marți, 27 august 2013

Siria

Fie ca este vorba de o pozitie geostrategica, fie ca este vorba de resurse, actorii implicati in conflictul de interese din Siria joaca dupa scenariul brevetat in conflicte mai vechi (Iraq, Afganistan, … ).
Si anume este vorba despre cel mai original posibil conflict de interese manifestat, negociat si apoi rezolvat la nivel aparent politic. Asa cum am demonstrat aici, politicul niciodata nu poate lua decizii majore in favoarea majoritatii electorilor. Resursele din Siria sint negociate de diverse cercuri de afaceri care au ca exponenti politicieni din diverse tari (SUA, Israel, Rusia, China). Negocierea este menirea reala a intilnirilor politice in cercurile deja consacrate (G8, NATO, …). In prezent aceste negocieri par a fi incheiate, iar un conflict pare a fi iminent.

Interesant este ambalajul mediatic in care este imbracat acest produs – negociere care îi face pe electorii din mai multe tari destul de influente dpdv economic sa accepte ca toata solutionarea afacerii sa fie suportata din banii lor, iar profiturile sa fie private. Acest ambalaj destul de mediatizat se adreseaza mai mult afectivitatii umane decit ratiunii. Acest tip de persuasiune isi produce efectele atit timp cit acele imagini care sugereaza acceptul unor false realitati sint mereu in mintea celor manipulati. Prin urmare inmultirea imaginilor (statice sau dinamice) despre 'atrocitatile' din zona de conflict indica in mod sigur pregatirea unei interventii prin forta. Aceste imagini vor fi mentinute in media pina la finalizarea conflictului, dupa care vor disparea brusc, iar opinia publica va uita cu aceeasi viteza ceea ce s-a intimplat pentru ca atentia poate fi captata si de alte subiecte.

Marketarea unor virtuale atrocitati in vederea vinderii unui produs (interventia militara) face din aceasta activitate una foarte profitabila pentru agentiile de PR implicate. Ceea ce se intimpla pe teren conteaza doar in masura in care anumite informatii ar putea scăpa de sub controlul acestor agentii si ar putea fi eliberate necontrolat in mediul international. Din acest punct de vedere (Egiptul a fost un exemplu), inainte de inceperea evenimentelor se iau masuri de securitate suplimentare de suprimare a cailor de comunicatii la care ar putea apela o persoana situata in viitorul teatru de razboi.

Fiecare actiune de mai sus presupune tehnica militara si costuri substantiale. Incepind de la comunicatele de presa, reportajele 'facute' pe teren, si pina la armamanetul utilizat, totul inseamna costuri. Costuri suportate din bani publici, bineinteles cu acordul tacit al proprietarilor.

Pe scurt, cam aceasta este logica comerciala a oricarui conflict militar. Ca exercitiu teoretic, să nu crezi ca marii domnitori români puteau sa-si plateasca soldatii si armele acestora doar cu sentimente patriotice si alte asemenea prostii. Nu. Banii veneau de la cei interesati in acapararea sau securitizarea prin forta a unor pozitii avantajoase pentru afacerile lor. Daca vei incerca sa privesti istoria din aceasta perspectiva vei ajunge la adevar mult mai repede decit studiind materialele clasice.

marți, 20 august 2013

Prestigiul

Renume, imagine sau goodwill. Definește încrederea cumpărătorului în calitatea produsului, capacitatea prestatorului sau în reputația unei firme/ persoane și este esențial în ecuația profitului. Desigur că dobîndirea prestigiului necesită timp și muncă de calitate, dar se poate pierde mult mai repede. Riscul de a pierde din clienți determină vînzătorul să adopte o anumită prudență în activitatea sa.
Odată dobîndit, acest prestigiu este aducător de clienți noi și implicit de profit. Aceasta poate însemna creșterea cifrei de afaceri și/ sau a volumului de produse/ servicii vîndute. 

Pentru afacerile care depind de o singură persoană (consultanți, medici, juriști, …), creșterea prestigiului nu face altceva decît să crească prețul perceput pentru servicii. Prudența însă îi obligă pe aceștia să nu își mai asume absolut toate riscurile profesionale pe care și le-au asumat în trecut. Pe de o parte asumarea acestor riscuri este consumatoare de timp, iar pe de altă parte cristalizarea acestor riscuri poate aduce prejudicii renumelui. De exemplu, un medic renumit nu-și va pierde niciodată o noapte asistînd la o naștere naturală în condițiile în care a doua zi are consultații programate care îi aduc venituri importante. Timpul este mult mai prețios pentru el, iar o cezariană durează poate cîteva ore și sînt elimintate astfel toate posibilele riscuri pe care le-ar presupune o naștere naturală. Prețul real pentru timpul consumat de o naștere naturală poate fi prohibitiv; în plus, nimeni nu știe cît timp va consuma o asemenea naștere. Un contabil renumit niciodată nu își va asuma riscul unor artificii contabile care ar putea să-i știrbească reputația, chiar dacă acele tratamente contabile există în practică ca soluții alternative, sînt discutabile într-o anumită măsură sau sînt practicate de alți contabili care nu au încă un renume.

Ceea ce vreau să spun este că atunci cînd ne alegem un furnizor pentru serviciile de care avem nevoie trebuie să ținem seama de toate aceste informații. Un profesionist renumit niciodată nu va alege acele soluții care îl obligă să-și asume riscuri care depășesc un anumit nivel considerat de el a fi sigur pentru prezervarea reputației. Un profesionist în devenire însă își va asuma cu placere aceste riscuri deoarece pentru el timpul are un preț mai scăzut și este doritor de a căpăta cît mai multe recomandări. În fond, același job poate fi îndeplinit cu succes și de un profesionist atestat, și de unul în devenire. Cel mai mult contează ceea ce vrea clientul: mai multă siguranță (care costă suplimentar) și nu necesită o asimetrie informatională redusă sau mai multă flexibilitate în abordare, care presupune și o oarecare implicare a clientului.

Aici depinde de timpul pe care clientul îl are la dispoziție. Pentru chestiunile importante, deci cele pe care le stăpîniți într-o oarecare măsură, mult mai multe beneficii veți avea dacă alegeți un furnizor de servicii nu foarte renumit. Aveți flexibilitate și conduceți lucrurile în direcția pe care o doriți. Și în plus nu costă foarte mult.

sâmbătă, 17 august 2013

Recomandare: de citit

Am găsit de curînd o carte foarte interesantă. Este vorba despre Unconscious Branding scrisă de Douglas Van Praet. Este o lucrare care demostrează pe baza ultimelor noutăți în psihologie și neurologie care sînt legăturile, mecanismele și procesele care caracterizează funcționarea creierului uman. Apoi prezintă aplicațiile acestor cunoștințe în marketing.
O scurtă prezentare o aveți aici:

luni, 12 august 2013

Dărîmarea de mituri – ep XI

Mitul de azi este ideea des vehiculată cum că nu este bine ca statul să vîndă active publice în timp de criză, în special companii de stat.
Dpdv al teoriei economice, ideea de mai sus este perfect validă. Contextualizată, validitatea ei se pierde. Mă refer aici la statul român care a dovedit că pe termen lung nu poate fi un bun administrator. Orice companie pe care o deține/ a deținut-o în administrare a avut/ va avea același sfîrșit: va acumula datorii mari din contracte păguboase făcute cu dedicație, se vor șterge din datoriile către stat prin diverse metode, va beneficia de bani de la bugetul public și în final va sfîrși prin vînzarea pe active.

De fapt ideea ca 'nu este bine ca statul să vîndă pe timp de criza' este similară în efectul final celei cu 'nu ne vindem țara'. Efectul psihologic urmărit este acela de a face mai ușoară acceptarea publică a unor noi infuzii de capital către niște afaceri administrate într-un mod total nerentabil și ineficient. Se translatează atenția receptorilor de la sifonarea banilor publici prin căpușarea politică a companiilor de stat către conjunctura economică nefavorabilă unei vînzări profitabile. O justificare penibilă deoarece nimeni nu e 'condamnat' să facă profit; poți vinde ceva și pentru a stopa o pierdere și tot ești în avantaj.

Unii comentatori politici ambalează această idee în haina unui naționalism fin. După ce au 'plîns' soarta sistemului bancar care acum are capital privat majoritar străin (nu uitați de băncile care au fost devalizate politic și falimentate, iar acum această 'oportunitate' a dispărut), acești manipulatori versați vor să ne facă să credem că fără un acord cu FMI-ul România nu ar fi avut nici o șansă. În aceeași notă dezinformatoare, de cîte ori apare și se dezbate public cazul unei mari companii de stat care trebuie închisă, se pune pe tapet problema sociala. Scopul este de a induce în eroare opinia publică și de o face să accepte mai ușor soluția propusă de guvern. Realitatea este că nimeni pe lumea asta nu este 'condamnat' să facă profit sau să dețină un loc de muncă plătit bine și garantat de stat. Anomaliile acestea au fost observate de mulți oameni cu calificări diverse care au ales să-și vîndă munca în alte comunități unde este mai bine platită.

Observați că totul este logic doar în teorie. În practică, statul român nu a făcut nici o afacere rentabilă cu adevărat pentru comunitate, pentru majoritatea electorilor. Din această perspectivă normal ar fi ca statul român să vîndă absolut toate activele și părțile sociale deținute în diverse companii cît mai repede pentru a stopa pierderile inutile de bani publici, mare parte împrumutați și aceia.

marți, 6 august 2013

Știriștii

Îi definesc ca fiind cei care caută și citesc pe net știri și comentarii. Nevoia de informație vine prin natura profesiei (traderi), prin interesul privind imaginea proprie (politică, personaje publice, companii) sau pur și simplu din curiozitate. Am constatat că sînt destul de mulți oameni care caută să se informeze pentru a căpăta o imagine cît mai clară a schimbărilor economice.
Pentru aceștia din urmă, alături de recomandările privind calitatea informației mai am un criteriu care să-i ajute. În tot ceea ce facem trebuie să avem în vedere nu numai beneficiile, ci și relația lor cu costurile. Deci relația cost-beneficiu este de bază în activitatea umană.
Timpul este resursa cea mai de preț pentru fiecare. Dacă consumi prea mult timp citind sau comentînd pe net fără ca informația cîștigată astfel să-ți aducă beneficii pe masura timpului consumat, atunci mai bine renunță parțial la această activitate și utilizează altfel timpul.
Cea mai buna metodă de a reuși să vezi eficacitatea unei informări zilnice este aceea ca pe perioada concediului de vară să renunți total la orice știre. Întors din concediu, un simplu review a ceea ce s-a întîmplat e suficient ca să-ți dai seama dacă ai pierdut ceva sau nu. Apoi compară beneficiile unei informări zilinice cu ceea ce poți face cu timpul consumat pentru a citi/ comenta pe net.
Prin această analiză poți să-ți restructurezi lista de site-uri pe care le accesezi zilnic, poți să renunți la newslettere sau pur și simplu poți să plănuiești ca acel timp să-l folosești pentru altceva (pentru sport, o pasiune, dezvoltare personală, învățarea a ceva nou).