Suntem in plina criza generata de utilizarea irationala a creditului pentru consumul de resurse in avans. Granita dintre rational si irational in consumul de resurse era greu de stabilit in conditiile in care economiile lumii mergeau bine, se faceau profituri si toata lumea era multumita. In schimb, se poate aprecia daca aceasta granita a fost depasita prin efectele produse ca urmare a comportamentul uman.
Trecand peste critica adusa reglementarii, consumul in avans este o cheie de intelegere a crizei. Indatorarea excesiva a ajuns la scadenta, ceea ce am consumat trebuie platit. Neplacut este insa faptul ca actiunile unei parti a societatii afecteaza intreaga societate. Intr-o firma, datorita crizei, isi pierd locurile de munca toti salariatii, indiferent daca au avut credite sau nu, daca au avut sau nu un comportament rational in consum. In felul acesta cererea scade, companiile isi restructureaza personalul, nivelul de trai se reduce. Realitatea globalizarii este demonstrata inca o data, si nevoia de a restructura sistemul monetar isi face aparitita. Problema este cum pot cei care au consumat in avans sa-si plateasca datoriile fara sa afeceteze intr-o mare masura pe ceilalti, deoarece, asa cum am spus, influenta negativa a insolvabilitatii celor indatorati afecteaza intreaga economie. Din aceasta perspectiva, fenomenul inflatiei este nociv.
Aceasta perioada de turbulente economice trezeste sentimente de insecuritate in randul oamenilor, care duc la economisire, concomitent cu cresterea gradului de indatorarare al statului. Cu cat economisirea creste, cu atat cantitatea de moneda noua care poate fi emisa este mai mare. Mai ales ca pentru moneda noua nu trebuie platita nici o dobanda.
In acest sistem de ecuatii indicatorii economici isi continua trendul de scadere, fapt care face ca orice injectie de optimism in piata sa fie periculoasa. Pericolul il constituie inflatia care apare datorita cantitatii suplimentare de moneda scoasa din banii pusi deoparte. Practic, economisirea sterilizeaza parti din masa monetara, si reprezinta o potentiala cerere, care devine solvabila in momnetul deciziei de a consuma. Resursele economisite se pot termina destul de repede pe fondul unui optimism exagerat. Dar evidenta continuarii cresterii somajului contrazice scopul declarat al acestui optimism, si il transforma intr-o unelta dezinformatoare. In acest context, scopul adevarat al optimistilor prezenti in media este acela de a determina pe cei care-i cred, sa inceapa sa consume cat mai mult din resursele economisite, ducand astfel la o mai usoara iesire din afaceri a celor prinsi in diverse proiecte si la marcari generoase de profituri.
Consider ca momentul cel mai indicat in reluarea consumului si dezghetarea pietelor este dat de stoparea somajului, cu perspectiva de scadere. Pana atunci insa, inflatia este inamicul principal la care trebuie sa fim atenti, scopul principal fiind conservarea si cresterea valorii economisite.
Trecand peste critica adusa reglementarii, consumul in avans este o cheie de intelegere a crizei. Indatorarea excesiva a ajuns la scadenta, ceea ce am consumat trebuie platit. Neplacut este insa faptul ca actiunile unei parti a societatii afecteaza intreaga societate. Intr-o firma, datorita crizei, isi pierd locurile de munca toti salariatii, indiferent daca au avut credite sau nu, daca au avut sau nu un comportament rational in consum. In felul acesta cererea scade, companiile isi restructureaza personalul, nivelul de trai se reduce. Realitatea globalizarii este demonstrata inca o data, si nevoia de a restructura sistemul monetar isi face aparitita. Problema este cum pot cei care au consumat in avans sa-si plateasca datoriile fara sa afeceteze intr-o mare masura pe ceilalti, deoarece, asa cum am spus, influenta negativa a insolvabilitatii celor indatorati afecteaza intreaga economie. Din aceasta perspectiva, fenomenul inflatiei este nociv.
Aceasta perioada de turbulente economice trezeste sentimente de insecuritate in randul oamenilor, care duc la economisire, concomitent cu cresterea gradului de indatorarare al statului. Cu cat economisirea creste, cu atat cantitatea de moneda noua care poate fi emisa este mai mare. Mai ales ca pentru moneda noua nu trebuie platita nici o dobanda.
In acest sistem de ecuatii indicatorii economici isi continua trendul de scadere, fapt care face ca orice injectie de optimism in piata sa fie periculoasa. Pericolul il constituie inflatia care apare datorita cantitatii suplimentare de moneda scoasa din banii pusi deoparte. Practic, economisirea sterilizeaza parti din masa monetara, si reprezinta o potentiala cerere, care devine solvabila in momnetul deciziei de a consuma. Resursele economisite se pot termina destul de repede pe fondul unui optimism exagerat. Dar evidenta continuarii cresterii somajului contrazice scopul declarat al acestui optimism, si il transforma intr-o unelta dezinformatoare. In acest context, scopul adevarat al optimistilor prezenti in media este acela de a determina pe cei care-i cred, sa inceapa sa consume cat mai mult din resursele economisite, ducand astfel la o mai usoara iesire din afaceri a celor prinsi in diverse proiecte si la marcari generoase de profituri.
Consider ca momentul cel mai indicat in reluarea consumului si dezghetarea pietelor este dat de stoparea somajului, cu perspectiva de scadere. Pana atunci insa, inflatia este inamicul principal la care trebuie sa fim atenti, scopul principal fiind conservarea si cresterea valorii economisite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu