinţă este sinonim cu prostia, pe langa faptul ca nu este rentabil un asemenea comportament, totdeauna fiind permisa, incurajata si varianta ilicita.

joi, 1 octombrie 2009

Elemente predictibile (II)

Mentin valabilitatea predictiei facuta la inceputul trimestrului trecut, cu cateva adaugiri in plus.
In primul rand evolutia cursului ron/ eur, momentan aproape complet decuplata de la realitatea economica romanesca, va marca fluctuatii importante in urmatoarele doua trimestre. Motivatia principala a mentinerii artificiale a cursului are doua componente – sociala si economica.
Dpdv social, o depreciere a leului ar duce inevitabil la cresterea restantelor la credite si la exectuari silite. Pe de alta parte, deprecierea ar scumpi la raft toate produsele care sunt importate sau fabricate cu materii prime din import, scaderea vanzarilor ducand la cresterea somajului si la presiunea acestuia asupra bugetului de stat. Fara sa mai punem la socoteala schimbarea perceptiilor privind valoarea, schimbare care va duce la scaderea preturilor de tranzactionare, a valorii garantiilor si a vanzarilor pe orice piata.
Dpdv economic, deprecierea leului ar pune finantele in postura de a avea nevoie de mai multi lei pentru rambursarea datoriilor ajunse la scadenta, in conditiile in care nici la cursul de azi nu sunt suficienti bani pentru salarii, pensii si plata scadentelor la datoria publica. Practic, devalorizarea leului ar duce la o devalorizare si o scadere a sumelor colectate la buget.
Ca atare, acum exista suficiente motive pentru justificarea nivelului leului. Ca perspectiva, consider ca leul va avea o evolutie nespectaculoasa pana in alegeri, cu mici variatii. Concedierile care vor urma cu siguranta in sectorul bugetar dupa alegeri vor influenta cursul in ianuarie, luna in care s-ar putea sa testăm noi nivele si noi praguri, trend care s-ar putea mentine in primele 3 luni ale anului viitor.
Fluctuatiile cursului ar putea fi mai ample datorita elementelor sigure de tipul: scadentele bugetului de stat, transele din linia de credit de la FMI, elemente care pot fi speculate.
In al doilea rand, schimbarile economiei mondiale se vor reflecta si in economia romaneasca. Diferenta intre o injectie cu optimism si realitate este data de stoparea si/ sau scaderea somajului; pana cand acest indicator nu-si va opri cresterea, economia va continua sa scada.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Percepţiile

"Importantă nu este realitatea vieţii, ci ceea ce cred oamenii. Găsirea cuvintelor care au efect este mai importantă decât analizarea datelor obiective." - Roger Mucchielli

Perceptia este esentiala in jocul economic actual. Comportamentele formate pe baza acestor perceptii, o data ca au atins punctul critic (numeric) in masa populatiei duc inevitabil la conturarea clara a tendintelor si evolutiilor indicatorilor economici. Efectele produse pot fi insa nocive intregii populatii, in anumite conditii.

Cand analizam perceptiile, trebuie sa includem aici si imaginea politicului, un vehicul important al catalizarii increderii in perioade de criza. Practic, cu cat suna mai seducator o promisiune, cu atat va avea un capital de incredere mai mare (vezi exemplul liderilor americani Obama, Bernake, …).

Demonstratie: 
Perceptia este esentiala in jocul economic actual. Sentimentul cel mai important pe care il genereaza aceste perceptii este increderea – bază a valorii, indice economic (in Germania), fundament al optimismului. Piata alimentată cu simple zvonuri a dus la insolvabilitatea unor banci sau falimentul unor afaceri; totul datorita lipsei de incredere. Teama a facut pe multi romani in toamna trecuta sa-si retraga lichiditatile din banci. Delcaratiile guvernatorului BNR au rolul de a mentine increderea in leu; si exemplele pot continua. 

Comportamentele formate pe baza acestor perceptii
- > Perceptia (factor subiectiv) = recesiune, scadere economica, somaj, teamă, insecuritate financiară.
- > Realitatea (factor obiectiv) = datorita inregistrarii de pierderi, mai multe banci comerciale au decis sa-si reduca reteaua de filiale/ sucursale.
- > Comportament (factor declanşator al schimbarii in economie) = euroizarea lichiditatilor si retragerea acestora din sistemul bancar, cu consecintele de rigoare.
In acest sistem de ecuatii, injectiile de optimism au rolul de a pastra sub limita punctului critic multimplicarea si repartiţia oricarui comportament.

duc inevitabil la conturarea clara a tendintelor si evolutiilor indicatorilor economici. In ultimii ani, consumul veniturilor viitoare sub forma de credit depăşise punctul critic si tindea sa devina comportamentul dominant. Dar balanta intre consum si crestere economica si-a pastrat echilibrul: dupa ce au fost consumate destul de multe venituri viitoare, bani pentru a mentine ridicat consumul din prezent nu au mai fost suficienti. Urmarea – scaderea vanzarilor, somaj, scadere economica. 

Efectele produse pot fi insa nocive intregii populatii. Nu toti membrii unei comunitati au contractat credite, dar somajul care se manifesta nu tine cont de acest lucru. Tendintele sunt baza speculatiilor, pentru ca o data atins acel punct critic si un tip de comportament ia amploare, nimic nu mai poate opri implicatiile economice.

Problema principala care trebuie rezolvata este determinarea intensitatii instabilitatii economice cauzata de perceptii, mai degraba decat de fundamentele reale economice.

vineri, 18 septembrie 2009

Cursul RON/EUR (II) – scenariu

Evolutiile pe piata monetara reflecta diverse interese. Dincolo de considerentele macroeconomice expuse in articolul precedent, cateva elemente sigure pot aranja decorul pentru elaborarea catorva scenarii ale evolutiilor leului.
Prima certitudine – in octombrie finantele au o scadenta de 1,4 mld euro, denominată in lei. Este stiut ca in aceste vremuri de criza, lichiditatile sunt putine si nu permit constituirea de rezerve din timp pentru a preveni speculatiile.
Scenariu: daca asi fi unul dintre cei care a imprumutat statul cu o parte consistenta din suma de mai sus, interesul meu este ca leul sa fie cat mai depreciat in raport cu euro si eu sa incasez cat mai multi lei. Pentru ca afacerea sa-mi iasa, asi putea sa mai cumpar ceva euro (sume mici, dar care misca cursul) in urmatoarele 10-12 zile. Deprecierea care s-ar induce ar mari aversiunea fata de risc a multora, care pe fondul vestilor proaste, ar incepe sa cumpere euro, impingand si mai sus cursul. Aici poate interveni si un interes al bancilor comerciale locale: cand leul se depreciaza, dobanzile cu care acestea imprumuta statul cresc; in calculul dobanzii conteaza foarte mult datele de la momentul T al licitatiei pentru titluri de stat.
Este de asteptat ca BNR-ul sa intervina sa sprijine cursul, vanzand euro; pe de alta parte, interventia BNR poate fi considerata inutila pentru ca sumele in lei care vor fi aspirate de finante vor schimba putin trendul. Deci voi avea o suma de lei, bani cu care voi cumpara euro in momentul in care acesta s-a mai apreciat putin. Aici intervine a doua certitudine.
A doua certitudine: BNR-ul nu va lasa leul sa se deprecieze cu mult peste pragul de sustenabilitate dat de adecvarea puterii de cumparare la realitatea economica, plus tintirea inflatiei, ceea ce va produce variatii pe curs. Deci inca un motiv de castig.
A treia certitudine: instabilitatea politica data de alegeri si toate celelate concluzii macroeconomice care prevad o depreciere pe termen mediu a leului, depreciere pe care se poate miza. Din acest punct de vedere, orice apreciere a leului poate fi fructificata.
Toate aceste certitudini stârnesc pofta de castig, fapt ce va atrage jucatori cu fonduri substantiale, valurile create putând aduce profituri bune.

marți, 15 septembrie 2009

Cursul RON/EUR

Dupa cum bine se observa, speranta se vinde cel mai bine acum. Fara sa mai comentez declaratiile pline de optimism care vin dinspre BNR sau politic, continuarea scaderii economiei romanesti este evidenta.

Cauzele principale care vor duce la o depreciere a leului:
- In primul rand blocajul din justitie. Cu toate ca instantele erau destul de aglomerate, greva justitiabililor nu face decat sa creasca stocul de solicitari nesolutionate, cu implicatii economice. Cazurile de insolventa, faliment, modificarile la registrul comertului sau inceperea de executari silite sunt amanate, creând astfel probleme reale celor care au de recuperat creante, si a caror continuitate depindea intr-o oarecare masura de aceste creante. Practic, blocajul financiar se adanceste, aducand noi falimente.

- Scaderea economica, care la sfarsitul acestui an este posibil sa fie scrisa cu doua cifre. Orice veste negativa privind indicatori care masoara nivelul economiei duce inevitabil la o depreciere a monedei nationale.

- Instabilitatea politica, circul electoral si disfunctionalitatile institutionale.

- In cazul unei deprecieri consistente, BNR-ul nu va interveni pe piata monetara decat in cazul in care nivelul monedei este sustenabil. Daca puterea de cumpararea leului nu este adecvata la realitatea economica, exista riscul cheltuirii inutile a unei parti din rezerva valutara.

- Avand in vedere accizele se vor calcula in 2010 in functie de cursul de la 1 oct 2009, interesul finantelor este sa stranga cat mai multi lei la buget, fapt care ma face sa cred ca, cel putin cateva saptamani, cursul va fi lasat liber.

- Elementele predictibile pe care le-am sintetizat si publicat in iunie raman valabile.

Avantaje:
- accelerarea curatarii economiei romanesti de afacerile nerentabile;
- reglarea si adaptarea pietei imobiliare la conditiile economiei locale;
- indatorarea peste masura a unor persoane (fizice/ juridice), urmata de falimentul lor poate constitui o adevarata lectie de economie din care se poate invata;
- cenzura si dezinformarea practicate pana acum pe media se vor dilua semnificativ;
- vor apare oportunitati de achizitii foarte profitabile pe termen mediu.

Update 17.09.2009
Reactii in lant: blocajul din economie -> (firmele inregistreaza restante la credite -> incepe executarea garantiilor firmelor) -> cresterea somajului -> cresterea restantelor la credite a persoanelor fizice -> executarea garantiilor persoanelor fizice -> deprecierea monedei nationale (sau adecvarea puterii de cumparare la realitatea economica). Rationament valabil si fara ipotezele dintre paranteze. Esential este sa nu uitam ca aceste procese se petrec intr-un interval de timp, acum importanta fiind tendinta.

marți, 8 septembrie 2009

Optimism, consum, inflatie

Suntem in plina criza generata de utilizarea irationala a creditului pentru consumul de resurse in avans. Granita dintre rational si irational in consumul de resurse era greu de stabilit in conditiile in care economiile lumii mergeau bine, se faceau profituri si toata lumea era multumita. In schimb, se poate aprecia daca aceasta granita a fost depasita prin efectele produse ca urmare a comportamentul uman.

Trecand peste critica adusa reglementarii, consumul in avans este o cheie de intelegere a crizei. Indatorarea excesiva a ajuns la scadenta, ceea ce am consumat trebuie platit. Neplacut este insa faptul ca actiunile unei parti a societatii afecteaza intreaga societate. Intr-o firma, datorita crizei, isi pierd locurile de munca toti salariatii, indiferent daca au avut credite sau nu, daca au avut sau nu un comportament rational in consum. In felul acesta cererea scade, companiile isi restructureaza personalul, nivelul de trai se reduce. Realitatea globalizarii este demonstrata inca o data, si nevoia de a restructura sistemul monetar isi face aparitita. Problema este cum pot cei care au consumat in avans sa-si plateasca datoriile fara sa afeceteze intr-o mare masura pe ceilalti, deoarece, asa cum am spus, influenta negativa a insolvabilitatii celor indatorati afecteaza intreaga economie. Din aceasta perspectiva, fenomenul inflatiei este nociv.

Aceasta perioada de turbulente economice trezeste sentimente de insecuritate in randul oamenilor, care duc la economisire, concomitent cu cresterea gradului de indatorarare al statului. Cu cat economisirea creste, cu atat cantitatea de moneda noua care poate fi emisa este mai mare. Mai ales ca pentru moneda noua nu trebuie platita nici o dobanda.

In acest sistem de ecuatii indicatorii economici isi continua trendul de scadere, fapt care face ca orice injectie de optimism in piata sa fie periculoasa. Pericolul il constituie inflatia care apare datorita cantitatii suplimentare de moneda scoasa din banii pusi deoparte. Practic, economisirea sterilizeaza parti din masa monetara, si reprezinta o potentiala cerere, care devine solvabila in momnetul deciziei de a consuma. Resursele economisite se pot termina destul de repede pe fondul unui optimism exagerat. Dar evidenta continuarii cresterii somajului contrazice scopul declarat al acestui optimism, si il transforma intr-o unelta dezinformatoare. In acest context, scopul adevarat al optimistilor prezenti in media este acela de a determina pe cei care-i cred, sa inceapa sa consume cat mai mult din resursele economisite, ducand astfel la o mai usoara iesire din afaceri a celor prinsi in diverse proiecte si la marcari generoase de profituri.

Consider ca momentul cel mai indicat in reluarea consumului si dezghetarea pietelor este dat de stoparea somajului, cu perspectiva de scadere. Pana atunci insa, inflatia este inamicul principal la care trebuie sa fim atenti, scopul principal fiind conservarea si cresterea valorii economisite.

vineri, 4 septembrie 2009

Radiografia unei morti premeditate: sectorul privat romanesc

In Romania asistam cu totii la un blocaj economic generalizat. Cercul vicios incepe cu armata de salariati ai statului - supradimensionata dpdv al necesitatilor si al utilitatii -, continua cu ambitia prosteasca a politicului de a-si mentine angajatii cu orice pret, fapt care duce la insolventa si falimentul sectorului privat, si se termina cu sporirea numarului se oameni care trebuie sa fie platiti de stat (somerii si asistatii social) care genereaza noi deficite in buget.

Voi exemplifica rationamentul pe un caz concret (de buna credinta) trait de multi români, ca o radiografie a inceperii si desfasurarii crizei.

X-ulescu este proprietar al unei mici afaceri private de productie, cu cateva zeci de angajati. A incercat pe cat posibil sa nu isi expandeze afacerea dupa marimea cererii existente in sezoanele de varf, ci a crescut intr-un ritm moderat. Politica firmei: stocul de produse finite nu exista (tot ce se produce se vinde), impozitele si taxele platite la timp, furnizorii de asemenea, echipamente si utilaje destul de bune si forta de munca calificata. In decursul timpului, X-ulescu a paltit statului sume importante de bani sub forma de impozite si taxe, a platit salariile angajatilor si a obtinut un profit pe care l-a investit in afacere. Urmarea: salariatii si-au facut credite (aveau o baza – salariul), statul isi primea portia consistenta fara sa faca nimic in schimb si toata lumea era fericita.

Ciclul de productie dura cateva zile, apoi mai treceau cateva zile sau chiar saptamani pana marfa ajungea pe raft. Materia prima se platea la 60-90 zile, iar banii proveniti din vanzarea efectiva a produselor finite se incasau intr-un termen mai scurt. Practic, astazi se platea materia prima achizitionata in urma cu 2-3 luni (care era deja consumata), impozitele si taxele de luna trecuta. Tot astazi se incasau banii proveniti din vanzarile de acum 1-2 luni.

Sa presupunem ca tot astazi a inceput si criza. Vanzarile au inceput sa scada treptat, la fel si incasarile de la clienti.

Peste putin timp (sa zicem 1-2 luni), firma are de platit facturile furnizorilor de acum 3 luni, perioada in care a produs la capacitate maxima, si are de incasat banii pe marfa vanduta si ajunsa la scadenta. Din varii motive (legate in special de noile conditii ale pietei), firma lui X-ulescu nu-si mai primeste toti banii, o parte din creante devenind incerte. Acum, X-ulescu isi prioritizeaza platile, dirijandu-le in special catre furnizorii esentiali si salarii. Este faza in care platile neproductive – de ex. catre fisc - incep sa inregistreze restante.

Dar piata nu da nici un semn de redresare, ci isi continua trendul. Ne aflam deja in faza a doua, in care incep negocierile cu furnizorii si clientii pentru marirea termenelor de plata/ incasare, si pana la urma se ajunge la o solutie de compromis; blocajul financiar il resmit toate firmele, ceea ce mai inmoaie din pretentii la negocieri. Numai ca statul, desi total neproductiv, se incapataneaza si nu face nimic altceva decat sa calculeze niste penalitati aberante fata de realitatea economica, pe langa care mai creste si pretentiile prin marirea fiscalitatii.

Rezultatul? Cronicizarea blocajului financiar. In aceasta faza (a treia) multe litigii ajung la instanta comerciala pentru a-si clarifica situatiile de incasari/ plati.

Asa cum am vazut, pana in acest moment X-ulescu nu poate fi acuzat de rea-credinta in actiunile sale. Salariatii isi primesc in continuare salariile (chiar daca sunt reduse), furnizorii isi primesc banii la termenele re-negociate si firma supravietuieste.

Dar au trecut cateva luni bune cu lichiditati reduse, si fiscul isi cere dreptul intr-un mod cat se poate de prostesc: blocheaza conturile firmei, si cu aceasta masura taie aproape orice speranta de redresare.

Este stiut faptul ca valoarea activelor ale unei societati este mai mare in ipoteza continuitatii activitatii decat valoarea de lichidare. Pot sa afirm ca in conditii de criza, aceasta valoare de lichidare tinde spre zero in cazul activelor de productie specializate.

Bilantul: cele cateva zeci de salariati isi pierd locul de munca si trec din intretinerea lui X-ulescu in intretinerea statului ca someri, statul executa silit utilajele si bunurile firmei, dar recupereaza doar o mica parte din sumele pretinse, furnizorii care urmau sa fie platiti nu-si vor mai primi banii, fapt ce le va ingreuna si lor situatia. Salariatii care aveau credite contractate trec in randul restantierilor, fapt care duce la lungirea perioadei de inghetare a creditarii prin disparitia bazei (a veniturilor din salarii). Impactul social al crizei este astfel amplificat, si impinge politicul la cresterea datoriei publice pentru a acoperi incapacitatea gestionarii banului public.

Cazul lui X-ulescu este generalizat in economia romaneasca. Ca si blocajul financiar.

Concluzia? Prostie cat cuprinde, nivel de trai scazut si o moneda mai slaba.

marți, 1 septembrie 2009

Ideologii si modele economice

Asa cum bine se observa, in ultimile postari mi-am exprimat pozitia clara in ceea ce priveste nocivitatea atitudinilor prin care se incearca gasirea unor “virtuali” vinovati, care sa poarte vina pentru “greselile si neîmplinirile măreţe ale poporului”. De fapt, cei care se ascund in spatele unor simple pareri conspirationiste (de genul cartelul bancilor, strainii care au venit si au luat totul, si alte bazaconii de acest tip), o fac doar pentru a-si ascunde incapacitatea de a rationa corect dpdv al economiei de piata si de a-si reprezenta corect propriile interese. Afirmatia este valida doar presupunand buna intentie a acestora, si nu faptul de a folosi in scop electoral aceste opinii.

Juridic vorbind, orice persoana cu capacitate de exercitiu deplina este raspunzatoare pentru actele si faptele proprii, precum si pentru consecintele acestora. Pretentiile unei reglementari care sa dicteze anumite actiuni ale pietei apartin trecutului.

Prezentul ne pune in fata certitudini si modele. Certitudinile se refera la o serie de tari cu economii de piata performante, in care nivelul de trai este destul de sus, iar modelele se refera la ideologiile care au stat la baza viziunii pe termen lung in implementarea institutiilor si modelelor economice.

Consider constructiv faptul de a prezenta sintetic latura socio-economica a principalelor conceptii despre democratie (liberala, conservatoare si sociala) , conceptii care au fost implementate cu succes in alte tari. Precizez ca ideile au fost preluate din “Ideologii politice şi idealul democratic” de Terence Ball si Richard Dagger.

Câteva concepţii despre democraţie:
- Democraţia liberală – provine din liberalism, de aceea accentuează drepturile şi libertăţile individului. Pentru liberali, democraţia este guvernarea poporului, dar incluzând protejarea drepturilor şi a libertăţilor individului, pentru care trebuie redus rolul majorităţii. În această accepţiune, democraţia este conducerea de către majoritatea oamenilor, dar numai atâta timp cât cei care alcătuiesc majoritatea nu încearcă să-i deposedeze pe indivizi de drepturile lor fundamentale;
- Conservatorismul - Conservatorii clasici încercau să restaureze o societate aristocratică atacată de liberalism şi de Revoluţia franceză. Ei apărau ierarhia socială tradiţională, insistau asupra unui guvernământ suficient de puternic încât să dirijeze pasiunile oamenilor, şi erau sceptici cu privire la încercările de a promova libertatea individuală şi egalitatea şanselor într-o societate competitivă;
- Social-democraţia – conceptul cheie al democraţiei este egalitatea. Democraţia liberală plasează săracii la discreţia celor bogaţi. Avantajul financiar nu este democratic. El trebuie corectat.

Democraţia liberală
În cazul liberalismului, fiinţele umane sunt concepute ca indivizi în mod fundamental raţionali. Ei sunt de acord că propriul interes este motivaţia pentru cei mai mulţi dintre oameni. Aceasta implică şi faptul că oamenii vor concura între ei pentru a-şi promova interesul. Competiţia este considerată ca o parte naturală a condiţiei umane.

În cazul liberalilor, agentul este individul. Opreliştile pot fi: tradiţiile sociale, legăturile de dependenţă feudală şi conformismul religios. Lor li se adaugă: sărăcia, apartenenţa sexuală sau rasială, neştiinţa şi boala. Scopul liberalismului: a trăi după cum crezi, atâta vreme cât nu îngrădeşti libertatea altora. Din perspectivă liberală, fiecare persoană ar trebui să aibă şanse egale de a se bucura de libertate, libertatea nimănui nefiind superioară libertăţii altuia.

Liberalii neoclasici susţineau că intervenţia statului ar trebui să fie foarte redusă pentru a lăsa loc exercitării libertăţii individuale.

John Maynard Keynes a argumentat că guvernul trebuie să îşi folosească abilitatea de a impune impozite şi de a le folosi pentru prevenirea depresiilor şi menţinerea unei economii sănătoase. Aceasta teorie a devenit ideologia dominantă a Vestului după al doilea război mondial.

Robert Nozick – statul este o gigantică agenţie de protecţie. «Statul minimal» este legitim atât timp cât nu violează drepturile nimănui. Politica de folosire a taxelor pentru a lua banii de la unii oameni în beneficiul altora este o situaţie similară cu «munca forţată».

Libertarianismul anarhist este prelungirea extremă a liberalismului. Din perspectiva lor, adevăratul liberalism conduce la anarhie. Murray Rothbard considera că anarhismul pe piaţa liberă este şi de dorit (când nu există constrângere din partea guvernului, orice individ va fi lăsat să facă tot ce doreşte), şi practic (orice face guvernământul, iniţiativa privată poate să facă şi mai bine!).

Liberalii neoclasici (sau libertarienii) consideră că avem nevoie să limităm guvernământul pentru a-l împiedica să ne jefuiască de libertate. Anarhiştii libertarieni militează pentru abolirea guvernământului în ansamblul său.

Conservatorismul
Convingerea umană a conservatorilor este că fiinţele umane sunt şi vor fi întotdeauna slabe. Mulţi numesc conservatorismul – «filosofia politică a imperfecţiunii». Oamenii nu sunt atât de inteligenţi pe cât se cred, iar raţiunea lor nu este capabilă să anticipeze toate consecinţele deciziilor luate. De aceea, cele mai bune intenţii sfârşesc adesea prin a provoca cel mai mare rău.

Conservatorii consideră că orice încercare de a reface fiinţele umane prin reconstruirea societăţii lor va sfârşi într-un dezastru. Susţinătorii radicali ai altor ideologii deţin viziunile unor societăţi utopice, ei cheamă la revoluţie pentru a realiza societăţi perfecte.

Libertatea nu este neapărat bună, deşi poate fi. Ca şi focul, libertatea poate fi utilă dacă este supusă unei bune întrebuinţări. Puterea distructivă a oamenilor eliberaţi de toate restricţiile tradiţionale şi legale este înspăimântătoare.

Conservatorii credeau că în orice societate există un grup restrâns care este potrivit pentru a guverna, prin capacităţi, experienţă şi temperament, în timp ce totalitatea este total nepotrivită.

Conservatorii tradiţionali sunt apropiaţi de Edmund Burke, de poziţiile conservatorilor clasici şi ale conservatorilor culturali. Societatea este concepută ca o ţesătură de pânză, în care fiecare individ are conexiuni cu ceilalţi. Societatea trebuie să promoveze libertatea, dar o libertate ordonată. Scopul activităţii politice este acela de a păstra fabrica socială. Capitalismul este considerat un solvent care poate dizolva ţesătura de relaţii tradiţionale.

Socialismul
Socialismul a început ca un răspuns la liberalismul sfârşitului de secol al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Socialiştii s-au opus accentului pus de liberali asupra competenţei şi libertăţii individuale, fiinţele omeneşti fiind prin natura lor creaturi sociale sau comunitare. Până la un punct, acesta este şi discursul conservatorilor. Numai că socialiştii nu acordă nicio valoare tradiţiei şi proprietăţii private.

Socialiştii fac apel la programe care distribuie bogăţia mai echitabil, în raport cu care conservatorii au acordat eticheta «egalizatoare». Socialiştii împărtăşesc convingerea fundamentală că societata în ansamblu trebuie să controleze proprietatea, şi nu indivizi particulari. Se pune aici o întrebare: cât de mult din proprietate trebuie să deţină şi să controleze societatea? Ca principiu general, orice contribuie semnificativ la producerea, distribuirea şi livrarea bunurilor trebuie să fie controlat social în folosul tuturor.

Pentru socialişti, agentul care trebuie să fie liber nu este individul izolat, ci indivizii-în-relaţie. Ei consideră că sistemul capitalist se opune aspiraţiilor lor prin aşezarea prea multor obstacole în calea muncitorilor. Cei care trebuie să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului pentru a munci din greu ca să trăiască, nu pot spera să-şi dezvolte talentele pe deplin. Nimeni nu poate fi liber să scoată un profit privat din munca altuia.

Capitalistul exploatează muncitorul plătindu-i mai puţin decât valorează munca sa. Muncitorul este sărăcit, pe măsură ce capitalistul se îmbogăţeşte. Capitalistul este dependent de muncitor, fără a cărui muncă nu s-ar putea crea nicio bogăţie, şi nici identitatea capitalistă n-ar exista. Diviziunile de clasă sunt exploatatorii, unde se elimină clasa se elimină şi exploatarea.

joi, 20 august 2009

Economisirea privată în timp de criză

In timpuri de criza, economisirea creste substantial datorita perceptiilor si raportarii fata de riscurile posibil sa se produca. In viata de zi cu zi, fiecare dintre noi poate sa economiseasca diferite sume, secretul fiind schimbarea comportamentului de consum, eficientizarea lui.
Altfel spus, trebuie sa cumpar doar acele produse si servicii care imi sunt folositoare, si la un pret cat mai bun. Reperul dupa care ma orientez trebuie sa fie dat de raspunsul la intrebarea: "Chiar am nevoie de asta?"
Pe de alta parte, in timpul unei perioade de timp (luna/an), sumele care se economisesc incercand sa consum rational (utilitati, telefon, masa la restaurant vs. gatit acasa, ...) nu sunt deloc de neglijat.
Ierarhizarea prioritatilor este o alta problema: la ce renunt si la ce nu renunt? Ce trebuie sa cumpar mai ieftin si ce nu pot sa cumpar mai ieftin? In aceasta lista se pot incadra ipotecile, gajurile, proiectele de perfectionare incepute (cursuri), dar achitate partial, contractul de chirie, contractele de utilitati, ... .
Cand planuim, trebuie sa avem in vedere si un orizont de timp. Platesc acum mai mult, dar raportat la un orizont de timp, cheltuiala lunara scade. Un exemplu in acest sens este achizitionarea unui filtru bun pentru apa potabila; investitia initiala acopera cheltuielile cu consumul de apa ambalata la pet-uri pe 1 an. Filtrul este garantat 2 ani functionare normala. Ca atare, costul lunar scade.
Mai multe sfaturi de acest tip, din care putem sa invatam destul de multe, dar nu toate aplicabile in Romania, le gasiti aici si aici. Daca privim cu atentie, textul din a doua recomandare a fost scris in 2007, dar sfaturile sunt perfect valabile si aplicabile.

miercuri, 19 august 2009

Schimbarea

Premisele

Apropierea alegerilor încinge atmosfera si pe net. Pozitionarea de o parte sau de alta a devenit evidentă pentru majoritatea surselor de informare. Campaniile de PR au demarat in tromba.

Personal, nu simpatizez cu nici un partid politic. Ca si in cazul multor cititori ai acestui site, lehamitea si saturaţia fata de circul electoral si de prostia mioritica au atins si la mine nivele ridicate.

Provocarea

Găsirea, interpretarea, intelegerea informatiilor, filtrarea si acurateţea lor ne intereseaza pe toti. Evenimentele recente petrecute la nivel mondial (de la criza si masuri adoptate, pana la preocuparea pentru mentinerea surselor proprii de venit) au deschis o cutie a Pandorei, in care cifrele au devenit sensibile si influentate de perceptii, sociologia dicteaza cadrul invizibil in care se desfasoara schimbul, valoarea fluctueaza creând oportunitati reale, etc. In aceste ape tulburi, nevoia pentru o mai buna informare creşte.

Propunerea

Stiut fiind faptul ca puterea stă în unitate la orice nivel, inclusiv informational, va propun o unitate a opiniilor si informatiilor economice, interpretate dpdv economic, sociologic, psihologic, ... , intr-un mod propriu, original.

Ca atare, va rog sa-mi scrieti pe mail (scenariieconomice@gmail.com) interpretarile voastre proprii referitoare la orice subiect sau nunanţă economica, articolele cele mai interesante si o sinteza a comentariilor urmand sa le public pe site.

In speranta ca veti aprecia utilitatea acestui demers si veti raspunde provocarii pastrandu-va neutralitatea politica a opiniilor, astept parerile/ observatiile/ interpretarile voastre.

vineri, 14 august 2009

Creditul ipotecar – un alt unghi de vedere

Dupa cum bine se stie, nivelul preturilor bunurilor imobile este direct proportional cu nivelul de trai. Afirmatia poate fi invalidata daca actiunile populatiei din arealul analizat sunt lipsite de o logica economica elementara.

Principala cauza a discrepantei dintre nivelul de trai si preturile la imobiliare o constituie lipsa de cunostinte economice elementare care caracterizeaza cumparatorul/ consumatorul roman. Desigur ca bancile au avut o contributie semnificativa la umflarea preturilor, dar sa nu uitam ca s-au incadrat destul de bine in reglementarile legislative. In orice piata, vanzatorul este liber sa-si stabileasca pretul la valori cat mai mari, cu conditia ca marfa sau serviciul respectiv sa fie vandabil. Altfel risca sa nu-si vanda marfa si sa iasa din piata.

La fel au procedat si bancile. Si-au stabilit niveluri de pret ridicate (rate ale dobanzilor), care au fost acceptate cu prea multa usurinta de destul de multi cumparatori. In abordarea simplista, daca in piata de legume-fructe pretul cerut al castravetilor (un pret aberant!) este de 200 ron/kg, la un nivel al salariului mediu de 1500 ron/lunar, in mod normal nu ar trebui sa se realizeze nici o tranzactie, ducand inevitabil la scaderea pretului afisat. Dar daca exista cumparatori dispusi sa plateasca acest pret, in mod sigur ca vanzatorii vor incerca chiar sa mai pluseze la pret. Cum nu poti sa cumperi mai mult de cateva kg de castraveti lunar, bancile ti-au intins o mana de ajutor. Pretul? La fel de ridicat ca cel al castravetilor. Oportunitate unica pentru o afacere buna!

Regula de baza in economia de piata este ca cei care fac afaceri nerentabile trebuie sa iasa din piata. La fel si in cazul nostru, cumparatorii de castraveti scumpi – specimen pe cale de diparitie azi – dupa ce au consumat cateva kg pe baza veniturilor viitoare pe 20-30 ani, vor trebui sa-si acopere intr-un fel sau altul consumatia.

Pentru a exemplica, voi compara cazul Romaniei cu cel al Belgiei. Romania, ai carei indicatori macroeconomici se situeaza cu mult sub cei al Belgiei, implicit nivelurile salariului mediu si cel al PIB-ului pe cap de locuitor, a avut in ultimii ani preturi la imobiliare comparabile cu cele belgiene, fara a avea insa si niveluri de trai apropiate.
Daca in Romania, in contul unui credit ipotecar de 100 lei acordat pe 30 de ani debitorul trebuia sa plateasca (principalul+dobanda) de 2,5-3 ori suma imprumutata (adica 250-300 lei), in Belgia, pentru acelasi credit se platea bancii un total aprox de 1,6 ori suma imprumutata (160 lei). Datele prezentate pe siteul belgian se refera la mai 2009. Puteti sa verificati pe internet, pe orice site al unei banci comericale romane care are un simulator de credit ipotecar si va veti convinge. Corelatia cifrelor de mai sus este inca valabila, dar cererea solvabila (cumparatori pe care nu-i intereseaza pretul platit) nu mai sunt.

Morala: oricare ar fi bunul sau serviciul de care am nevoie si pe care vreau sa-l cumpar, nivelul pretului este determinant si trebuie sa fie corelat cu capacitatea mea actuala de a genera plus valoare. Daca pretul este ridicat comparativ cu veniturile mele, atunci nu voi cumpara acum si voi mai amâna momentul. Concomitent, avand in vedere necesitatea, voi cauta variante mai ieftine pentru satisfacerea nevoii.

joi, 13 august 2009

Realitatea vazuta altfel

Observ in ultima vreme in media o serie de atitudini, recomandari, idei si planuri cu un pronuntat caracter social, de stanga. Un lucru normal in timp de criza, dar solutiile constructive lipsesc cu desavarsire, fapt ce ma face sa cred ca opinia publica nu s-a schimbat prea mult fata de momentul zero (anii 90), toti asteptand bratul protectionist al statului. Critica se pare ca este la ordinea zilei pe orice canal de comunicare. Se critica absolut orice: de la politica pana la fotbal; critica tinde sa devina sportul national numarul unu. Si atat. Nimeni nu face urmatorul pas, acela de a pune ceva in loc dupa ce a demolat totul.

Subiecte de critica economica:
* Bancile/ bancherii. Adevarul este ca orice banca comerciala este o afacere privata care a respectat regulile jocului (cadrul legislativ), a platit taxe, a creat locuri de munca, .. , exact ca orice alta firma. Sigur ca, datorita specificului activitatii, sectorul bancar a jucat un rol important in umflarea speculativa a preturilor, dar totul a fost legal. Dpdv strict economic, nu bancherul este de vina pentru ca x si y au facut o afacere proasta luand credit pentru orice (cu buletinul, ipoteca, etc). Lectia care acum o primesc multi debitori sper ca va ajuta putin la schimbarea mentalitatilor si la formarea unei logici economice elementare.

* Guvernul. Orice culoare ar avea, conducerea politica se orienteaza intotdeanua si isi modelează actiunile dupa gradul de educatie al majoritatii votantilor si dupa asteptarile acestora. Cursa electorala obliga factorul politic la compromis si masuri nefundamentate economic. Asa cum demonstram, romanii sunt incapabili sa-si vada interesul propriu dincolo de ziua de azi, urmarea fireasca fiind imposibilitatea implementarii oricarei strategii nationale in orice domeniu (pe termen mediu sau lung). Asta se vede de la urbanism si pana la cel mai neinsemnat capitol al vietii romanesti.

*’Legile proaste’. Reglementarea vazuta, pe de o parte ca unealta a culegerii de voturi, iar pe de alta parte ca sursa de rasplatire pentru cei care si-au aratat sprijinul sub diverse forme in campania electorala, este principala cauza a crizei. Altoită pe un sistem de gandire si conceptii etatiste, reglementarea isi produce roadele din plin (somaj, blocaj financiar, falimente). Consider critica la adresa reglementarii ca fiind singura productiva.

*BNR-ul. Ca orice in tara asta, nici Banca Nationala nu a scapat de rolul de ‘tap ispasitor’. De departe, Banca Nationala are cea mai buna echipa de specialisti. Critica sporadica a avut rolul de a deturna focalizarea atentiei opiniei publice asupra unor persoane catre o institutie.

* Acordul cu FMI. In primul rand, existenta unui minim pachet coerent de masuri economice care sa mai franeze din elanul toxic al clasei politice in goana dupa voturi, face din obligatiile asumate un precedent sanatos. In al doilea rand, dependenta de banii fondului demonstreaza ineficienta si lipsa de viziune economica a guvernărilor care le-am avut in ultimii 20 de ani. De fapt, prevederile acordului constituie singurul program anti-criza care se aplica in Romania.

* Isărescu. Gandirea fixista a multora vede in diverse institutii publice si in reprezentantii acestora adevarate baby sitter-re moderne, care ar trebui sa vegheze la corectitudinea economica a actiunilor multimii. Refuzul asumarii raspunderii (de catre fiecare din noi) pentru actiunile proprii si vanatoarea de vrajitoare in cautarea vinovatilor, inchid drumul constructiv al invatarii din greselile facute.

In concluzie, meritul sau vina pentru nivelul de trai apartine in totalitate maselor, si constă in responsabilitatea pentru actiunile proprii (indatorarea fara justificare si alte fapte economice falimentare), precum si responsabilitatea pentru o cat mai buna reprezentare a interesului propriu la nivel macro.

sâmbătă, 8 august 2009

Psihologia si comportamentul economic

Comportamentul uman este dificil de prevăzut (este predictibil intr-o foarte mica masura), ca atare nu poate fi modelat matematic. In modelarea economica este necesara dezvoltarea unei componente care sa contina modele de prognoza economica, bazata pe comportamentul uman.

In procesul decizional, orice participant pe o piata reglementata, utilizeaza atat rationamente economice (mai ales in perioade de crestere), cat si rationamente dominate de subiectivism, aproape ilogice dpdv economic, in perioade de criza.

Psihologia a inceput sa fie utilizata si in domeniul economic, in diferite contexte de afaceri, cum ar fi pietele de munca, deciziile de investitii, de conducere si de raportare. Problema principala care trebuie rezolvata este determinarea intensitatii instabilitatii economice cauzata de perceptii, mai degraba decat de fundamentele reale economice.

In momentul in care functionarea unei piete deviaza de la linia pe care a urmat-o in trecutul apropiat – stiut fiind faptul ca oamenii sunt influentati in deciziile lor in mare masura de evenimentele recente – abaterile de la logica economica se manifesta nu numai in functionarea pietei, ci si in deciziile participantilor. Aceste distorsiuni de decizie inlocuiesc logica economica normala.

In rationamentul de luare a deciziei de investitie, oamenii tind sa incerce sa prevada ce se va intampla in piata prin prisma informatiilor pe care le detin, informatii acumulate in trecut. Insa aici apare problema informatiilor redundante(1). Cineva in media furnizeaza informatia X, tu o preiei si o spui si prietenilor tai, eu o public pe internet, si tot asa, informatia resprectiva se repeta, iar discutiile se inmultesc. Este clar ca aceasta informatie va influenta si decizia din piata. Ceea ce trebuie inteles este faptul ca aceasta informatie este o bucatica mica din totalul de informatie de care am nevoie pentru a decide, iar tendinta de a o generaliza ca o trasatura esentiala a pietei si de a-i supraestima impactul, este nociva.

Cu siguranta, recesiunea a crescut gradul de volatilitate al pietei in ultima periaoda, iar acest lucru a crescut substantial si distorsiunile de decizie. Considerand presa ca factor relevant, tot ce se vorbeste despre criza, o data auzit si inmagazinat, va influenta apoi oamenii in decizia lor si va crea astfel comportamente. O veste negativa repetata in mod constant pe diferite canale de comunicare si pe care toata lumea o discuta si o repeta formeaza o cutie de rezonanţă(2). Impactul in economie este cu atat mai mare cu cat oamenii au tendinta de a generaliza aceasta informatie.

Un exemplu cronologic:
a. nu exista nici o problema cu locurile de munca, job-ul tau nu este amenintat (realitatea);
b. dar exista intr-adevar probleme pe piata bursiera – stirea negativa, repetata, si care formeaza cutia de rezonanta;
c. tu nu ai jucat in viata ta la bursa, deci nu ai ce sa pierzi (realitatea);
d. rezultatul: distorsiunea de decizie – tu vei cheltui mai putin si vei incepe sa economisesti (comportament irational);
e. vanzarile firmelor scad, profitul la fel, si incep sa apara probleme reale de somaj (modificarea realitatii).

Astfel, o informatie redundanta creaza distorsiuni de decizie, apoi comportament, si in final, anomalii economice. Acest tip de comportamente irationale sunt dificil de prevazut si modelat deoarece manifestarea lor depinde de fiecare situatie in parte.

_______________
(1) redundanţă = surplus de informatie transmis fata de strictul necesar; abundenta inutila de expresii, de cuvinte sau de imagini in formularea unei idei (conform DEX).
(2) despre cutiile de rezonanaţă, V Volkoff spune ca “mijloacele de informare sunt predispuse la dezinformare prin insasi functia lor, care consta in a vinde o informatie susceptibila de a seduce, de a interesa, de a şoca, de a speria in mod agreabil inainte de a linisti, pe scurt, informatia cea mai placută posibil.”

miercuri, 22 iulie 2009

Recomandare (de citit!)

In ultima vreme primim cu totii adevarate 'retete' de comportament economic sau de combatere a crizei, tot felul de 'previziuni' care se dovedesc intr-un final doar simple pareri, fara nici o legatura cu realitatea.

Intelegerea economiei, mai ales in aceasta perioada de criza, presupune si cunoasterea unor resorturi scoiologice si psihologice care tin, in principal, de comportamentul si actiunea umana. In aceste conditii total atipice, mobilurile deciziilor la nivelul indivizilor si maselor contin doar partial rationamente economice. Grosul premiselor au la baza perceptiile, care acum includ sentimente de teama, de nesiguranta si de incertitudine.

Aceste perceptii sunt in vizorul sociologilor de mult timp, iar manipularea lor prin dezinformare, propaganda, publicitate si intoxicare au adus si inca aduc profituri celor care stiu sa le foloseasca.

Ca urmare, avem nevoie de discernamant in decantarea informatiilor care ne vin pe toate canalele media. In sprijinul acestei idei, va recomand sa lecturati un mic "Tratat de dezinformare" scris de V. Volkoff.

Il puteti citi online , sau puteti sa-l dati jos si sa-l printati.

Lectura placuta!

luni, 20 iulie 2009

Riscuri posibile

In conditii atipice, de criza, predictibilitatea oferita de analiza tehnica este nula. Trebuie avute in vedere o serie de ipoteze privitoare la perceptiile maselor si raportarea acestora fata de risc. In acest rationament, gradul de educatie si increderea sunt foarte importante.

1. Semnalul ca economia romaneasca se afla pe drumul unui colaps al politicii bugetare va fi dat daca data alegerilor va fi devansata. In mod normal, alegerile prezidentiale ar trebui sa fie la sfarsitul lunii noiembrie. O miscare politica care indica secătuirea veniturilor la bugetul de stat si neputinţa mentinerii calmului social pana in momentul alegerilor ar fi definitia acestei devansări.

2. Protestele din Justitie si cadrul legal prost alcatuit pot crea precedente periculoase in obligarea statului la plata diverselor sporuri salariale prin sentinte executorii. Le numesc ‘periculoase’ deoarece, in anumite conditii, ar putea duce la incalcarea unor prevederi ale acordului cu FMI in ceea ce priveste destinatia putinilor bani de la buget. Asa cum se previzioneaza, scaderea economica va continua, iar nemultumirile bugetarilor si lipsa de masuri concrete risca sa afecteze stabilitatea sociala.

3. Circul electoral care va urma va contine cu siguranta mesaje negative in ceea ce priveste economia, utilizate cu scopul scoaterii in evidenta a alternativelor. Aceste mesaje vor eroda cu siguranta capitalul de incredere in mediul economic, iar consecinta principala va fi pierderea unor avantaje castigate prin semnarea acordului cu FMI, in principal acela de “import de incredere”.

4. In ipoteza scaderii veniturilor bugetare sub pragul actual care permite intretinearea masei de salariati coroborata cu mentinerea datei alegerilor, in mod cert vom asista la o rectificare pozitiva a fiscalitatii, cel mai probabil la sfarsitul lunii septembrie.

marți, 14 iulie 2009

Decredibilizarea economica a Romaniei – scenariu

Este de domeniul evidentei ca atitudinea factorului politic fata de sectorul privat, tradusa prin masurile fiscale, nu duce decat la blocaj financiar si faliment. In aceste conditii, somajul isi va continua trendul actual, tragand dupa sine atat sporirea restantelor la banci, cat mai ales continuarea inghetarii creditarii.

Imi mentin in continuare predictibilitatea pentru anumite elemente macroeconomice expuse deja, insa vreau sa semnalez pericolele care apar o data cu trecerea timpului. Ca si termen sigur de manifestare a veridicitatii elementelor prezentate este finalul acestui an, cu posibilitati certe de prelungire pe termen mediu.

In primul rand, încăpăţanarea de a mentine cel putin pana la alegerile din toamna efectivele actuale de bugetari (sector neproductiv), va avea ca efect imediat scaderea drastica a colectarii fondurilor bugetare. Cu fiecare zi cu care se intarzie reducerea presiunii fiscale asupra sectorului privat, se reduce si impactul real al unei astfel de masuri prin diminuarea treptata a activitatii si a numarului firmelor private. Solutia vanzarii de titluri de stat nu poate fi decat una temporara, iar transele viitoare din linia de credit de la FMI sunt conditionate de deteriorarea economiei nationale peste anumite intervale.

In al doilea rand, atat timp cat statul se va imprumuta de pe piata bancara locala la un pret destul de ridicat, creditarea pentru economia reala va ramane blocata. In traducere libera, actiunea factorului politic prinde fara scapare in clestele falimentului sectorul privat: sporirea fislcalitatii coroborata cu lipsa cronica a lichiditatilor bancare atat de necesare finantarii. Justificari declarative se pot născoci multe, insa realitatea este una singura.

Si ceea ce este mai rau, asa cum apreciau in cursul lunii trecute si reprezentatii BCE, “cresterea aversiunii globale fata de risc va pune presiune asupra monedelor din Europa emergenta”.

In aceste conditii, probabilitatea cresterii costului mentinerii cursului de schimb intr-un interval rezonabil este destul de ridicata.

Si nu in ultimul rand, vreau sa evidentiez faptul ca nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece acordand o incredere marita analizelor comparative a unor indicatori, deoarece acele date se refera la trecut – aratand practic deteriorarea nivelului de trai deja produsa -, ci trebuie avuta in vedere o proiectie pe termen mediu data de analiza fundamentala. Prudenta este atitudinea cheie care trebuie manifestata in actiunea economica si in acordarea creditului unor declaratii sau analize.

Update 17.07.09
Contractiile sociale au inceput din lipsa finantarilor bugetare pentru salarii si sporuri. Politica monetara si-a facut datoria din plin in ajustarea si mentinerea unor indicatori macroeconomici. Acum este randul politicii fiscale; asa cum declara si guvernatorul BNR, 'ajustarea economica este mare si tinde sa devina excesiva'. Mingea este in terenul factorului politic. Ce va urma?!

luni, 13 iulie 2009

Iesirea din criza. Căi de urmat

1. Avem in functiune o serie de mecanisme economice inter-dependente (multiplicatorul creditului, praguri minime de detineri de capital pentru a intra in diverse piete, inflatia, cursuri valutare flotante) care sunt benefice, dar care sunt prost reglementate, ele producand mai degraba efecte nocive pe termen lung.

Motivul principal care a fost invocat ca justificare pentru a nationaliza o banca privata a fost evitarea repercusiunilor negative care ar fi urmat. Dar nimeni nu s-a gandit sa scada pragul minim de lichiditati care trebuie detinute pentru a avea acces pe piata pentru infiintarea unei noi banci cu scopul de a atrage in activitatea de creditare lichiditatile de dimensiuni mai mici care exista si sunt disponibile in perioade de criza. Astfel motivul de mai sus devenea utopic, iar cheltuirea inutila a banului public atat de necesar putea fi considerata ca un element de terorism economic.

Pragul minim de lichiditati care dau dreptul unei persoane sa-si manifeste libera initiativa pe o piata reglementata constituie un element subiectiv, non-economic si discriminatoriu. Faptul ca se continua cu nationalizarile pe diferite criterii clientelare ma duce cu gandul ca ne indreptam spre un socialism fabian in toata splendoarea, ai carui conducatori vor fi chiar cei care sunt salvati acum de la faliment.

2. Dupa cum bine se stie, comportamentul participantilor in piata este determinat de interesele pe care acestia le au, ca efect al liberei initiative manifestate.

La nivel macroeconomic, nasterea, satisfacerea, modificarea sau disparitia unor astfel de interese au ca suport decizional asa numitele rezultate financiare. Astfel, o firma este profitabila, are cotatii ridicate pe bursa, se tranzactioneaza la un pret bun sau i se intrerupe tranzactionarea, intra in procedura insolventei, falimenteaza sau se divizeaza. Toate aceste decizii au la baza situatiile financiare, si fac din modalitatea de concepere si prezentare un element structural al economiei.

Aceste informatii financiare sunt prezentate pe baza unor standarde de calcul si raportare (IFRS, IAS , .. ). Cosmetizarea acestor situatii este perfect posibila si practicata la nivel mondial. Fiecare firma are interesul ca situatiile financiare sa arate cat mai bine pentru ca sa poata accesa mai usor linii de credit, sa-si poata mari capitalul social prin emisiune de actiuni noi la preturi cat mai mari, sa aiba acces la tot felul de facilitati; acestea au devenit un adevarat barometru al succesului. Experienta a dovedit ca metodologiile de calcul si prezentare lasa loc destul de mult cosmetizarii si prezentarii de date nereale cu scop ilicit. Asadar, o reforma radicala a acestor standarde ar trebui pusa in practica.

3. In concluzie, asa cum am demonstrat si cu alte ocazii, reglementarea defectuoasa a economicului constituie principala cauza a crizei economice, si poate deveni colacul de salvare al capitalismului. Asta doar daca exista interese in stoparea a ceea ce numim criza.

Update 13.07.2009:
Conform unei declaratii a sefului BCE, " ... Trichet a mai spus ca injectia de capital a BCE de 442 miliarde euro in fonduri pe 12 luni va ajuta bancile din zona euro sa rezolve discrepantele dintre investitii si finantari de pe bilanturile contabile."

Deci ne lasam ghidati in continuare in rezultatele mai mult sau mai putin corecte ale unei hârţogării destul de bine cosmetizate.