Dacă v-a
interesat subiectul, sînt sigur că zgomotul știrilor negative nu vă e
străin. Voi încerca să surprind anumite aspecte mai încîlcite ale
acestei situații.
În primul
rînd vreau să elimin din start ipoteza conform căreia la baza
deciziei de finanțare a băncilor din banii deponenților a stat
necunoașterea și prostia decidenților. Din contră, eu cred că anumite
interese financiare destul de puternice pentru a declanșa decizia
politică la nivelul UE au influențat în mod categoric cursul
evenimentelor. Se știe că unde sînt bani, apare politicul, și unde
vorbim de politic, vorbim de interese financiare și geopolitice. În
această ordine de idei, dupa vizita de 3 zile a președintelui
american în Israel în urma căreia s-a ajuns la punctul comun conform
căruia Iranul nu va fi capabil în următorul an de a fabrica armament
nuclear, deci nu va fi cazul unei intervenții militare, a apărut
acțiunea din Cipru. Unele speculații susțin că s-au taxat inclusiv
bani aparținînd rușilor. Pe de altă parte este cunoscut sprijinul
acordat de ruși Siriei. Situația este mai complicată decît pare
pentru că adevăratele interese politice vor putea fi intuite abia
după ce s-au produs anumite evenimente. Deranjul produs în Cipru ar
putea fi un joc de glezne în această negociere non-verbală între
părți sau rezultatul unor înțelegeri/ concesii clare. O demonstrație a
falsității ipotezei de ne-știință a factorului politic o gasiți aici.
Mai mult
decît atît, orice acțiune pusă în scenă rapid ia prin surprindere
masele și de obicei e însoțită de o strategie clară de propagandă.
Desigur că elementul surpriză nu lipsește în comportamentul maselor și este studiat atent. Acest fapt mă face să cred că în următoarele
cîteva luni nu vom mai vedea ceva asemănător pus în practică, iar
această perioadă va fi folosită pentru studiu sociologic. Să nu
uităm că urmează alegeri în Germania, iar datoria imensă a Franței a început să fie vînturată prin media.
Un alt
scenariu mai puțin plauzibil este acela în care, începînd cu țările
cele mai mici, rînd pe rînd economiile zonei euro vor trece prin
diverse perioade de acutizare a 'crizei' cu scopul precis de a
facilita acceptarea unei mai mari centralizări și de a suda mai bine
această uniune. După un 'dezastru' existent, promisiunea de mai bine
poate fi acceptată mai ușor în schimbul acestei centralizări. Ce n-ar
face un cipriot ca să-și poată recupera acum toți banii? Cred că ar vota
inclusiv o cedare a politicii fiscale către UE.
Scenariul
căruia îi acord acum o probabilitate aproape de zero este că
lucrurile au scăpat de sub control iar ceea ce se întimplă este
haotic. În acest scenariu ar urma modificări geopolitice prin forță. În acest caz este bine sa aveți lichidități (pentru a putea să vă
relocați rapid oriunde în lumea asta) și cunoștințele necesare unei
asemenea mutări. Imobiliarele, metalele prețioase, și alte bunuri nu
vă sînt de prea mare ajutor în asemenea momente. Repet, acest
scenariu are o probabilitate de producere aproape egală cu zero.
În al
doilea rînd, ceea ce s-a întîmplat în Cipru poate fi studiat din mai
multe unghiuri.
Dpdv
juridic se naște un precedent periculos în interiorul zonei euro care
ar putea fi aplicat și în alte cazuri; totul depinde de interese.
Interpretarea mea o găsiti aici. În nici un caz nu cred că va fi
vorba și de alte măsuri mai drastice deoarece ar
afecta credibilitatea sistemului bancar, iar o neîncredere
generalizată ar putea să paralizeze economia mondială. Gîndiți-vă
numai la faptul că infrastructura bancară servește foarte eficient la
transferurile de capitaluri și timpul în relațiile comerciale este
foarte important.
Directiva
europeană despre care s-a zvonit că va legifera salvarea băncilor cu
banii deponenților nu cred că va apărea foarte curînd. Probabil
opoziția Marii Britanii va bloca această directivă. În plus, se știe
faptul că orice directivă trebuie transpusă de fiecare stat membru în
legislația națională, proces care este extrem de greoi.
Dpdv
sociologic tema este interesantă. Cei care au trăit un precedend
asemănător în care și-au pierdut banii în diverse banci locale care și-au inchis porțile sînt cei care își vor retrage primii banii de la
bănci. Mă refer aici la cei mulți care dețin sume relativ mici. Frica
lor va fi calmată relativ repede în următoarele luni pentru că este
foarte probabil ca apele să se liniștească; ceva asemănător anului
2008 cînd foarte mult cash a părăsit băncile, dar a revenit ulterior.
Pentru această categorie de oameni veștile mai puțin bune privind
indicatorii economici nu prea contează, la
fel cum nu prea contează nici variațiile pe piața valutară
internațională.
Dpdv
economic, economia Ciprului va fi afectată negativ, mai ales că în
curînd va începe un nou sezon turistic. Deja restricțiile aplicate
capitalului s-au asociat cu un blocaj comercial și cu întîrzieri/ pierderi. Partea pozitivă este că apar foarte multe
scenarii negative care au menirea de a induce frica, frică care va da
un impuls mișcării capitalurilor fie spre zona de investiții, fie
spre alte alternative. De obicei aceste mișcări sînt generatoare de
profit pentru cei care le speculează.
Un aspect care trebuie menționat aici este că bursa americană se află la maxime istorice, corecțiile probabile care vor urma putînd să amplifice aceste mișcări.
Un aspect care trebuie menționat aici este că bursa americană se află la maxime istorice, corecțiile probabile care vor urma putînd să amplifice aceste mișcări.
Dpdv
moral, decizia luată de stat prin reprezentanții săi de a obliga
băncile comerciale (care reprezintă doar relația cu publicul în
afacerea etatistă de administrare a monopolului emiterii de monedă)
să utilizeze banii pe care îi dețin în custodie pentru a acoperi
pierderile rezultate din propriile decizii este la fel de morală ca și decizia impunerii unui impozit sau altul.
În
concluzie, fiecare trebuie să decidă atît în privința administrării
lichidităților proprii, cît și căror premise le acordă credit în
deciziile pe care le ia.