luni, 29 aprilie 2013

Contul bancar

Un mijloc uzual de păstrare a banilor proprii. Te scapă de costul cu asigurarea securității banilor fizici și îți oferă acces la orice sumă ai nevoie prin intermediul unui card atașat contului tău bancar. În mod sigur avantaje mai sînt.
În acest articol voi trata dpdv juridic relația ta cu banca așa cum este ea abordată în practica juridică internațională.
În cele mai multe țări relația contractuală dintre tine și bancă este asimilată contractului de agent. În acest contract tu ești principalul iar banca agentul. Prin contractul de cont bancar/ depozit banca în calitate de agent are datoria fiduciară față de principal de a executa orice operațiune cu banii primiți de la și la cererea acestuia. Dpdv contabil, în momentul în care banca primește banii, ea devine proprietarul lor. În același timp se înregistrează și o datorie a băncii către principal (adică către deponent, care creditează în acest fel banca). Noul proprietar al banilor are dreptul prin contractul de agent să investească acei bani cum știe mai bine pentru a putea plăti prețul convenit - dobînda. Modul în care banii sînt investiți este doar treaba agentului, acesta încasînd și profitul obținut din care o mică parte este plătită principalului. Ce se întîmplă dacă se înregistrează o pierdere vom analiza mai tîrziu. În tot acest timp principalul deține o creanță asupra agentului, agent care este obligat să returneze numai la cererea principalului banii primiți.
Într-o relație comercială alta decît cea cu banca, după ce schimbul de marfă s-a produs, vînzătorul deține o creanță asupra cumpărătorului, iar cumpărătorul are o datorie căre vînzător. Stingerea acestei datorii este supusă unor termenii clari încă din momentul constituirii contractului de vînzare. Deci cumpărătorul știe clar că la data scadenței trebuie să plătească o sumă de bani vînzătorului. Mai mult decît atît, dacă suma este mare sau dacă nu există încă suficientă încredere între cei doi, creanța poate fi securitizată prin gaj sau ipotecă asupra bunurilor cumpărătorului. În cazul în care un risc de ne-plată se cristalizează vînzătorul își poate recupera banii prin executarea garanțiilor.
În cele două exemple avem o persoană care deține o creanță (principalul și vînzătorul). Deosebirea netă între cele două tipuri de creanțe este acela al momentului în care creanța devine exigibilă. Dacă pentru vînzător data scadenței poate însemna fie primirea banilor fie începerea recuperării prejudiciului prin executarea garanțiilor, pentru principal (creditorul băncii) acest moment este reprezentat doar de cererea acestuia de returnare a banilor; deci nu este fixat în timp.
În cazul producerii unor riscuri care îl determină pe debitor să nu-și poată onora obligațiile ordinea stingerii datoriilor este în principal aceasta: creditorii securitizați (printr-o garanție fixă sau variabilă), statul, creditorii care nu dețin garanții, asociații. Prin urmare, dacă agentul (banca) anunță că nu-și mai poate onora obligațiile pentru că a înregistrat pierderi în încercările de a plasa banii principalului, în acel moment creanța deținută de principal nici măcar nu a ajuns la scadență pentru că acesta încă nu a cerut băncii returnarea banilor. Deci principalul nu va ocupa o poziție la masa credală care să-l avantajeze.
Din această perspectivă operațiunile din Cipru sînt perfect legale.
Și în final vă reamintesc cîteva idei care țin de evidență. Avînd în vedere faptul că o bancă utilizează sistemul de rezervă fracționară, adică poate acorda credite în sumă mai mare de cîteva ori decît depozitele atrase (așa numitul multiplicator al creditului), pentru a spori încrederea în vremurile în care întîrzierile și restanțele la rambursarea creditelor crește, s-a inființat un fond de garantare al depozitelor care are menirea de a asigura despăgubirea limitată a creditorilor băncii.

joi, 25 aprilie 2013

Mic ghid pentru scenarii pesimiste

O metodă prin care scap de stresul provocat de o anumită situație este să evaluez cît mai bine cel mai negativ scenariu pentru acea situație și să găsesc căi de rezolvare pentru el. Chiar dacă acel scenariu are o probabilitate mică de a se produce, faptul că am deja soluțiile îmi dă o anumită liniște care e foarte benefică în gîndirea pașilor următori.

Sînt sigur că mulți oameni privesc cu îngrijorare zgomotul știrilor negative și încearcă să aibă cît mai multe răspunsuri pentru a-și gestiona cît mai bine resursele. 

În această ordine de idei, scenariul cel mai pesimist, dar cu o probabilitate de producere foarte mică este începerea unui război. O variantă potrivită de răspuns în acest caz este dată de două repere: cunoașterea unei limbi străine și deținerea de economii pentru a putea să te integrezi într-o altă societate unde probabilitatea unui conflict este mai mică.

Dar să trecem la scenarii mai plauzibile. În condițiile actuale cuvîntul de ordine în dimensionarea consumului propriu și a investițiilor este prudența. Deci, ce faci dacă:
- mîine ești anunțat că din diverse motive contractul tău de muncă se va încheia?
- ai avut încredere conform recomandărilor în băncile prezente în Romania și ai rămas cu banii blocați în Bank of Cyprus?
- deficitul de lichidități se prelungește și afacerea ta, care deja a înghițit ceva bănuți, nu dă semne de redresare?

Desigur că lista cu întrebări de genul acesta este foarte lungă. Fiecare caz în parte are particularitățile lui și depinde în mod direct de ceea ce ai făcut concret pînă acum. Însă toate aceste scenarii au cîteva puncte comune. 

În orice situație te-ai afla, niciodată nu e bine să rămîi fără lichidități. Prin urmare încearcă să înveți din greșelile de pînă acum și fă tot posibilul pentru a-ți face niște rezerve. Sînt foarte necesare, iar un buffer îți poate acoperi o perioadă bună de timp în care îți poți pune la punct o alta strategie, îți poți găsi asociatul de care ai nevoie, te poți recalifica sau poți să-ți continui specializarea. În orice caz, o rezervă îți dă confortul unei alegeri. Lipsa ei te obligă doar într-o singură direcție.

Dacă momentan totul merge bine, nu uita că o răsturnare de situație poate apărea oricînd. Dacă ești angajat încearcă să-ți continui dezvoltarea profesională sau, de ce nu, să începi să înveți să faci ceea ce îți place. Dacă ai afacerea ta încearcă să-ți optimizezi costurile, mai ales cele fiscale (pentru că nu îți aduc nimic în schimb) sau să-ți scazi creditările către firmă. Timpul investit acum îți va aduce cu siguranță beneficii și vei fi cu un pas înaintea celorlalți.

Nu te baza în gîndirea ta pe asociere și comparație, și nu acționa pe baza fricii. Acest subiect l-am abordat în cîteva articole. De obicei cei care nu urmează turma pot fi mult mai avantajați din toate punctele de vedere în cazul producerii unui risc.

joi, 18 aprilie 2013

Info (I)

Cîteva evenimente recente care merită atenție.
Trendul deflaționist pe care omenirea a intrat nu convine nici unui stat pentru că deflația îl obligă să-și reducă cheltuilelile, adică dimensiunile și beneficiile sociale, ceea ce astăzi înseamnă sinucidere politică. Singura carte avantajoasă pentru politic pe care cred că o vor juca statele este cea a egalitarismului. Prin urmare dacă se aplică în toată lumea aceeași măsură, turma care gîndește prin asociere și comparație nu va avea motive de revoltă, mai ales că se dorește binili tuturor.
Am asistat în ultimile săptămîni la cîteva schimbări majore: prima - începutul sfîrșitului pentru banii negri din paradisurile fiscale. La legea adoptată în SUA privind verificarea provenienței banilor au aderat și alte state, printre care UK, Germania, Elveția, Luxemburg, Noua Zeelandă. Și nu cred că politicul vrea să-și tragă singur un glonț în picior. Marii pești vor găsi alte portițe de scăpare. Doar marii pești. Pentru ceilalți șuruburile se strîng.
A doua schimbare care merită atenție este cea prin care salvarea băncilor se va face cu banii din depozite. Fie că se vrea sporirea consumului, fie că Germania nu va mai da bani țărilor cu probleme pînă după alegeri, observ o tendință generală pentru oprirea QE-urilor. Rolul lor au fost să finanțeze bugetele statelor, dar realitatea este că banii noi s-au adunat în relativ puține mîini și momentan nu sînt investiți, fapt demonstrat din plin de lipsa de schimbări din economiile lumii. Probabil așteaptă ca deflația să-și facă treaba și apoi drepturile de proprietate își vor găsi alți deținători; la fel și statele.
A treia schimbare este căderea prețului la aur. Probabil adepții practicanți ai teoriilor austriece sau hiperinflaționiste care propovăduiau achiziția de aur sînt cam buimaci. Unele speculații zic că mișcarea aurului ar fi fost pusă la cale de investitori mari, instituționali, pentru a da o mînă de ajutor dolarului prin scăderea încrederii în achiziția de aur. Dar piața încă nu validează presupunerea de mai sus iar dolarul nu se apreciază. Partea pozitivă a mișcării aurului o văd în ieftinirea celorlalte materii prime (cupru în special), ceea ce înseamnă scăderea costurilor și creșterea competitivității, adică o adaptare la trendul deflaționist. Aici mai trebuie amintit și acordul dintre China și Rusia prin care China va cumpăra gaze mai ieftine de la ruși. Profitul făcut de cei care au vîndut aur reprezintă doar un transfer de lichiditate spre cei care știu cu adevărat cum se fac afacerile la cazino. Rămîne de văzut unde își vor plasa banii cîștigați.
Mai vreau să menționez cîteva aspecte.
În privința încrederii în stat nu trebuie să vă faceți griji deocamdată. Populația încă își menține încrederea în raportările statistice și în explicațiile oficiale privind evoluțiile economice (de ex întărirea leului pe fundamente economice). O criză reală de încredere o văd posibilă numai în cazul în care mai apar măsuri drastice ca aceea aplicată în Cipru. Manipularea oficială își va face treaba în continuare.
Atenție mare însă la mișcările burselor americane care sînt la nivele maxime; se știe faptul că atunci cînd bursele cad accentuat dolarul este cel mai căutat. Dacă căderea este accentuată, posibilitățile de finanțare oferite de burse scad dramatic, deci pericol de lipsă de lichiditate pentru unele afaceri. De luat în seamă aici sînt afacerile din domeniul bancar, asigurări și fonduri de pensii, și în special cele care dețin active toxice. Deflația va scoate încet gunoiul de sub preș, adică toți cei care dețin active toxice vor trebui să suporte pierderi.
Ceea ce mă îngrijorează este că pe termen lung șomajul ridicat din rîndul tinerilor nu va face altceva decît să erodeze puterea de cumpărare, și o dată cu ea, și ceea ce denumim azi clasă de mijloc (majoritară în cele mai multe state dezvoltate). Deci deficitul de cerere se va accentua.
Și în final o presupunere personală. Prin atacul de la Boston a început un program interesant de aducere a opiniei publice către un punct dorit. De ce acum? Motivul real în vom afla în lunile care urmează.

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Reducerea costurilor (II)

Azi ne ocupăm de costul cu forța de muncă. Pentru costurile indirecte cea mai bună variantă este externalizarea; vă scapă de bătaia de cap cu recrutarea, de cheltuielile cu asigurarea unui spațiu pentru lucru, de re-negocieri de salarii, de plata taxelor pentru acele salarii.
Costurile directe cu forța de muncă sînt mai sensibile la reduceri pentru că o asemenea măsură poate afecta calitatea produsului finit sau poate determina persoane calificate să plece din firmă. Aceste costuri sînt crecute artificial de Guvern prin zilele libere legale; apoi mai apare inconveninetul ca unele luni să aibă mai puține zile lucrătoare ca altele. Aceste aspecte pot încurca calculația de cost unitar, deci implicit profitabilitatea, prin variabilitatea pe care o introduc. Pentru a scăpa de toate aceste neajunsuri aveți mai jos 2 metode.
În primul rînd încercați să legați productivitatea de salariu prin negocierea unui preț al muncii la fiecare unitate de produs/ serviciu lucrată/ prestată. Obțineți astfel un cost direct unitar cu forța de muncă care este fix. Foarte posibil ca și angajatul să fie mai mulțumit pentru că i se oferă posibilitatea de a încasa mai mult. Cu cît va fi mai productiv, cu atît va primi mai mulți bani.
În al doilea rînd, pentru cei care prin natura obiectului de activitate al firmei nu pot să aplice metoda precedentă și sînt obligați să acorde un salariu lunar există o variantă foarte simplă. În acest caz productivitatea firmei depinde direct de timpul lucrat. Pentru a nu mai avea variațiile induse de sărbători legale sau de numărul diferit de zile lucrătoare de la lună la lună, negociați cu angajații un contract de muncă care presupune efectuarea unui număr fix de ore de muncă în fiecare lună contra unui salariu. Legați plata salariului de timpul cît angajatul muncește. Acordați liberele legale, dar dacă angajatul nu își realizează norma de timp convenită va primi doar bănuții aferenți muncii prestate.

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Darîmarea de mituri - ep VII

Azi ne vom ocupa de modelul romanesc de gîndire egocentrică, aplicat în economie. 'Știu eu mai bine' sau întreprinzători de tipul 'one-man-show', caracterizează această abordare. Altfel spus, ne-știința de a delega responsabilități unor oameni care se pricep îți va aduce prejudicii.

Pentru majoritatea adepților acestei gîndiri, prea tîrziu pentru a mai repara ceva, dar la momentul prielnic pentru a învăța din greseli, voi încerca să demolez mitul conform căruia poți face foarte multe lucruri în domeniul afacerilor bazîndu-te doar pe propriile tale cunoștințe sau experiențe.

Uitîndu-te în urmă și analizînd parcursul tău sînt sigur că remarci de tipul 'dacă aș fi știut …', 'dacă nu mă grăbeam … ' sau 'ce bine ar fi fost … ' sînt prezente în analiza ta. Și mă refer aici atît la finanțele personale, cît și la business. Activînd într-un anumit domeniu de activitate în care te-ai specializat și în care vrei să fii printre cei mai buni, indiferent că ești angajat sau pe cont propriu, nu poți fi foarte bun la toate. Acest fapt a fost înțeles de mult timp în economiile vestice astfel încît s-au dezvoltat foarte multe tipuri de servicii și afaceri de nișă. Avantajul este că atunci cînd ai nevoie de ceva (produs sau serviciu) găsești rapid specialiști - valoare adaugată mare la prețuri bune.

Am cunoscut direct oameni foarte buni în domeniul lor de activitate care au crezut că 'merge și așa' și au intrat în diverse afaceri care le-au consumat mulți bani, timp și efort. Foarte puțini au reușit să se redreseze. Ceea ce vreau să spun este că dacă vrei să investești, să-ți administrezi economiile sau afacerea, și știi că partea financiară nu este domeniul tău forte, cel mai bine apelează la cineva care se pricepe. Fie ca asociat sau simplu prestator de servicii. Pînă să semnezi un contract, testează mai multi potențiali furnizori și încearcă să înțelegi cît mai bine sfaturile lor. Abia apoi ia o hotărîre și alege pe cel care-l consideri a fi potrivit pentru tine. În funcție de natura serviciilor la care apelezi poți să-i plătești chiar numai în funcție de rezultatele obținute. În timp vei acumula foarte multe cunoștințe în domeniul financiar care te vor ajuta pe viitor. E mult mai bine să înveți de la un specialist decît să înveți din greșeli pe banii tăi. 

Și încă ceva: gîndește-te clar la potențialele interese ale celui care încearcă să-ți vîndă un serviciu sau să te consilieze. De exemplu nu poți avea nici o garanție asupra eficienței unei sugestii de economisire venită din partea unui reprezentant al unei bănci. Niciodată acesta nu îți va spune că nu este bine ceea ce vrei să faci sau că există și alte variante mai bune atît timp cît salariul lui depinde de îndeplinirea unui target. Pe scurt, încearcă să eviți agenții de vînzări cînd cauți informație de calitate.