Pagini

joi, 25 iunie 2009

Românii si simtul proprietatii

Modul in care o persoana se raporteaza la ceea ce este al ei depinde cu siguranta de gradul de educatie. Extrapoland la nivelul intregii comunitati, elemente ale perceptiei drepturilor de proprietate sunt prezente in mobilurile deciziei si actiuni economice.

Rationamentul pleacă de la uimirea provocata de urmarile in economia romaneasca a masurilor anti-criza adoptate de factorul politic. Dilema este: chiar suntem sortiţi unui nivel de trai scazut datorita lipsei unei gandiri economice coerente care sa-si poată găsi un sprijin real in cadrul legislativ?

De-a lungul istoriei, unele tari, provincii, natiuni au fost avantajate de pozitia geografica, de aliantele militare sau de acordurile comerciale. In tot acest timp, aceste comunitati si-au dezvoltat si partea de resurse umane; deci educatia a avut un rol important in dobandirea si distribuirea bunastarii Astfel, in proviciile germane se infiinteaza inca din secolul al XVII-lea universitatea ca forma de invatamant, iar in Tarile de Jos apare in aceeasi perioada bursa. O dezvoltare a comertului si implicit a economiei a fost aproape totdeauna precedata de o dezvoltare a educatiei.

Romania, teritoriu de conflict si margine de imperiu secole intregi, cu o instabilitate politica cronica, a cunoscut pentru o scurta perioada de timp efectele benefice ale unei abordari economice unitare in perioada lui Carol I; printre realizarile epocii: se construieste prima cale ferata, se infiinteaza Banca Nationala si emite moneda proprie, se realizeaza cat de cat o infrastructura.

Desele schimbari de regim politic au facut imposibila existenta unei viziuni economice pe termen lung, cu implicatiile aferente in social.

Fara sa mai luam in calcul atrofierea pana la disparitie a simtului proprietatii in perioada comunismului, avem un tablou intreg al societatii romanesti.

Constientizarea intr-o mai mica masura a drepturilor reale de proprietate si a posibilitatilor de manifestare a liberei initiative scade motivatia indivizilor pentru o mai buna reprezentare a intereselor lor la nivelul conducerii centrale a comunitatii. Putinta de disociere a factorului politic de atributiile clare fata de factorul social (care plateste anticipat pentru servicii iluzorii) isi are radacina in comportamentele anemice formate pe calapodul gandirii comuniste.

Deci educatia precede intr-o oarecare masura bunastarea, iar la nivel psihologic raportarea fata de proprietatea privata este esentiala in evolutia economica a unei comunitati.

joi, 18 iunie 2009

Falimentul capitalului privat romanesc - varianta pesimista

Lipsa unei gandiri economice pe termen mediu si lung este principalul element al arbitrariului prezent in deciziile politicului, decizii cu implicatii negative asupra sectorului privat romanesc.

Elementele esentiale care conduc economia romaneasca catre un faliment previzibil sunt incidenţele neagative ale masurilor anticriza asupra economiei reale, precum si managementul necorespunzator al politicilor macroeconomice.

Cu un buget deficitar prost structurat si gestionat, finantarea prin imprumuturi de pe piata interna nu va avea decat rolul amanarii pentru un timp al colapsului. Si aici incepe cercul vicios: bancile prefera sa dea curs cererilor repetate de imprumut venite din partea statului (debitor cu risc zero), bani care au ca destinatie exclusiva salarii, pensii si alte plati cu caracter social; deci cheltuieli total neproductive. Statul, absorbind cantitati mari de lichiditati din bancile comerciale, stimuleaza astfel continuitatea inghetarii creditarii. De fapt si premisa initiala a stoparii creditarii – devalorizarea garantiilor si incertitudinea pastrarii locurilor de munca – nu pare ca va disparea asa curand, obligand bancile la constituirea de provizioane. Practic, lichiditatile bancilor se duc pe titluri de stat si provizioane.

Cresterea fiscalitatii a fost declansatorul principal al inceperii drumului spre scadere economica accentuata. Dorinta imorala a politicului de a prelungi intr-un mod nesanatos nivelul caldicel al nivelului de trai actual in virtutea luptei electorale, transforma fatorul politic in macelarul economiei private romanesti.

Somajul creste presiunea asupra bugetului, scade capacitatea populatiei si a firmelor de rambursare a creditelor in derulare. Scazand veniturile populatiei, se ajusteaza si perceptia asupra valorii, principalul rezultat fiind scaderea valorii de piata a garantiilor bancare.

Pretul amanarii restructurarii personalului bugetar este insolventa si falimentul sectorului privat reprezentat de imm-uri.

Riscurile potentiale sunt:
- pierderea credibilitatii statului prin disparitia capacitatii de rascumparare la scadenta a titlurilor vandute;
- devalorizarea monedei nationale;

In contextul international, valurile crizei vor continua sa loveasca si economia romanesca . Diferenta in absortia socurilor induse va fi data de potentialul economic al fiecarei tari: politici economice sanatoase, infrastructura, capacitati de productie, forta de munca bine pregatita, sisteme medicale si de protectie sociala performante, … .

Libera initiativa romaneasca va ceda locul destul de repede firmelor mari cu capital strain, care vor putea negocia facilitati si garantii cu administratia centrala.

In acest moment nu întrevăd nici o schimbare de trend pe termen mediu datorita lipsei crunte a gandirii economice si a nereprezentarii interesului comun care carcterizeaza clasa politica actuala. Inerţia cu care am navigat in ultimile doua decenii isi va pierde elanul, valoarea adaugata a deciziilor adoptate devenind singura sursa de bunastare a comunitatii.

joi, 11 iunie 2009

Elemente predictibile pentru Romania

Intr-un climat economic instabil, raspunsurile la cele mai negre scenarii confera stabilitate si luciditate in decizii. In cazul in care nu se produc toate riscurile asociate acestor scenarii si, implicit, evolutia economica are perspective mai optimiste, avantajele sunt de partea celor care si-au luat toate masurile de precautie.

Sintetic, pentru anul acesta, situatia se prezinta astfel:
1. elemente predictibile
- somajul isi va continua trendul crescator, punand astfel presiune pe bugetul de stat si pe factorul politic;
- creditarea va ramane la nivelul actual, stimulata fiind de dorinta statului de a se imprumuta in continuare, precum si de sporirea provizioanelor bancare datorate neplatii la timp a ratelor;
- zvonurile servite populatiei cu scopuri electorale vor continua sa se inmulteasca (exemple: se reia creditarea, programul ‘prima casa’, criza s-a termiat, economia isi revine, …), perturband astfel si putinele tranzactii mai consistente – de orice natura, dar in special imobiliare - care s-ar fi putut realiza in aceasta perioada;
- dupa alegerile prezidentiale, in mod sigur urmeaza episodul doi din ciclul sporirea fiscalitatii – cresterea TVA sau a cotei unice;
- falimentele vor continua in randul micilor afaceri;

2. elemente mai putin predictibile
- deficitul bugetar va continua sa fie finantat prin vanzarea de titluri de stat si sub viitoarea guvernare;
- ieftinirea afacerilor care detin active, datorita incapacitatii de plata si insolventei, va atrage posibili investitori amatori de achizitii ieftine;
- cadrul legislativ prost alcatuit va permite in continuare firmelor mari care detin investitii in energie si resurse sa mareasca preturile de vanzare dupa bunul plac, bazandu-se doar pe faptul ca produsele lor sunt indispensabile unei economii;

3. elemente incerte
- circul politic cu scop electoral poate sa grabeasca sau sa incetineasca procesele de la punctele 1 si 2, dar in nici un caz sa le schimbe directia;
- oricat de neagra ar arata statistica, romanii raman in continuare cei mai optimisti europeni datorita incapacitatii, prezenta la majoritatea, de a interpreta acele date.

In perspectiva, dincolo de inrautatirea principalilor indicatori macroeconomici, ramane un potential imens reprezentat de forta de munca disponibila si ieftina, dar diminuat considerabil de o legislatie fiscala precara.

Viitorul va apartine firmelor mari, internationale, care au putere de negociere suficient de mare in raport cu autoritatile centrale astfel incat sa beneficieze de facilitati si garantii guvernamentale in cazul in care vor veni in Romania.

vineri, 5 iunie 2009

Dezbatere: Inflatia - urmatorul pas? (II)

Comparatia

Asa cum bine se stie, moneda scripturala se creeaza de bancile private pe baza indicatorului numit multiplicatorul creditului.

De exemplu, persoana X depune in cont la banca Y suma de 100 lei. Banca constituie un cont bancar care contine 100 lei, cont purtator de dobanda. Deci X depune 100 lei cash, si primeste un cont cu 100 lei scripturali. In acest moment exista o suma de bani dubla (200 lei), rezultata in urma raporturilor juridice, contractuale dintre creditor si banca.

Acest rationament este asemanator celui in care apar derivatele financiare. Putem spune ca banca a emis un instrument financiar derivat, care are ca activ suport cash-ul primit, numita moneda scripturala. Prin natura sa, moneda scripturala poate exista numai intr-un cont bancar, bineinteles purtator de dobanda. Din acest punct de vedere, cantitatea totala de moneda scripturala poate fi privita ca un portofoliu de derivate financiare, avand la baza cantitatea de cash adunata in trezoreria bancilor. Numai ca sistemul perfect legal de rezerva fractionara le permite bancherilor sa emita astfel de “derivate” si fara acoperire totala in cash.

O singura deosebire exista aici comparativ cu derivatele financiare autentice, si anume aceea ca piata monetara se regleaza singura prin intermediul inflatiei, valoarea reala a posibilelor “active toxice” fiind astfel variabila.

Ratiunea acestui mecanism o vad aplicabila partial in economie, doar in perioadele speculative. Urmarile pe termen mediu nu pot fi altele, decat cresterea inflatiei, iar pe termen lung schimbarea detinatorilor drepturilor reale de proprietate asupra bunurilor si afacerilor, situatie analizata intr-un articol precedent.

In plan politic, nu cred ca vor exista conflicte militare deschise deoarece interesele natiunilor puternice pot fi indeplinite pasnic. Probabil schimbari vor exista in organizarea guvernelor si in gestionarea fondurilor publice.

In plan social, privind prin prisma egalitarismului (nivelul de trai va scadea per ansamblu societatilor), miscarile vor fi sporadice si fara consistenta. Rezultatele acestor posibile mici “focuri de paie” vor fi cu siguranta capitalizate politic.

miercuri, 3 iunie 2009

Democratia

Definitia democratiei din "Manualul corectitudinii politice" de V. Volkoff mi s-a parut interesanta deoarece completeaza destul de bine ideile exprimate in articolele precedente, idei referitoare la toxicitatea masurilor factorului politic cu incidenta directa asupra economicului. De fapt, gresita intelegere a sistemului politic actual, a acceptarii benevole a iluziei in locul certitudinii, conduce la clasificarea ca fiind benefice unele masuri economice coercitive.

Ce este democratia?

"
DEMOCRATIA
Trebuie sa distingem intre cuvant si obiect.
Adjectivul democratic contine o judecata pozitiva: ceea ce este democratic e bun, ceea ce nu este democratic, e rau. Toate acestea ne fac sa credem ca in curand in dictionare, cuvantul democratic va fi inclus la articolele frumos, convenabil, demn, fericit, cinstit, just, intelept, util, veridic.
Numai niste chiţibuşari, suspecti de incorectitudine politica, ar putea remarca urmatoarele:
- in democratia ateniana, fiecare cetatean avea in medie 5 sclavi;
- Magna Charta, care a fost primul text democratic al timpurilor noastre, i-a fost impusa lui Ioan Fara de Tara de catre baronii sai, nu de masele populare;
- Hitler a fost adus la putere de democratia germana.
Acestea sunt detalii, datorate valurilor istoriei, asupra carora este mai bine sa aplicam datoria de a uita. Sa notam totusi ca printr-o abila deturnare de sens, aplicata asupra cuvantului aristocratie, cuvantul democratie nu mai are antonim decat cuvinte peiorative, cum ar fi tiranie, despotism, fascism.

Cam asta am avut de spus despre cuvant. Cu democratia ca atare, lucrurile stau altfel. Daca se respecta definitia data de dictionar - "doctrina politica conform careia suveranitatea trebuie sa apartina ansamblului cetatenilor" - ea poate prezenta anumite pericole. De exemplu:
- majoritatea populatiei se simte in nesiguranta, dar acest lucru nu este politic corect (PC) fiindca pune problema represiunii;
- majoritatea poporului se teme de somaj, dar asta nu este PC fiinca se ajunge la chestiunea imigrantilor;
- majoritatea poporului doreste sa utilizeze ori de cate ori are nevoie autostrazile si caile ferate costruite din banii lui, dar aceasta atat. Nu este PC, punand problema dreptului la greva.
Iata de ce este PC sa nu consultam poporul atunci cand nu avem siguranta ca va raspunde asa cum este PC sa o faca. De exemplu: abandonul suveranitatii, adoptarea constitutiei UE.
"

In definitia de mai sus, autorul se raporteaza la reperul numit corectitudine politica, care poate fi tradus ca si opinie unica generata si intretinuta de media, cu influente nete in determinarea comportamentului economic.

Deci, valoarea ca si concept economic este dependenta nu numai de perceptiile umane sau de sentimente, ci si de gradul de dezinformare al subiectilor care participa pe piata, precum si de subtilitatile abil strecurate in intelesul real al unor notiuni de baza.