Pagini

joi, 20 august 2009

Economisirea privată în timp de criză

In timpuri de criza, economisirea creste substantial datorita perceptiilor si raportarii fata de riscurile posibil sa se produca. In viata de zi cu zi, fiecare dintre noi poate sa economiseasca diferite sume, secretul fiind schimbarea comportamentului de consum, eficientizarea lui.
Altfel spus, trebuie sa cumpar doar acele produse si servicii care imi sunt folositoare, si la un pret cat mai bun. Reperul dupa care ma orientez trebuie sa fie dat de raspunsul la intrebarea: "Chiar am nevoie de asta?"
Pe de alta parte, in timpul unei perioade de timp (luna/an), sumele care se economisesc incercand sa consum rational (utilitati, telefon, masa la restaurant vs. gatit acasa, ...) nu sunt deloc de neglijat.
Ierarhizarea prioritatilor este o alta problema: la ce renunt si la ce nu renunt? Ce trebuie sa cumpar mai ieftin si ce nu pot sa cumpar mai ieftin? In aceasta lista se pot incadra ipotecile, gajurile, proiectele de perfectionare incepute (cursuri), dar achitate partial, contractul de chirie, contractele de utilitati, ... .
Cand planuim, trebuie sa avem in vedere si un orizont de timp. Platesc acum mai mult, dar raportat la un orizont de timp, cheltuiala lunara scade. Un exemplu in acest sens este achizitionarea unui filtru bun pentru apa potabila; investitia initiala acopera cheltuielile cu consumul de apa ambalata la pet-uri pe 1 an. Filtrul este garantat 2 ani functionare normala. Ca atare, costul lunar scade.
Mai multe sfaturi de acest tip, din care putem sa invatam destul de multe, dar nu toate aplicabile in Romania, le gasiti aici si aici. Daca privim cu atentie, textul din a doua recomandare a fost scris in 2007, dar sfaturile sunt perfect valabile si aplicabile.

miercuri, 19 august 2009

Schimbarea

Premisele

Apropierea alegerilor încinge atmosfera si pe net. Pozitionarea de o parte sau de alta a devenit evidentă pentru majoritatea surselor de informare. Campaniile de PR au demarat in tromba.

Personal, nu simpatizez cu nici un partid politic. Ca si in cazul multor cititori ai acestui site, lehamitea si saturaţia fata de circul electoral si de prostia mioritica au atins si la mine nivele ridicate.

Provocarea

Găsirea, interpretarea, intelegerea informatiilor, filtrarea si acurateţea lor ne intereseaza pe toti. Evenimentele recente petrecute la nivel mondial (de la criza si masuri adoptate, pana la preocuparea pentru mentinerea surselor proprii de venit) au deschis o cutie a Pandorei, in care cifrele au devenit sensibile si influentate de perceptii, sociologia dicteaza cadrul invizibil in care se desfasoara schimbul, valoarea fluctueaza creând oportunitati reale, etc. In aceste ape tulburi, nevoia pentru o mai buna informare creşte.

Propunerea

Stiut fiind faptul ca puterea stă în unitate la orice nivel, inclusiv informational, va propun o unitate a opiniilor si informatiilor economice, interpretate dpdv economic, sociologic, psihologic, ... , intr-un mod propriu, original.

Ca atare, va rog sa-mi scrieti pe mail (scenariieconomice@gmail.com) interpretarile voastre proprii referitoare la orice subiect sau nunanţă economica, articolele cele mai interesante si o sinteza a comentariilor urmand sa le public pe site.

In speranta ca veti aprecia utilitatea acestui demers si veti raspunde provocarii pastrandu-va neutralitatea politica a opiniilor, astept parerile/ observatiile/ interpretarile voastre.

vineri, 14 august 2009

Creditul ipotecar – un alt unghi de vedere

Dupa cum bine se stie, nivelul preturilor bunurilor imobile este direct proportional cu nivelul de trai. Afirmatia poate fi invalidata daca actiunile populatiei din arealul analizat sunt lipsite de o logica economica elementara.

Principala cauza a discrepantei dintre nivelul de trai si preturile la imobiliare o constituie lipsa de cunostinte economice elementare care caracterizeaza cumparatorul/ consumatorul roman. Desigur ca bancile au avut o contributie semnificativa la umflarea preturilor, dar sa nu uitam ca s-au incadrat destul de bine in reglementarile legislative. In orice piata, vanzatorul este liber sa-si stabileasca pretul la valori cat mai mari, cu conditia ca marfa sau serviciul respectiv sa fie vandabil. Altfel risca sa nu-si vanda marfa si sa iasa din piata.

La fel au procedat si bancile. Si-au stabilit niveluri de pret ridicate (rate ale dobanzilor), care au fost acceptate cu prea multa usurinta de destul de multi cumparatori. In abordarea simplista, daca in piata de legume-fructe pretul cerut al castravetilor (un pret aberant!) este de 200 ron/kg, la un nivel al salariului mediu de 1500 ron/lunar, in mod normal nu ar trebui sa se realizeze nici o tranzactie, ducand inevitabil la scaderea pretului afisat. Dar daca exista cumparatori dispusi sa plateasca acest pret, in mod sigur ca vanzatorii vor incerca chiar sa mai pluseze la pret. Cum nu poti sa cumperi mai mult de cateva kg de castraveti lunar, bancile ti-au intins o mana de ajutor. Pretul? La fel de ridicat ca cel al castravetilor. Oportunitate unica pentru o afacere buna!

Regula de baza in economia de piata este ca cei care fac afaceri nerentabile trebuie sa iasa din piata. La fel si in cazul nostru, cumparatorii de castraveti scumpi – specimen pe cale de diparitie azi – dupa ce au consumat cateva kg pe baza veniturilor viitoare pe 20-30 ani, vor trebui sa-si acopere intr-un fel sau altul consumatia.

Pentru a exemplica, voi compara cazul Romaniei cu cel al Belgiei. Romania, ai carei indicatori macroeconomici se situeaza cu mult sub cei al Belgiei, implicit nivelurile salariului mediu si cel al PIB-ului pe cap de locuitor, a avut in ultimii ani preturi la imobiliare comparabile cu cele belgiene, fara a avea insa si niveluri de trai apropiate.
Daca in Romania, in contul unui credit ipotecar de 100 lei acordat pe 30 de ani debitorul trebuia sa plateasca (principalul+dobanda) de 2,5-3 ori suma imprumutata (adica 250-300 lei), in Belgia, pentru acelasi credit se platea bancii un total aprox de 1,6 ori suma imprumutata (160 lei). Datele prezentate pe siteul belgian se refera la mai 2009. Puteti sa verificati pe internet, pe orice site al unei banci comericale romane care are un simulator de credit ipotecar si va veti convinge. Corelatia cifrelor de mai sus este inca valabila, dar cererea solvabila (cumparatori pe care nu-i intereseaza pretul platit) nu mai sunt.

Morala: oricare ar fi bunul sau serviciul de care am nevoie si pe care vreau sa-l cumpar, nivelul pretului este determinant si trebuie sa fie corelat cu capacitatea mea actuala de a genera plus valoare. Daca pretul este ridicat comparativ cu veniturile mele, atunci nu voi cumpara acum si voi mai amâna momentul. Concomitent, avand in vedere necesitatea, voi cauta variante mai ieftine pentru satisfacerea nevoii.

joi, 13 august 2009

Realitatea vazuta altfel

Observ in ultima vreme in media o serie de atitudini, recomandari, idei si planuri cu un pronuntat caracter social, de stanga. Un lucru normal in timp de criza, dar solutiile constructive lipsesc cu desavarsire, fapt ce ma face sa cred ca opinia publica nu s-a schimbat prea mult fata de momentul zero (anii 90), toti asteptand bratul protectionist al statului. Critica se pare ca este la ordinea zilei pe orice canal de comunicare. Se critica absolut orice: de la politica pana la fotbal; critica tinde sa devina sportul national numarul unu. Si atat. Nimeni nu face urmatorul pas, acela de a pune ceva in loc dupa ce a demolat totul.

Subiecte de critica economica:
* Bancile/ bancherii. Adevarul este ca orice banca comerciala este o afacere privata care a respectat regulile jocului (cadrul legislativ), a platit taxe, a creat locuri de munca, .. , exact ca orice alta firma. Sigur ca, datorita specificului activitatii, sectorul bancar a jucat un rol important in umflarea speculativa a preturilor, dar totul a fost legal. Dpdv strict economic, nu bancherul este de vina pentru ca x si y au facut o afacere proasta luand credit pentru orice (cu buletinul, ipoteca, etc). Lectia care acum o primesc multi debitori sper ca va ajuta putin la schimbarea mentalitatilor si la formarea unei logici economice elementare.

* Guvernul. Orice culoare ar avea, conducerea politica se orienteaza intotdeanua si isi modelează actiunile dupa gradul de educatie al majoritatii votantilor si dupa asteptarile acestora. Cursa electorala obliga factorul politic la compromis si masuri nefundamentate economic. Asa cum demonstram, romanii sunt incapabili sa-si vada interesul propriu dincolo de ziua de azi, urmarea fireasca fiind imposibilitatea implementarii oricarei strategii nationale in orice domeniu (pe termen mediu sau lung). Asta se vede de la urbanism si pana la cel mai neinsemnat capitol al vietii romanesti.

*’Legile proaste’. Reglementarea vazuta, pe de o parte ca unealta a culegerii de voturi, iar pe de alta parte ca sursa de rasplatire pentru cei care si-au aratat sprijinul sub diverse forme in campania electorala, este principala cauza a crizei. Altoită pe un sistem de gandire si conceptii etatiste, reglementarea isi produce roadele din plin (somaj, blocaj financiar, falimente). Consider critica la adresa reglementarii ca fiind singura productiva.

*BNR-ul. Ca orice in tara asta, nici Banca Nationala nu a scapat de rolul de ‘tap ispasitor’. De departe, Banca Nationala are cea mai buna echipa de specialisti. Critica sporadica a avut rolul de a deturna focalizarea atentiei opiniei publice asupra unor persoane catre o institutie.

* Acordul cu FMI. In primul rand, existenta unui minim pachet coerent de masuri economice care sa mai franeze din elanul toxic al clasei politice in goana dupa voturi, face din obligatiile asumate un precedent sanatos. In al doilea rand, dependenta de banii fondului demonstreaza ineficienta si lipsa de viziune economica a guvernărilor care le-am avut in ultimii 20 de ani. De fapt, prevederile acordului constituie singurul program anti-criza care se aplica in Romania.

* Isărescu. Gandirea fixista a multora vede in diverse institutii publice si in reprezentantii acestora adevarate baby sitter-re moderne, care ar trebui sa vegheze la corectitudinea economica a actiunilor multimii. Refuzul asumarii raspunderii (de catre fiecare din noi) pentru actiunile proprii si vanatoarea de vrajitoare in cautarea vinovatilor, inchid drumul constructiv al invatarii din greselile facute.

In concluzie, meritul sau vina pentru nivelul de trai apartine in totalitate maselor, si constă in responsabilitatea pentru actiunile proprii (indatorarea fara justificare si alte fapte economice falimentare), precum si responsabilitatea pentru o cat mai buna reprezentare a interesului propriu la nivel macro.

sâmbătă, 8 august 2009

Psihologia si comportamentul economic

Comportamentul uman este dificil de prevăzut (este predictibil intr-o foarte mica masura), ca atare nu poate fi modelat matematic. In modelarea economica este necesara dezvoltarea unei componente care sa contina modele de prognoza economica, bazata pe comportamentul uman.

In procesul decizional, orice participant pe o piata reglementata, utilizeaza atat rationamente economice (mai ales in perioade de crestere), cat si rationamente dominate de subiectivism, aproape ilogice dpdv economic, in perioade de criza.

Psihologia a inceput sa fie utilizata si in domeniul economic, in diferite contexte de afaceri, cum ar fi pietele de munca, deciziile de investitii, de conducere si de raportare. Problema principala care trebuie rezolvata este determinarea intensitatii instabilitatii economice cauzata de perceptii, mai degraba decat de fundamentele reale economice.

In momentul in care functionarea unei piete deviaza de la linia pe care a urmat-o in trecutul apropiat – stiut fiind faptul ca oamenii sunt influentati in deciziile lor in mare masura de evenimentele recente – abaterile de la logica economica se manifesta nu numai in functionarea pietei, ci si in deciziile participantilor. Aceste distorsiuni de decizie inlocuiesc logica economica normala.

In rationamentul de luare a deciziei de investitie, oamenii tind sa incerce sa prevada ce se va intampla in piata prin prisma informatiilor pe care le detin, informatii acumulate in trecut. Insa aici apare problema informatiilor redundante(1). Cineva in media furnizeaza informatia X, tu o preiei si o spui si prietenilor tai, eu o public pe internet, si tot asa, informatia resprectiva se repeta, iar discutiile se inmultesc. Este clar ca aceasta informatie va influenta si decizia din piata. Ceea ce trebuie inteles este faptul ca aceasta informatie este o bucatica mica din totalul de informatie de care am nevoie pentru a decide, iar tendinta de a o generaliza ca o trasatura esentiala a pietei si de a-i supraestima impactul, este nociva.

Cu siguranta, recesiunea a crescut gradul de volatilitate al pietei in ultima periaoda, iar acest lucru a crescut substantial si distorsiunile de decizie. Considerand presa ca factor relevant, tot ce se vorbeste despre criza, o data auzit si inmagazinat, va influenta apoi oamenii in decizia lor si va crea astfel comportamente. O veste negativa repetata in mod constant pe diferite canale de comunicare si pe care toata lumea o discuta si o repeta formeaza o cutie de rezonanţă(2). Impactul in economie este cu atat mai mare cu cat oamenii au tendinta de a generaliza aceasta informatie.

Un exemplu cronologic:
a. nu exista nici o problema cu locurile de munca, job-ul tau nu este amenintat (realitatea);
b. dar exista intr-adevar probleme pe piata bursiera – stirea negativa, repetata, si care formeaza cutia de rezonanta;
c. tu nu ai jucat in viata ta la bursa, deci nu ai ce sa pierzi (realitatea);
d. rezultatul: distorsiunea de decizie – tu vei cheltui mai putin si vei incepe sa economisesti (comportament irational);
e. vanzarile firmelor scad, profitul la fel, si incep sa apara probleme reale de somaj (modificarea realitatii).

Astfel, o informatie redundanta creaza distorsiuni de decizie, apoi comportament, si in final, anomalii economice. Acest tip de comportamente irationale sunt dificil de prevazut si modelat deoarece manifestarea lor depinde de fiecare situatie in parte.

_______________
(1) redundanţă = surplus de informatie transmis fata de strictul necesar; abundenta inutila de expresii, de cuvinte sau de imagini in formularea unei idei (conform DEX).
(2) despre cutiile de rezonanaţă, V Volkoff spune ca “mijloacele de informare sunt predispuse la dezinformare prin insasi functia lor, care consta in a vinde o informatie susceptibila de a seduce, de a interesa, de a şoca, de a speria in mod agreabil inainte de a linisti, pe scurt, informatia cea mai placută posibil.”