duminică, 31 martie 2013

Cipru

Dacă v-a interesat subiectul, sînt sigur că zgomotul știrilor negative nu vă e străin. Voi încerca să surprind anumite aspecte mai încîlcite ale acestei situații.

În primul rînd vreau să elimin din start ipoteza conform căreia la baza deciziei de finanțare a băncilor din banii deponenților a stat necunoașterea și prostia decidenților. Din contră, eu cred că anumite interese financiare destul de puternice pentru a declanșa decizia politică la nivelul UE au influențat în mod categoric cursul evenimentelor. Se știe că unde sînt bani, apare politicul, și unde vorbim de politic, vorbim de interese financiare și geopolitice. În această ordine de idei, dupa vizita de 3 zile a președintelui american în Israel în urma căreia s-a ajuns la punctul comun conform căruia Iranul nu va fi capabil în următorul an de a fabrica armament nuclear, deci nu va fi cazul unei intervenții militare, a apărut acțiunea din Cipru. Unele speculații susțin că s-au taxat inclusiv bani aparținînd rușilor. Pe de altă parte este cunoscut sprijinul acordat de ruși Siriei. Situația este mai complicată decît pare pentru că adevăratele interese politice vor putea fi intuite abia după ce s-au produs anumite evenimente. Deranjul produs în Cipru ar putea fi un joc de glezne în această negociere non-verbală între părți sau rezultatul unor înțelegeri/ concesii clare. O demonstrație a falsității ipotezei de ne-știință a factorului politic o gasiți aici.

Mai mult decît atît, orice acțiune pusă în scenă rapid ia prin surprindere masele și de obicei e însoțită de o strategie clară de propagandă. Desigur că elementul surpriză nu lipsește în comportamentul maselor și este studiat atent. Acest fapt mă face să cred că în următoarele cîteva luni nu vom mai vedea ceva asemănător pus în practică, iar această perioadă va fi folosită pentru studiu sociologic. Să nu uităm că urmează alegeri în Germania, iar datoria imensă a Franței a început să fie vînturată prin media.

Un alt scenariu mai puțin plauzibil este acela în care, începînd cu țările cele mai mici, rînd pe rînd economiile zonei euro vor trece prin diverse perioade de acutizare a 'crizei' cu scopul precis de a facilita acceptarea unei mai mari centralizări și de a suda mai bine această uniune. După un 'dezastru' existent, promisiunea de mai bine poate fi acceptată mai ușor în schimbul acestei centralizări. Ce n-ar face un cipriot ca să-și poată recupera acum toți banii? Cred că ar vota inclusiv o cedare a politicii fiscale către UE.

Scenariul căruia îi acord acum o probabilitate aproape de zero este că lucrurile au scăpat de sub control iar ceea ce se întimplă este haotic. În acest scenariu ar urma modificări geopolitice prin forță. În acest caz este bine sa aveți lichidități (pentru a putea să vă relocați rapid oriunde în lumea asta) și cunoștințele necesare unei asemenea mutări. Imobiliarele, metalele prețioase, și alte bunuri nu vă sînt de prea mare ajutor în asemenea momente. Repet, acest scenariu are o probabilitate de producere aproape egală cu zero.

În al doilea rînd, ceea ce s-a întîmplat în Cipru poate fi studiat din mai multe unghiuri.

Dpdv juridic se naște un precedent periculos în interiorul zonei euro care ar putea fi aplicat și în alte cazuri; totul depinde de interese. Interpretarea mea o găsiti aici. În nici un caz nu cred că va fi vorba și de alte măsuri mai drastice deoarece ar afecta credibilitatea sistemului bancar, iar o neîncredere generalizată ar putea să paralizeze economia mondială. Gîndiți-vă numai la faptul că infrastructura bancară servește foarte eficient la transferurile de capitaluri și timpul în relațiile comerciale este foarte important.

Directiva europeană despre care s-a zvonit că va legifera salvarea băncilor cu banii deponenților nu cred că va apărea foarte curînd. Probabil opoziția Marii Britanii va bloca această directivă. În plus, se știe faptul că orice directivă trebuie transpusă de fiecare stat membru în legislația națională, proces care este extrem de greoi.

Dpdv sociologic tema este interesantă. Cei care au trăit un precedend asemănător în care și-au pierdut banii în diverse banci locale care și-au inchis porțile sînt cei care își vor retrage primii banii de la bănci. Mă refer aici la cei mulți care dețin sume relativ mici. Frica lor va fi calmată relativ repede în următoarele luni pentru că este foarte probabil ca apele să se liniștească; ceva asemănător anului 2008 cînd foarte mult cash a părăsit băncile, dar a revenit ulterior. Pentru această categorie de oameni veștile mai puțin bune privind indicatorii economici nu prea contează, la fel cum nu prea contează nici variațiile pe piața valutară internațională.

Dpdv economic, economia Ciprului va fi afectată negativ, mai ales că în curînd va începe un nou sezon turistic. Deja restricțiile aplicate capitalului s-au asociat cu un blocaj comercial și cu întîrzieri/ pierderi. Partea pozitivă este că apar foarte multe scenarii negative care au menirea de a induce frica, frică care va da un impuls mișcării capitalurilor fie spre zona de investiții, fie spre alte alternative. De obicei aceste mișcări sînt generatoare de profit pentru cei care le speculează.

Un aspect care trebuie menționat aici este că bursa americană se află la maxime istorice, corecțiile probabile care vor urma putînd să amplifice aceste mișcări.

Dpdv moral, decizia luată de stat prin reprezentanții săi de a obliga băncile comerciale (care reprezintă doar relația cu publicul în afacerea etatistă de administrare a monopolului emiterii de monedă) să utilizeze banii pe care îi dețin în custodie pentru a acoperi pierderile rezultate din propriile decizii este la fel de morală ca și decizia impunerii unui impozit sau altul.

În concluzie, fiecare trebuie să decidă atît în privința administrării lichidităților proprii, cît și căror premise le acordă credit în deciziile pe care le ia.

miercuri, 27 martie 2013

Tu cum iei decizii?

Armaghedonul economic, căderea băncilor sau hiperinflația sînt cîteva frici care domină sau încearcă să domine mințile cît mai multor oameni. Pentru unii frica de necunoscut își pune amprenta asupra acținilor lor și aduce profit celor care știu să speculeze aceste acțiuni induse de teamă. Teama că inflația va crește – achiziția de metale prețioase, imobiliare, teama că resursele neregenerabile sînt pe sfîrșite – achiziția de panouri solare, microhidrocentrale, … , teama că sistemul bancar se va prăbuși – agricultură pentru subzistență, sînt doar cîteva exemple de acțiuni induse de teamă. De fapt, din momentul în care acorzi credit unei idei privitoare la un viitor sumbru începi încet încet să-ți modifici comportamentul în sensul protejării tale de acel eveniment viitor și iei măsuri văzute de tine prin prisma gîndirii induse de acestă teamă ca fiind 'salvatoare'. Acest mecanism care începe cu inducerea unei frici se termină de cele mai multe ori cu profituri consistente. Cel mai important aspect este modul în care această frică este indusă.
Și aici sînt cîteva metode. În primul rînd se folosește extrapolarea liniară în domeniul socio-economic. Prin compararea strictă a cîtorva elemente economice din prezent cu cele din trecut (marea depresiune din anii '30, exemplul crizelor prin care au trecut unele țări ca Japonia, Argentina, perioada nazistă sau sovietică, crize monetare sau financiare, … ), se obține un tablou destul de negativ și aparent corect la prima vedere. Mai mult decît atît, va da impresia unei adevărate analize economice care induce o anumită teamă. În realitate, extrapolarea liniară în domeniul socio-economic duce de cele mai multe ori la erori deoarece o analiză corectă în acest domeniu ar trebui să țină cont și de alte aspecte, cum ar fi: factori sociali, gradul de inovație existent, modul cum informația se propagă, interconectarea socială și alte caracteristici legate de cibernetică. Deci o analiză corectă necesită destul de mult efort și nu o vei avea niciodată în mod gratuit.
În al doilea rînd, se poate folosi o premisă care șochează și apoi sînt prezentate sugestii menite să acopere acele riscuri. Fie că se face o previziune pe cursul valutar, se referă la prețul aurului sau la orice altceva, afirmația va avea mai multă credibilitate dacă va fi publicată pe anumite siteuri sau va fi susținută de cîteva personaje cunoscute de opinia publică.
Desigur că există și alte metode mult mai sofisticate de inducere a fricii, cu aceeași finalitate: schimbarea comportamentului în direcția aducătoare de profit. Poți preveni asemenea manipulari verificînd cîteva criterii de validitate a informației primite (sursa și potențialele ei interese, gratuitatea informației și probabilitatea ca ea să fie doar un PR, modul cum este obținută concluzia), analizînd acțiunile induse sau sugerate și conexiunile lor cu banii tăi. Dacă acționezi bazîndu-te preponderent pe frică, niciodată nu vei reuși să obții rezultatele scontate; în acest caz vei ieși de cele mai multe ori mult mai bine dacă nu faci nimic. Partea pozitivă a urmăririi mediatizarii diverselor firici și manipulări este că poți avea un puls real și poți intui destul de bine acțiunea majorității, a turmei, sau altfel spus a trendului.
Observați că modul în care majoritatea vede viitorul îi determină comportamentul și acțiunile în prevenirea/fructificarea unor riscuri/oportunități. De aici lucrurile devin un pic mai complicate, și vorbim de ceea ce meta-cibernetica denumește prin conceptul de reflexivitate. Voi mai scrie pe acest subiect cu altă ocazie.

miercuri, 20 martie 2013

O intoxicație și nimic mai mult

De mai bine de un an, cu fiecare veste tristă care vine dinspre politic - ultima fiind aceea cu depozitele din Cipru - observ că recomandări de genul cum să ne 'ferim' de agresiunea statului prin cheltuirea lichidităților proprii sînt din ce în ce mai prezente pe online. Cumpărați aur, teren agricol, casă la țară sau orice altceva pe argumentul că vine hiperinflația sau, mai nou, statului îi va fi mai greu să impoziteze un activ (să zicem o casă) decît banii dintr-un depozit bancar. O mostră o aveți aici. Nu mai comentez afirmațiile de genul că investițiile în imobiliare își păstrează valoarea în timp; puteți să vedeți și singuri cît de 'exactă' este această informație.
Cel mai probabil aceste intoxicări mediatice au scopuri precise.
Părerea mea este că ne aflăm în plin trend deflaționist, iar următoarea etapă va fi creșterea prețului banilor. În condițiile unei dezinflații urmată de deflație reală (nu ce calculează BNRul), nu văd nimic mai ne-eficient decît să rămîi fără lichidități abia la începutul unei perioade în care cash-ul va fi rege, iar prețul activelor va scădea. Desigur că și în cazul licidităților ai nevoie de o anumită prudență în adiminstrarea lor.
Pentru adepții practicanți ai teoriei hiperinflaționiste - adică cei care nu fac numai propagandă unor idei, dar le și aplică - încercați să vindeți activele pe care le-ați achiziționat în ideea de a obține un preț de tranzacționare, o marcare la piață. Sînt sigur că prețul pe care un cumpărător ar fi dispus să-l plătească pe acel activ este sub prețul vostru de achizție.

duminică, 17 martie 2013

Dreptul de proprietate asupra banilor

Citesc pe Mediafax o știre: sistemul bancar cipriot va fi salvat temporar cu bani furați de guvern 'peste noapte' din conturile de depozite și economii. Pretextul este o așa numită taxă excepțională. Dpdv principial, o taxă se aplică din momentul în care intră în vigoare doar veniturilor viitoare, nicidecum veniturilor realizate pînă la momentul intrarii în vigoare a respectivei taxe. Dar poate fi încadrată ca taxă pe proprietate; pe dreptul de proprietate asupra banilor pe care îi ai depuși la bancă. Aici apare însă caracterul discriminatoriu al acestei 'taxe': nu se aplică unitar pentru absolut toate drepturile de proprietate asupra banilor. E ca și o taxă pe casele care sînt vopsite în albastru, să zicem. Celelalte culori nu se taxează. Aberant, nu?
Părerea mea este că ne aflăm abia la începutul trendului deflaționist. Cu siguranță că pe viitor vor ieși la lumină din ce în ce mai multe fraude cu un singur autor colectiv - statul -, și precedentul creat în interiorul UE prin această taxă se va perpetua. Raritatea banilor începe să se manifeste, iar economiile din bănci vor fi din ce în ce mai vizate de măsurile politicului din simplul motiv că sînt mult mai vizibile și mai ușor de taxat decît oricare altă variantă. Observați că dacă cresc taxele pe profit va exista o problemă socială cu șomerii. Dacă crește tva-ul, cei cu venituri scăzute și fără economii vor fi obligați să consume mai puțini și s-ar putea ca veniturile lor să nu le acopere nevoile de bază. Deci risc de revolte pentru politic. Fundamentul real al acestei decizii este sistemul de vot actual.
Deciziile la nivel european par a fi focusate din ce în ce mai mult pe termen scurt. Nimeni nu mai gîndește nici măcar pe termen mediu. Consecințele economice ale acestei taxe asupra economiei cipriote probabil vor fi similare cu cele ale impunerii austerității în Grecia. Și tot la fel de probabil este că vor urma decizii din ce în ce mai aberante dpdv al bunului-simț în țările europene cu economii șubrede. Dacă nu vor exista reacții dure care să ducă într-un final la anularea acestei taxe, urmările sînt previzibile.
Partea pozitivă, pentru că orice situație nouă are și o parte pozitivă, este că apele vor fi tulburate și mai tare și noile oportunități nu vor întîrzia să apară. Vreau să zic că în ape tulburi, cînd foarte mulți sînt bulversați de ceea ce se întîmplă, se fac cele mai mari profituri. Esențial este însă ca percepția vremurilor să fie cea corectă. O confirmare o vei primi doar atunci cînd vei obține profit.

vineri, 15 martie 2013

Identitatea pe internet

Iți poți contrui o identitate sau un brand personal, poți să-ți lansezi afacerea și în social media sau pur și simplu îți poți convinge viitori clienți prezentînd anumite idei sau analize.

Desigur că părerea celor care consumă informația prezentată de tine contează. Dar ce faci cînd apar comentarii recursive vădit răutacioase ascunse sub umbra anonimatului?

Pe internet găsești anonimi în mai toate categoriile posibile de prezentare a informației: de la comentarii, bloguri anonime sau care folosesc un pseudonim, pînă la site-uri care se vor a fi de informații. Și ceea ce este cel mai interesant este traficul care reușesc să-l realizeze aceste site-uri, precum și dezinteresul cititorului pentru sursa informației pe care o consumă. Mă refer aici la site-urile de limba română.

Dacă la capitolul comentarii anonimatul poate fi justificat prin ușurința postării, nu același lucru poate fi spus despre site-urile anonime. De fapt în spatele unui pseudonim se pot ascunde fie anumite interese clare – și aici vorbim de manipulare în scop politic sau financiar -, fie anumite sentimente de inferioriate care au evoluat în adevărate complexe.

În primul caz se pot încadra anumite campanii politice susținute de agenții de comunicare sau echipe plătite de un partid sau altul. Atît timp cît anonimitatea este ignorată de cititori, costurile unei asemenea campanii scad substanțial. Îți poți angaja cîțiva oameni care să se ascundă în spatele a zeci de pseudonime, care să se contrazică între ei și să creeze iluzia unor dezbateri adevărate. Poți să cazi ușor în capcana acestora doar cititnd comentariile lor și încercînd să duci mai departe discuția. În arta comunicării, cine 'face carțile' (adică inițiatorul) poate conduce discuția foarte ușor spre concluzia dorită, mai ales că insitinctul de a urma turmei (adică linia comentariilor deja postate) este foarte prezent în mentalitatea romanească. Și nu uita: dacă ai anumite frici în a face ceva – adică decizia ta nu se bazează pe argumente total raționale sau stăpînești mai puțin un domeniu - , nu te lăsa convins de părerile postate pe internet pentru că tu vei suporta consecințele.

A doua categorie, aceea a oamenilor pe care anonimitatea îi ajută să facă față anumitor complexe de inferioritate și le dă senzația că dețin controlul atunci cînd interacționează în mediul virtual, este cea mai interesantă dpdv psihologic. Aceștia pot fi recunoscuți cel mai adesea prin faptul că țin cu orice preț să demonstreze că ei au dreptate, iar cînd argumentele logice li se termină, trec la injurii. Deseori starea lor se spirit se transpune în conținutul pe care-l generează. Chiar dacă și-au rezervat domenii proprii de internet sau folosesc platforme gratuite, fii sigur că dacă îi vei deranja sau contrazice pe site-ul lor chiar afișînd propria ta identitate, vei fi cenzurat. Forța argumentelor nu exista pentru această categorie. Ei pun mare preț pe cei care le dau dreptate într-un fel sau altul pentru că aprecierea pe care o simt este un surogat perferct pentru deficitul de stima de sine pe care îl au. Ei nu pot fi considerați că și-au ales spațiul virtual pentru a defula emoții negative datorită consecvenței pe care o demonstrează. Pentru ei spațiul virtual este o lume în care se pot manifesta sub o identitate nouă, închipuită, diferită de cea reala. Probabil frustrările, lipsa stimei de sine și a valorizării personale, irascibilitatea crescută cu rădăcini în prototipul educațional timpuriu sînt principalele cauze care îi fac pe aceaștia să li se pară că sînt ne-înțeleși în spațiul real, să se închidă în sine și să apară pe online. Îi vei recunoaște prin faptul că se cred deținătorii unor 'adevăruri unice' și nu prea au treabă cu logica. Timpul pe care și-l petrec online este consistent. Vei observa asta privind rapiditatea cu care îți răspund la orice comentariu. Ce este interesant la acest tip de oameni este că pot fi fără voința lor material didactic pentru studiul comportamental. Asta e singura parte pozitivă a acestor tipuri de site-uri.

marți, 5 martie 2013

Comparația ca mod de gîndire

De departe cel mai nociv fel în care lumea poate fi văzută și deciziile luate, comparația poate fi considerată liantul principal al mentalității de turmă. Avînd mult mai multe beneficii decît dezavantaje pentru factorul politic, gîndirea de turmă este cultivată premeditat încă din învățămîntul primar subvenționat de stat. Interesele politicului sînt clare: cu cît turma urmează o anumită gîndire – numită pe media și opinie publică – cu atît posibilitatea unor 'răzvrătiri' colective scade, iar influențarea maselor devine  mult mai facilă. Supușenia de care masele dau dovadă, bazată ca mod de gîndire pe comparație, este sprijinită solid de ceea ce se numeste aversiune față de risc; sau frica de a face ceva diferit, frica de schimbare.
Cu cît comparația este mai prezentă în gîndire, cu atît mai alipit turmei este individul, iar probabilitatea ca el să inoveze sau să facă ceva contrar gîndirii corecte dpdv politic tinde către zero. De aici și numărul foarte scăzut de inițiative în toate domeniile: start-upuri, personaje noi în politică, lipsa de diversitate a produselor, … .
Comparația este o unealtă a logicii umane potrivită numai în cazul a două sau mai multe elemente care au caracteristici comune. Pe cînd oamenii sînt total diferiți; de la gusturi, plăceri, preferințe, comportamente, și pînă la opțiuni de consum, nu găsim doi oameni la fel. Chiar și biologic sîntem diferiți, avem gene care ne individualizează pe fiecare în parte. Prin urmare, fiind 'unici', fiecare poate avea o gîndire proprie. Sau din diverse motive, nu.
Doctrinar, socialismul se bazează pe utopia ca toți oamenii sînt egali. Asa cum am demonstrat aici, tot o utopie este și egalitatea în sistemul de vot actual.
În sinteză, foarte mulți oameni preferă 'siguranța' dată de gîndirea de turmă. Ceea ce îi face să nu se schimbe intra la categoria de frică. Fricile apar acolo unde aversiunea față de risc crește sau unde începe necunoscutul. Dorința de a nu risca este cultivată, eșecul fiind văzut ca ceva devastator, pe cînd în realitate este primul pas spre succes. Nu poți învața totul din cărți. Practica este de bază. Cînd apare necunoscutul, frica este cea care pune capac la orice inițiativă. Ea poate fi înlocuită cu efortul de a cunoaste acel domeniu nou pentru persoana în cauză și în final de a face o estimare a șanselor de reușită.
O altă mare piedică în calea inițiativei personale, piedică care derivă din gîndirea prin comparație, este invidia – cea mai mare consumatoare de timp și barieră împotriva creativității. Altfel spus, creativitatea și inovația apar numai acolo unde gîndirea de turmă se diminuează substanțial.
Cu toții vedem oameni care au reușit în diverse domenii, îi admirăm, și pe unii îi numim 'inspiraționali'; ne place să citim poveștile lor. Si atît.
Dacă observați, tot ce însemnă trenduri în modă, economie, consum, se bazează pe acțiunea turmei. Continuînd firul logic, toate acele comunități în care comparația este folosită mai puțin decît în altele, au un nivel de trai mai ridicat.
Deci cu cît reușești să gîndești în felul tău propriu, particular, fără să utilizezi mereu comparația, cu atît șansele tale de reușită cresc.