miercuri, 31 iulie 2013

Gazele de șist

Părerea mea este că nimeni pe lumea asta nu investește sume mari doar de curiozitate. Chevron nu își cheltuiește bugetul de investiții doar 'ca să vadă dacă sînt sau nu gaze de șist în România' fără a avea o siguranță, o predictibilitate asupra exploatării viitoare. După cum a declarat ministrul mediului, legislația de mediu este în curs de actualizare și adaptare la noile realități, ceea ce înseamnă asigurarea continuității activității Chevron. Pe de alta parte, această companie este una dintre cele cîteva companii rezultate prin spargerea de către socialiștii americani a companiei Standard Oil. Prin urmare, fondurile și influența globală de care dispune această companie sînt uriașe. Așadar opoziția făcută de un referendum local sau de organizațiile de mediu indică doar factorii de decizie care necesită mai multă 'atenție'.
O afirmație ilogică care apare în media este așa numita independență energetică a țării. Nimic mai fals. Așa cum experimentul OMV a demonstrat că prețul final este prețul pieței din UE și nu depinde de existența unor costuri de producție locală mult mai mici, soarta gazelor de șist va fi cu siguranță aceeași. E și normal să fie așa în condițiile unei piețe europene deschise la care România a aderat. Dacă mai adăugăm un nivel foarte scăzut al redevențelor obținem o afacere foarte profitabilă. Să nu uităm că în prezent aproximativ 20% din consumul de gaze naturale este importat; restul este din producția internă. Deci despre ce independență energetică vorbim?!
Dacă obținerea acestor gaze este sau nu nocivă pentru mediu, nu știu să vă spun. Certitudinea este că exploatarea va porni indiferent de opoziția locală. Acest caz este similar cu Roșia Montană. Se lansează ideea în spațiul public, apar părțile decizionale interesate de subiect, se testează mediatic diverse soluții, urmează o scurtă perioadă de tăcere mediatică în care opozanții 'renunță la opoziție', după care lucrările demarează.
Pentru compania exploatatoare ceea contează cel mai mult sînt datele financiare: nivelul redevențelor, costul metodelor de exploatare și permeabilitatea decidenților (corupția este foarte benefică deoarece printr-o singură plată se poate asigura garanția legislativă a proiectului).
La nivel individual posibila nocivitate pentru mediu a unei asemenea exploatări merită luată în considerare cînd vă faceți planuri pentru termene mai lungi – investiții în zonele respective, schimbarea jobului și mutarea în alta localitate, … .
La nivel colectiv implicarea într-o acțiune de opoziție vă poate aduce mult mai aproape de realitatea prezentului, vă poate face mult mai conștienți că acțiunile și implicarea fiecăruia contează.
În concluzie, șirul evenimentelor din ultimii ani cred că a dovedit oricui că respectarea legilor într-o țară cu un nivel ridicat al corupției este total inutilă și aducătoare doar de prejudicii.

vineri, 26 iulie 2013

Radu Golban

Un personaj interesant și bine pregătit. Mie personal mi-au plăcut ideile lui economice privitoare la UE ca sistem federal, la asocierile demonstrate din plin între modelul actual al construcției monedei euro și vechiul sistem nazist de decontare utilizat de germani în comerțul cu alte state europene. De asemenea sînt de părere că datoria Germaniei față de România nu trebuie uitată.
Vă recomand să-l ascultați cînd aveți ocazia ca simplu exercițiu de a afla o altă perspectivă, realitatea văzută din alte unghiuri.

Ceea ce nu-mi place însă este valul pe care încearcă să-l pornească o anumită fracțiune de politruci prin mediatizarea excesivă a sentimentului naționalist, val pe care îl postează - bineînțeles cu voia lui - și pe Radu Golban. Mai mult decît atît, am observat că lui i-ar surîde o implicare în politica românească, fapt pentru care investește atîta energie în drumurile pe care le face pentru a apărea la Realitatea TV și atîta timp pentru a publica în presa românească. Pare a fi mai mult decît o pasiune.

Ascultam săptămîna trecută părți dintr-o emisiune tv care scotea de la naftalină cazuri vechi de retrocedări imobiliare, victimiza statul român și pe cei care și-au pierdut drepturile de proprietate și înfiera pe actualii proprietari. O emisiune total dedicată sentimentului telespectatorului, cu menirea directă ca prin prezentarea unor 'ne-dreptăți' cu tentă etnică să trezească și să înflăcăreze sentimentele naționaliste.

Miza? Alegerile prezidențiale sînt o miză mică în comparație cu cele locale/ parlamentare. În plus, apele în politica românească par a fi destul de așezate – există o majoritate, cineva face cărțile fără a avea alte griji. Și atunci?

Eu nu cred că ratingul este singura lor miză. Scenariul meu este (așa cum demonstram aici) că România se află în pragul disoluției datorită incapacității societății de a se auto-susține economic (penurie de inteligență). Concesionarea foarte ieftină a resurselor minerale este ultima etapă. Urmează cu certitudine și un proces de regionalizare. Aici cred că este una dintre mize - reaprinderea senimentelor naționaliste și folosirea unor potențiale conflicte etnice la masa negocierilor. Sau poate că aprinderea unui conflict inter-etnic va facilita acest proces de creare a noi mici state-regiuni cu costuri enorm de mici pentru cei care chiar sînt interesați în acest proces.

În concluzie, îmi place discursul economic al lui Radu Golban și îl consider a fi un om destul de inteligent care știe în ce proiect se implică. Nu-mi plac însă aceste situații în care duplicitatea parțial irațională și pur sentimentală este utilizată pentru a cristaliza opinia publică în jurul unor personaje noi, dar dirijate de oameni vechi ai sistemului.

duminică, 21 iulie 2013

Dobînda de politică monetară

Un instrument monetar care poate fi utilizat bine sau mai puțin bine. Cert este că în lumea globalizată de azi sînt cîteva bănci centrale mari care dau tonul în materie de politică monetară.
Practic, dobînda de politică monetară (DPM) este reperul principal pentru băncile comerciale în stabilirea prețului banilor. Atît la depozite cît și la credite.
BNR-ul a fost/ este în materie de DPM în contra-timp cu ceea ce se petrece în lume. Astăzi în cele mai multe țări din Europa, DPM este unitară sau sub-unitară. În România este de 5%. Tot de domeniul evidenței este că în România cursul de schimb este controlat politic.
Prin urmare, consecințele acestui defazaj sînt negative și afectează toată economia.
În piața banilor, existența unei dobînzi mari la depozite într-o țară europeană este foarte atractivă pentru plasamente. Plasamente care vin în valută. Protecția le este asigurată de flotarea controlată practicată de bnr, adică riscul de a pierde prin diferențe de curs este marginal. Altfel spus, o afacere bună oferită gratuit capitalurilor externe. La marje nete de profit de sub 10% așa cum lucreaza companiile străine este total inoportun să investești banii în România în diverse activități comerciale, de producție sau servicii, cînd poți să obții randamente chiar mai bune prin asumarea unor riscuri aproape inexistente doar prin plasarea banilor în depozite.
Băncile comerciale ar trebui să dea credite pentru a face profit. După cum bine se știe, creditarea în România este blocată de facto. Profitul băncilor comerciale a venit tocmai din titlurile de stat, dobînzi plătite de guvern din taxe și impozite sau din împrumuturi de la fmi.

Nu în ultimul rînd, dobînzile plătite de populație sau firme la rambursarea creditelor cu dobîndă variabilă sînt influențate de DPM. Probabil creșterea peste măsură a creditelor neperformante va aduce cu picioarele pe pămînt decidenții din bnr.

În comercial, o DPM ridicată influențează negativ investițiile. Dobînda intră în calculul de cost, o dobîndă ridicată nefăcînd altceva decît să limiteze inițiativa privată doar la acele oportunități care oferă marje ridicate. Mai adăugați la costul final al produsului încă 24% taxă pe prostie și veți afla de ce piața românească nu oferă produse de calitate la prețuri rezonabile ca alte piețe, calitatea fiind astfel 'interzisă politic' prin acest mix total eronat de politici etatiste. 

Răspunsul la întrebarea de ce nu există investiții străine în România este simplu: nu pot exista pentru a produce și vinde în România sau la export pentru că forța de muncă este destul de scumpă în comparație cu alte țări (China) iar fiscalitatea este imensă în raport cu potențialul economiei de a produce valoare adăugată. De exemplu, în Elveția DPM este undeva în jurul lui 1%, tva-ul este de 2.5% la alimente și 8% pentru restul produselor. Bani ieftini și fiscalitate redusă, nivel de trai ridicat. Simplu, nu? 

Șirul întrebărilor de la finalul articolului privitor la independența bnr poate fi continuat cu încă cîteva: cui folosește un nivel atît de ridicat al DPM? Dar dacă combinăm acest nivel cu flotarea controlată a cursului de schimb, interesele cui le reprezintă bnr?

marți, 16 iulie 2013

Cum să călătorești ieftin

Mă refer aici la turismul extern. De la bun început cred că este clar pentru toată lumea că profitul unei agenții de turism vine din negocierea tarifelor de grup în cazul circuitelor, iar pentru sejururi sînt anumite comisioane. Oricum ar fi, agenția de turism trebuie plătită pentru serviciile ei.
Iată cîteva ponturi:
- după ce ai stabilit destinația călătoriei tale (poate fi o localitate, sau un mic circuit) caută cele mai apropiate aeroporturi, care pot fi și din țări diferite. Apoi caută tarifele la transportul pe diverse căi de la aeroport la destinație. Sînt cazuri în care costul acestui transfer diferă substanțial de la o țară la alta (ex: compară Italia cu Elveția).

- dacă optezi pentru o mașina închiriată nu uita să iei în calcul și taxele pentru autostrăzi. Această varinată este mai ieftină decît transportul în comun doar dacă plecați mai mulți – două familii sau o familie cu mai mulți copii.

- stabilește zona în care vrei să închiriezi ceva pentru cazare. Aici contează costul transportului pînă în centrul localității sau către obiectivele pe care vrei să le vizitezi. De asemenea și timpul petrecut cu acest transport contează.

- caută cazare pe site-urile renumite (gen booking.com), iar apoi mergi pe pagina acelor hoteluri. Prețurile diferă uneori și poti să economisești ceva bănuți.

- caută și pe site-ul localității în care mergi. Destinațiile turistice au de regulă un site dedicat care oferă și variante pentru cazare.

- nu în ultimul rînd, caută anunțuri de închiriere apartamente. Avantajul net față de un hotel esta că acestea au și bucătărie. Fii atent însă la condițiile unui asemenea contract. Dacă solicită plata în avans, negociază să plătești o parte din sumă, restul plății urmînd a fi făcută în numerar la data închirierii. Scutești comisioane (bancare, paypal) și diferențe de curs (la plata cu cardul într-o altă monedă decît euro).

- foarte multe localități au în ofertele lor anumite carduri de călătorie cu care poți să beneficiezi de gratuități sau reduceri la cumpărarea de bilete de intrare, transport sau restaurant. Poți lua în calcul această variantă doar după ce plănuiești cam ce obiective te interesează să vizitezi. Aceaste carduri sînt rentabile doar dacă vrei să cheltuiești de la o anumita sumă în sus.

- singura variantă în care mersul cu o agenție de turism te poate avantaja este aceea în care transportul pînă în/ de la țara de început/ de final a circuitului este cu avionul, iar apoi tot circuitul se va face cu un autocar închiriat de agenție. Oricum ai face, nu poți să ieși sub prețul lor.

miercuri, 10 iulie 2013

O toamnă interesantă

După ce alegerile din Germaina se vor fi terminat, după ce probabil că negocierile privitoare la conflictul sirian se vor fi încheiat, pe plan internațional lucrurile vor fi un pic mai aranajate în sensul că fiecare parte va ști ce va avea de făcut. Germania va da startul unor schimbări în modul de funcționare al UE; planuri cred că exista și vor fi puse aplicare.
Periferia UE va trece prin cîteva schimbări economice de substanță. În Romania prețul la energie începe să crească pentru a se alinia la prețul din uniune. Alte active publice devenite neperformante vor fi fie vîndute, fie lichidate, iar șomajul va continua să crească.
Dpdv bugetar, amînarea reducerii tva la pîine și preocuparea prim-ministrului de a taxa bugetarii care cîștigă peste 1000 eur nu sînt decît indicii ale realității și arată discrepanța între ceea ce anunță statistica și realitatea mult mai dură a bugetului de stat. Această discrepanță se va accentua pe finalul anului în condițiile în care vor apărea efectele creșterilor de preț la energie și deficitul de cerere se va accentua.
Referendumul pentru noua constituție și alegerile prezidențiale vor fi un nou motiv pentru variații controlate ale cursului de schimb. Alimentele probabil vor avea o proporție mult mai mare în noua metodologie de calcul al inflației. Nu cred că banca centrală va raporta vreodată deflație. Cred însă că va schimba iarăși criteriile de raportare.
Startul pentru etapa a doua a trendului deflaționist (scumpirea banilor) poate fi dat de americani prin stoparea QE-urilor. Creșterea dobînzilor nu va face altceva decît să grăbeasca procesul deja început de corectare a deciziilor eronate de politică monetară. Pentru cine dispune de lichidități, aceasta este o veste bună. Pentru cei cu credite, aceasta este o veste proastă.
Creșterea prețului banilor va fi o oportunitate pentru achiziții și fuziuni. Dobînda este un factor cheie în orice calcul economic și cu siguranță că o modificare a lui va duce la schimbarea comportamentului multor jucatori.
După ratificarea la nivel global a metodelor de bail-in bancar, orice variație puternică pe termen scurt poate obliga o bancă să apeleze la asemenea metode. Atenție mare la modul cum va alegeți băncile cu care lucrați. O creștere substanțială a creditelor neperformante fără o modificare a metodologiei de raportare vă poate lăsa fără o parte din banii depozitați la bancă.

vineri, 5 iulie 2013

Dărîmarea de mituri – ep X


Astăzi ne vom ocupa de mitul independenței băncii centrale.

Cu un consiliu de administrație numit exclusiv pe criterii politice și aprobat de Parlament, cu membri numiți politic în consilii de administrație la diverse companii de stat, cu o poziție foarte respectată cînd vine vorba de schimbări de legi economice, banca centrală pare a fi mult mai implicată în lumea politică decît pare să-i permită independența pe care și-o aroga.

Ca administrator unic al monopolului statului de a emite monedă, banca națională gestionează politica monetară care cel puțin în teorie ar trebui să fie în concordanță cu politica fiscală. Mai mult, aceasta instituție se implica activ în media și pe alte subiecte decît cele legate strict de politica monetară (acorduri cu FMI, gaze de șist, ...).

Să nu uităm că guvernatorul a fost prim-ministru, iar un consilier de-al său a fost propus pentru această funcție.

Un alt amănunt care pare destul de dubios este lipsa de transparență. În calitate de administrator unic al unui monopol este clar că nu ai concurență în domeniu. Administrînd o piață monetară foarte mică în comparație cu alte piețe ale lumii și dispunînd de o rezervă uriașă raportată la dimensiunea pieței administrate, lipsa de transparență a BNR-ului nu face decît să se înscrie în trendul politic românesc de a întreprinde acțiuni de interes național 'la secret'.

Poate că este vorba de greșelile trecutului din perioada de boom al creditării sau de faptul că interesele băncilor comerciale sînt mai importante decît practica juridică internațională, banca națională se opune legii falimentului persoanelor fizice și acelor prevederi legislative care incriminează anumite clauze din contractele de credit. Acest fapt dovedește clar că bnr-ul este independentă nu față de stat, ci față de interesul majorității, de interesul național pînă la urmă.

Cîteva întrebări de bun simț: cui folosește un curs de schimb cu flotare controlată în condițiile în care transparența nu este punctul forte al BNR? De ce nu un curs fix (ca în Bulgaria, care asigură predictibilitatea pe termen lung) sau unul total liber (ca în Polonia, unde cursul își face treaba foarte bine și reglează economia)? Sau ca în orice afacere a statului există și aici anumite interese private care trebuiesc satisfăcute?

Implicarea BNR-ului în luptele electorale prin variații ale cursului de schimb demonstrează perfect lipsa de independență. Cui folosește o bancă centrală lipsită de independență? Oricui, numai nu comunității de care aparține.