Pagini

miercuri, 27 februarie 2013

Ce faci dacă … (II)

... ești o bancă și vrei să-ți crești veniturile? Simplu. Încerci să cauți modalități prin care să-ți adaptezi serviciile la piață. Uită-te la ce tranzacții mai mari fac oamenii folosind cash și încearcă să vii cu pachete potrivite pentru situațiile respective.
Iată o idee, și sper că prima bancă care o va implementa îmi va da un feedback pozitiv.
În marile orașe multe locuințe sînt închiriate. Chiriașul are de plătit o garanție, chiria lunară, lumina, cablu tv și internet (opțional) și întreținerea care se plătește la asociația de proprietari. Unul din stresurile chiriașului este recuperarea chiar și parțială a garanției după ce se termină perioada în care ocupă acea locație. O mare grijă a proprietarului este să nu aibă prea multe datorii de plătit după ce pleacă chiriașul.
Un produs bancar adptat la acest tip de tranzacții ar fi unul în care:
- proprietarul și chiriașul trebuie să aibă cont deschis, în lei. Banca încaseaza de la amîndoi, lunar.
- suma solicitată ca garanție de proprietar este blocată în contul chiriașului pînă la terminarea contractului. Cîștigul băncii este că pentru această sumă nu se acordă dobîndă.
- se crează direct-debit pe contul chiriașului pentru facturile de utilități, cablu tv, internet și o plată recurentă pentru chirie (suma stabilită de comun acord între proprietar și chiriaș), cu termenele de plată convenite între ei.
- în condițiile în care chiriașul nu își mai alimentează contul sau banca este anunțată de proprietar că întreținearea nu a fost platită în cuantum care se apropie de garanția constituită (demonstratat cu adeverință de la asociația de proprietari), chiriașul pierde garanția și contractul încetează. În acel moment chiriașul poate fi evacuat.
- la terminarea contractului, proprietarul și chiriașul se prezintă la bancă. Pentru perioada ramasă neacoperită de facturi și pentru care urmează să fie emise facturi de utilitați/ întreținere se face o estimare medie și se virează proprietarului din garanție, restul fiind returnată chiriașului.
- în condițiile în care chiriașul vrea rezilierea contractului iar proprietarul refuză să se prezinte la bancă, acesta este sunat de reprezentatul băncii și invitat la bancă; în același timp i se trimite și o notificare scrisă prin curier, totul pe cheltuiala lui. În cazul în care acesta refuză să se prezinte, chiriașului i se returnează toată garanția fără a mai fi necesar calculul cheltuielilor de la ultima facturare și pînă la încetarea contractului.
Toate ideile de mai sus pot fi puse sub forma unui contract pentru un produs bancar.
Avantaje sînt pentru toate părțile. Chiriașul și proprietarul scapă astfel de fricile privind buna-credință a celuilalt. Banca cîștigă din comisionul lunar de cont curent, din dobînda pe care nu o acordă pe garanția depusă, eventual dintr-un comision fix aplicat o singură dată la finalul contractului și prin faptul că are anumite rulaje pe conturi. Cam acestea ar trebui să fie taxele percepute de bancă pentru ca acest produs să fie competitiv. Și ce este cel important este ca totul sa fie pe lei, transferurile în valuta avînd comisioane mai mari. În plus, banca nu ar trebui să solicite înregistrarea contractului  de chirie la fisc deoarece aceasta este obligația proprietarului și nu are nici o legatură cu produsul bancii.

luni, 25 februarie 2013

Ce faci dacă … (I)

… ai o proprietate imobiliară și o ai închiriată. Chiriașul vine și îți propune o reducere de chirie.
Indiferent de tipul de proprietate imobiliară, nu contează că este rezidențială sau comercială. Ceea ce contează este că există o piață pentru acel tip de prorpietate iar prețurile sînt în continuă mișcare. Primul lucru care ar trebui să-l faci este să încerci să ai o imagine cît mai fidelă a pieței. Și asta e în avantajul tău pentru că te ajută să măsori vandabilitatea folosinței acelei proprietăți.
Propunerea chiriașului fie se bazează pe evoluția prețului pieței, fie veniturile lui au mai scăzut și vrea să-și mai reducă costurile. Oricare ar fi motivul, propunerea chiriașului nu trebuie respinsă din start cu gîndul că 'lasă mă, că pînă își găsește altceva convenabil tot mai stă o lună sau două, tot mai încasez ceva'. După ce pierzi clientul cu care ai o relație comercială de o anumită durată îți va fi foarte greu să găsești un altul în scurt timp. De obicei trec cîteva luni bune pînă găsești un client nou, iar prețul va fi cu siguranță prețul pieței. De asemenea nu trebuiesc ignorate nici posibilele costuri pe care ai putea să le suporți în eventualitatea unor amenajări interioare al proprieții tale pentru a fi mai atractivă. Sau poate că spațiul comercial pe care îl deții a fost adaptat/ compartimentat pentru un anumit tip de business, iar acum trebuie să demontezi toate acele adaptări. La acestea se poate adăuga și comisionul unei agenții imobiliare.
Dacă prețul cerut de tine este prețul real al pieței atunci nu ai de ce să te temi. Poți să faci reduceri doar pentru plata în avans a chiriei pe mai multe luni. Dacă chiriașul renunță, vei găsi imediat altul. Dacă prețul cerut de tine este mai mare decît oferă piața – și acesta este cazul celor mai multe schimbări de chiriași – atunci riști să pierzi mult mai mult pe termen mediu.
Am scris acest articol pentru că am observat că în mentalitatea romanească negocierea nu prea există și e vazută mai mult ca pe o cedare decît ca pe ceva normal, indiferent de tipul de proprietate imobiliară. Acesta este motivul principal care a dus la creșterea perioadei de absorpție pe piața chiriilor, iar ca rezultat direct vedem spații comerciale care stau goale luni de zile și locuințe scoase la închiriat care își găsesc clienții destul de greu.

joi, 21 februarie 2013

Informația de calitate

Internetul este principala sursă de informație gratuită – asta pentru cine știe o caute! – sau locul de unde poți cumpara informații. În domeniul economic nu există informație gratuită de calitate: fie trebuie să cumperi o carte, să citești un articol care poate fi un PR sau cînd vine vorba de ce poți face cu banii tăi poate ascunde manipulări ordinare, fie găsești foarte multe generalități. Fiecare caz în parte, fiecare problemă sau dilemă financiară are anumite aspecte particulare de care trebuie ținut cont atunci cînd se ia o decizie. Cu cît este mai complexă, cu atît riscul de a lua o decizie gresită crește.

Ce vreau să spun este că nu trebuie să pui la baza deciziilor tale exclusiv informații primite gratuit. Acest sfat nu se aplică în cazul în care ai o persoană de încredere, din familie sau cunoscuți, sau lucrezi tu însuți în domeniul financiar. De cele mai multe ori o părere avizată nu strică. 

Și o să vă dau citeva exemple.

Toată media discută despre cît de mult a crescut inflația, și cît o să crească prețurile pe viitor. Dacă aveai în plan o investiție și chiar crezi ce apare în media, în mod sigur te vei grabi să faci achiziții pîna nu cresc prețurile. Dar nu te-ai gîndit niciodată că tot tam-tam-ul mediatic are ca singur scop o încercare de creștere a consumului într-o perioadă de dezinflație și că de fapt banii din buzunarul tău reprezintă targetul principal.

Despre sfaturile gratuite privitoare la moneda și modalitatea de economisire nu mai comentez și sper că ai învațat din experinețele pe care le-ai avut pînă acum.

Pe scurt, cînd primești informație gratuită gîndește-te în primul rînd la sursa acelei informații și la interesele potențiale ale acestei surse. Dacă nu stăpînești bine ideile pe care le primești, nu lua decizii pe baza stării de spirit sau a sentimentelor pe care ți le-a creat vizionarea unei emisiuni tv sau vizionarea unei informații pe internet. De cele mai multe ori decizia nu va fi în favoarea ta.

marți, 19 februarie 2013

Marota 'evaziunii fiscale'

Evaziunea fiscală a devenit vinovatul principal cînd vine vorba de eficiența funcționarilor publici sau cînd se pune problema unor noi investiții publice. De asemenea, estimările privind nivelul evaziunii fiscale sînt folosite în dialogul cu europenii pentru a mai obține puțin timp în orice negociere.
Marile companii care fac afaceri în Romania nu au nevoie să facă evaziune fiscală; și aici intră de la supermarketuri, corporații pînă la afaceri de consultanță sau producerea de autorurisme. La acest nivel evaziunea fiscală este posibilă doar cu acordul tacit al autorităților.
În realitate la evaziunea fiscală apelează în general micile afaceri sau imm-urile care nu reușesc să se mai descurce. Raportat la nivelul întregii economii această categorie reprezinta un procent foarte mic. Presupunînd prin absurd ca toată această mică evaziune ar dispărea, statul ar trebui să suporte un numar adițional destul de mare de șomeri sau asistați social. În plus, aceste mici afaceri întrețin foarte multe familii cu sume relativ mici. 

O tehnică de manipulare spune că e mult mai ușor să atragi atenția de la o problemă mediatizînd o alta ipotetică decît să negi sau să încerci să te scuzi. Și se aplică și în cazul acesta. Marota este lupta cu evaziunea fiscală iar problema de fond este cea a achizițiilor publice sau a atribuirii de contracte din bani publici – direct sau prin licitatie – și este singura modalitate care face ca banii să lipsească de la bugetul de stat. Sumele sînt incomparabil mai mari decît în cazul micii evaziuni, iar beneficiarii sînt de regulă arondați politic - deci un fenomen imposibil de oprit.

duminică, 17 februarie 2013

Prețul vinde?

Categoric da. Desigur că ceea ce contează cel mai mult este calitatea produsului raportată la gusturile și puterea de cumparare a pieței. Structura și dinamicitatea costurilor sînt foarte importante, mai ales în cadrul trendului deflaționist pe care îl traversăm.

Probabil ați observat că acolo unde apare eticheta reduceri de preț atenția clinetului este captată. De obicei aceste reduceri afișate în afara sezonului de reduceri au două roluri: primul poate fi acela de produs ancoră – tehnică abordată de magazinele care ofera multe tipuri de produse și care fac reducere la un singur sortiment cu gîndul de a atrage clientul în magazin, client care o dată intrat va cumpara și alte produse. Alt rol poate fi acela de a vinde stocuri de marfa nevandabilă. În acest caz, dacă cumperi în valoare de o anumita sumă beneficiezi de o reducere.

Dpdv psihologic un anunț de genul 'dacă cumperi un produs, al doilea îl primești gratis' poate suna mult mai bine în urechea clientului decît un anunț de reducere 50% la toata gama de produse. Faptul că va primi ceva gratis contează mai mult decît dacă va cumpara ceea ce dorește la jumătate de preț. Situația este favorabilă vînzătorului pentru că va vinde mai mult.

Prețul ridicat nu înseamnă întotdeanua calitate și valoare adaugată pe măsură. Această strategie se adresează cumpărătorilor amatori de bunuri scumpe care nu se prea pricep în a evalua calitatea acelor bunuri. Dacă locația magazinului tău este într-o zonă considerată a fi centrală iar, să zicem, produsul X costă destul de puțin comparativ cu celelalte produse din aceeași gamă, ai mai mari șanse să-l vinzi dacă îi pui preț mare decît dacă afișezi prețul real. Un preț mic într-un magazin care vinde lucruri mai scumpe indică o calitate scazută și nu atrage clienții care vizitează astfel de magazine. Deci nivelul prețului trebuie adaptat la nivelul pretențiilor ridicate de zona în care ai magazinul, și nu întotdeanua un pret mic este cheia succesului.

miercuri, 13 februarie 2013

Deficitul de cerere

Este consecința directă a începutului de trend deflaționist, care poate dura ani buni.
Iată că BNR recunoaște indirect acest lucru și schimbă metodologia de calcul a inflației mărind ponderea alocată produselor alimentare. Știm cu toții că produsele alimentare au o cerere inelastică, ceea ce înseamnă că atunci cînd prețurile cresc ușor volumul de vînzări rămîne același, dar se schimbă structura raftului. Prin această măsură 'inflația' calculată de banca centrală se rupe și mai mult de piață, devenind doar o chestiune pur teoretică, un indice al cartofului mai exact. Dpdv al comunicării, cosmetizarea metodologiei de calcul al inflației ține doar de calmarea celor care s-ar putea panica văzînd că intrăm pe tărîm deflaționist. Și, bineînțeles, anunțul unei inflații de aproape 6% ar putea să-i sperie pe cei care economisesc.
De ce această schimbare? Simplu: pentru a putea raporta o inflație. Dacă metodologia nu era schimbată, probabil dezinflația era subiectul dezbătut la tv.
În realitate spaima de deflație și lipsa experienței pe acest tărîm al celor din BNR i-a împins să facă cîteva greșeli care au tocit și mai mult dinții cererii. Evenimentele au început printr-o încercare contabilicească de reglare a deficitului bugetar prin exacerbarea taxării consumului într-o perioadă în care cererea începuse deja să scadă. Politica fiscală total neprietenoasă cu capitalurile care ar fi putut să vină în Romania a dus la diminuarea substanțială a investițiilor străine. În acest moment a apărut o altă reglare contabilicească: tăierea salariilor bugetarilor într-un moment total inoportun. Și ce este cel mai important, această tăiere nu a crescut deloc eficiența birocraților. Din nou, scăderea cererii agregate a primit un impuls consistent.
Ultima găselniță găsită de cei de la BNR în lupta lor mai mult statistică cu deflația a fost încercarea de a importa inflație prin curs în a doua jumătate a anului trecut. De fapt au speculat mișcările politice cu suspendarea președintelului pentru a permite o depreciere controlată. Pe scurt cam acesta a fost filmul în care nivelul cererii și așa destul de șubrezit după spargerea bulei creditelor a fost condus de politică la nivelele actuale.
Consider declarația guvernatorului privitoare la creșterea parțială a salariilor bugetarilor de anul trecut cînd a spus că 'orice, numai să crească consumul' ca fiind un moment rar de sinceritate.
Părerea mea este că, în condițiile în care politicile statului nu reușesc să aibă o viziune pe termen lung - și nu pot să cred că vor avea uitîndu-mă la cei care administreaza statul -, deficitul de cerere va continua să crească cel puțin pe termen mediu. Velocitatea banilor este dependentă printre altele și de deciziile politice.

vineri, 8 februarie 2013

Cultele și statul

Un subiect vechi, dar foarte mediatizat de presa din Romania. Vreau să vă dau cîteva informații despre legătura cultelor cu 'lumea' aceasta. Ideea este că dacă aveți o percepție reală asupra lucrurilor, puteți să beneficiați de foarte multe oportunități.
Probabil nu știați, dar orice cult recunoscut de stat este subiect de drept privat. Exact ca și proprietatea ta, numai că un cult are un mod specific de a administra această proprietate privată. De aici și firescul taxelor impuse celor care vor anumite servicii sau vor să viziteze anumite imobile vechi, monumente istorice.
Un alt aspect legat de dreptul de proprietate: mare parte din deținerile cultelor au fost naționalizate cu destul de mult timp în urmă. Exact la fel cum comuniștii au naționalizat alte proprietăți private, indiferent de natura lor (imobiliare, afaceri, ... ). Calapodul juridic al retrocedărilor este același pentru toți - de la restituirea în natură pînă la acordarea de acțiuni la Fondul Proprietatea.
Dpdv economic cultele au un mare privilegiu - acela de a avea un statut similar cu firmele off-shore, adică nu plătesc taxe. În plus nu pot fi controlate de autoritățile publice de control (ITM, garda finanicară, ...) și se bucură de aceleași facilități ca și celelalte persoane juridice cînd vine vorba de fonduri europene, de posibilitatea de a primi sponsorizări (cu deducerile fiscale aferente pentru sponsori). Nu comentez faptul că în proprietatea cultelor se află și terenuri agricole, păduri, hoteluri și pensiuni, imobile de tot felul, spații comerciale, autoturisme și multe altele, parte din ele aducătoare de profit. Acestea se pot găsi în orice proprietate privată.
Utilitatea publică declarată a cultelor le aduce acestora și fonduri de la bugetul de stat. Știm cu toții interesul politicului pentru orice mijloc de comunicare cu expunere masivă pe opinia publică, care probabil este motivația fundamentală a acestor plăți și a facilităților economice.
Aceasta este realitatea din teren. Nu comentez aspecte de etică, moralitate, politică sau cele legate de încrederea statistică în culte.
Ceea ce este constructiv și important de știut este faptul că pot exista multe feluri în care o colaborare cu unul din culte poate aduce avantaje economice pentru ambele părți.

joi, 7 februarie 2013

Start-up

Acest articol poate fi un ghidaj pentru cei care vor să investească într-o afacere.

În domeniul producției/ vînzării bunurilor nu aveți șanse de reușită prea mari dacă doar copiați ceva existent. 
În primul rînd nu puteți concura cu afacerile mari prezente în piață pentru simplul motiv că nu puteți să vă duceți atît de jos cu costurile fixe unitare și ca atare veți obține un preț mai mare. Dar este loc destul pentru domeniile de nișă. De exemplu nu poți să produci și să vinzi înghețata pe care o găsești la supermarket, dar poți să-ți construiești un mic atelier care produce înghetată cu ingrediente naturale și pe care o vinde în cîteva restaurante centrale. Diferența principală între o producție de masă și cea de nișă este calitatea. În timp îți poți fideliza o clientelă constantă și poți crește destul de mult.

Diferența între o producție mare și una de nișă:
 

În al doilea rînd, dacă copiezi o afacere mică existentă și nu ai experiență, în mod sigur nu vei reuși să faci treaba la fel de bine ca cel cu care concurezi. Dar dacă piață căreia te adresezi este diferită atunci ai mari șanse de reusită. De exemplu acum vreo 10 ani în București nu prea existau ceainării. Cineva care a văzut cum funcționează o asemenea afacere în Praga a copiat-o și a pus-o pe picioare în Romania. Și a avut succes. Un alt exemplu a ceea ce se poate face: vara trecută în Berlin a fost foarte apreciat iaurtul înghețat cu diverse topinguri. Tot o afacere de nișă. Pînă acum nu am vazut așa ceva în Romania. Sau îți poți face o afacere care vinde dulciuri/ sucuri dulci de calitate și care folosește ca îndulcitor stevia în loc de zahăr. Este un îndulucitor sud-american recent admis pe piața din UE. Ideea este că poți copia și adpta cu succes o afacere care merge bine în alte comunități. 

În domeniul serviciilor lucrurile sînt puțin diferite. Aici cel mai mult contează să fii foarte bun în ceea ce faci. 

Dacă plănuiești să începi o afacere, gîndește-te în primul rînd la ce avantaj competitiv durabil ai tu în comparație cu ceea ce există în piață. Fie ca e vorba de un produs nișă, un concept sau design, ești mult mai aproape de succes dacă ești conștient de ceea ce aduci nou în piață și exploatezi acest lucru. În cele mai multe cazuri, nu este suficient să fii doar un bun specialist pe un anumit domeniu în care vrei să vinzi. Mai ai nevoie să știi cum să administrezi, să-ți găsești oamenii potriviți care să lucreze pentru tine, să delegi și să motivezi. De asemenea nu trebuie să fii străin nici de latura financiară.

marți, 5 februarie 2013

Reducerea costurilor (I)

Un management financiar bun, focalizat nu numai pe termen scurt așa cum există tendința în perioade deflaționiste, poate face diferența între succes și faliment.
Cheltuielile le poate reduce orice 'patron', dar cînd vine vorba de costuri lucrurile se complică. Diferența cheltuieli/ costuri este esențială. Costurile sînt acele angajamente sau plăți care generează valoare adăugată (venituri), pe cînd cheltuielile nu.
Orice reducere de costuri poate avea implicații directe asupra calității produselor finite, și prin urmare ar putea conduce la scăderea substanțială a vînzărilor.
Bineînțeles că în funcție de profilul firmei costurile pot fi optimizate în mai multe moduri. Acesta este primul articol dintr-o serie care va trata reducerea costurilor, inclusiv a celor fiscale.
Dar haideți să devenim ECO!
Noul trend, acela de a avea un comportament cît mai ecologic poate fi utilizat ca pretext pentru a scade din costuri fără însă a scădea prețurile. De exemplu aveți de trimis abonaților la servicii dvs. facturi lunare prin poștă. Dați-le de știre că v-ați hotărît să deveniți eco, și ca atare facturile vor fi trimise pe email. Nu uitați că după ce le spuneți o poveste frumoasă despre cîți copaci vor fi salvați dacă ei acceptă facturile pe email, să precizați că vechiul serviciu rămîne însă opțional, la cerere. Mai sînt clienți care preferă varianta pe hîrtie și riscați astfel să-i pierdeți.
Sau puteți să inițiați un concurs pentru cei care vor să primească facturile pe email și să oferiți ca premiu o reducere sau un obiect. Cheltuiala cu premiul va fi recuperată chiar din primele luni.
Concluzie: aveți un motiv pozitiv de a face o schimbare, reduceți din costuri și creșteți profitul.