Lipsa unei gandiri economice pe termen mediu si lung este principalul element al arbitrariului prezent in deciziile politicului, decizii cu implicatii negative asupra sectorului privat romanesc.
Elementele esentiale care conduc economia romaneasca catre un faliment previzibil sunt incidenţele neagative ale masurilor anticriza asupra economiei reale, precum si managementul necorespunzator al politicilor macroeconomice.
Cu un buget deficitar prost structurat si gestionat, finantarea prin imprumuturi de pe piata interna nu va avea decat rolul amanarii pentru un timp al colapsului. Si aici incepe cercul vicios: bancile prefera sa dea curs cererilor repetate de imprumut venite din partea statului (debitor cu risc zero), bani care au ca destinatie exclusiva salarii, pensii si alte plati cu caracter social; deci cheltuieli total neproductive. Statul, absorbind cantitati mari de lichiditati din bancile comerciale, stimuleaza astfel continuitatea inghetarii creditarii. De fapt si premisa initiala a stoparii creditarii – devalorizarea garantiilor si incertitudinea pastrarii locurilor de munca – nu pare ca va disparea asa curand, obligand bancile la constituirea de provizioane. Practic, lichiditatile bancilor se duc pe titluri de stat si provizioane.
Cresterea fiscalitatii a fost declansatorul principal al inceperii drumului spre scadere economica accentuata. Dorinta imorala a politicului de a prelungi intr-un mod nesanatos nivelul caldicel al nivelului de trai actual in virtutea luptei electorale, transforma fatorul politic in macelarul economiei private romanesti.
Somajul creste presiunea asupra bugetului, scade capacitatea populatiei si a firmelor de rambursare a creditelor in derulare. Scazand veniturile populatiei, se ajusteaza si perceptia asupra valorii, principalul rezultat fiind scaderea valorii de piata a garantiilor bancare.
Pretul amanarii restructurarii personalului bugetar este insolventa si falimentul sectorului privat reprezentat de imm-uri.
Elementele esentiale care conduc economia romaneasca catre un faliment previzibil sunt incidenţele neagative ale masurilor anticriza asupra economiei reale, precum si managementul necorespunzator al politicilor macroeconomice.
Cu un buget deficitar prost structurat si gestionat, finantarea prin imprumuturi de pe piata interna nu va avea decat rolul amanarii pentru un timp al colapsului. Si aici incepe cercul vicios: bancile prefera sa dea curs cererilor repetate de imprumut venite din partea statului (debitor cu risc zero), bani care au ca destinatie exclusiva salarii, pensii si alte plati cu caracter social; deci cheltuieli total neproductive. Statul, absorbind cantitati mari de lichiditati din bancile comerciale, stimuleaza astfel continuitatea inghetarii creditarii. De fapt si premisa initiala a stoparii creditarii – devalorizarea garantiilor si incertitudinea pastrarii locurilor de munca – nu pare ca va disparea asa curand, obligand bancile la constituirea de provizioane. Practic, lichiditatile bancilor se duc pe titluri de stat si provizioane.
Cresterea fiscalitatii a fost declansatorul principal al inceperii drumului spre scadere economica accentuata. Dorinta imorala a politicului de a prelungi intr-un mod nesanatos nivelul caldicel al nivelului de trai actual in virtutea luptei electorale, transforma fatorul politic in macelarul economiei private romanesti.
Somajul creste presiunea asupra bugetului, scade capacitatea populatiei si a firmelor de rambursare a creditelor in derulare. Scazand veniturile populatiei, se ajusteaza si perceptia asupra valorii, principalul rezultat fiind scaderea valorii de piata a garantiilor bancare.
Pretul amanarii restructurarii personalului bugetar este insolventa si falimentul sectorului privat reprezentat de imm-uri.
Riscurile potentiale sunt:
- pierderea credibilitatii statului prin disparitia capacitatii de rascumparare la scadenta a titlurilor vandute;
- devalorizarea monedei nationale;
In contextul international, valurile crizei vor continua sa loveasca si economia romanesca . Diferenta in absortia socurilor induse va fi data de potentialul economic al fiecarei tari: politici economice sanatoase, infrastructura, capacitati de productie, forta de munca bine pregatita, sisteme medicale si de protectie sociala performante, … .
Libera initiativa romaneasca va ceda locul destul de repede firmelor mari cu capital strain, care vor putea negocia facilitati si garantii cu administratia centrala.
In acest moment nu întrevăd nici o schimbare de trend pe termen mediu datorita lipsei crunte a gandirii economice si a nereprezentarii interesului comun care carcterizeaza clasa politica actuala. Inerţia cu care am navigat in ultimile doua decenii isi va pierde elanul, valoarea adaugata a deciziilor adoptate devenind singura sursa de bunastare a comunitatii.
- pierderea credibilitatii statului prin disparitia capacitatii de rascumparare la scadenta a titlurilor vandute;
- devalorizarea monedei nationale;
In contextul international, valurile crizei vor continua sa loveasca si economia romanesca . Diferenta in absortia socurilor induse va fi data de potentialul economic al fiecarei tari: politici economice sanatoase, infrastructura, capacitati de productie, forta de munca bine pregatita, sisteme medicale si de protectie sociala performante, … .
Libera initiativa romaneasca va ceda locul destul de repede firmelor mari cu capital strain, care vor putea negocia facilitati si garantii cu administratia centrala.
In acest moment nu întrevăd nici o schimbare de trend pe termen mediu datorita lipsei crunte a gandirii economice si a nereprezentarii interesului comun care carcterizeaza clasa politica actuala. Inerţia cu care am navigat in ultimile doua decenii isi va pierde elanul, valoarea adaugata a deciziilor adoptate devenind singura sursa de bunastare a comunitatii.
Avem in urma trei mari si lati presedinti de tara care au condus fiecare dupa ureche.Ion Iliescu care practic nu s-a implicat in viata economica (sarac si cinstit);aici se poate spune ca se astepta revenirea comunismului in cele mai pure forme ale sale.Insa initiativa privata a facut pressing si sa reusit aparitia primelor firme autohtone.In paralel cu aceasta au aparut oficializati si toti sarantocii din lumea de peste granita care faceau bisnita in Romania devenind peste noapte investitori strategici cu 100 USD capital social si scutiti ani buni de la plata impozitelor.
RăspundețiȘtergereA venit schimbarea cu tov.Constantinescu emil pe care alegerea in fruntea statului la luat prin surprindere si era atat de placut sa fii acolo incat nu si-a dat seama ca nu poate face nimic pentru tara decat cand sa sfarsit mandatul.
Din nou pauza , bip bip.
Si iata ca dupa alt mandat de saraci si cinstiti apare o lumina DA.
Insa tinichigiul vede ca nu e ca pe vapor unde toata lumea se supune ordinelor sale si incepe sa dea cu ce are in toata lumea din jur care-i atrage atentia ca nu suntem toti din tabla.
Revenind la tema trebuie spus ca initiativa privata a inceput sa fie distrusa de cand acest tovaras tinichigiu (si la vorba si la fapta)a distrus boutiq-urile in vremea ce se vrea mai marele primarilor.Aici se facea acumularea primitiva de capital a romanilor.Aici se pornea economia privata si din cauza acestor mici entitati dar multe si foarte bine organizate ,transnationalele nu puteau patrunde pe piata romaneasca.Se cauta un vid de comert.Aici trebuie mentionat ca s-a ajuns la constructia acestor boutiquri din cauza pretului mare al chiriilor ce urmau sa fie suportate . Si atunci nu erau preturi mari la chirii.Dar se dorea sa fie profit si pe preturi mici ca doar veneam din comunism.Tot in aceste unitati se desfacea si ceea ce produceau altii,fiind si ei tot la inceput.
Odata cu desfiintarea basesciana preturile au inceput sa urce usor ,usor;produsele romanesti au inceput sa fie marginalizate de catre noii manageri in favoarea celor din tara de origine a investitorului,si uite asa s-a ajuns la mai putini bani catre stat dar si la mai multi asistati.In plus statul in loc sa-si reduca dimensiunile si costurile au trecut toti la standarde europene de living si nu le mai ajungi la nas nici cu prajina.
@ Anonim
RăspundețiȘtergereDin punct de vedere politic, nu ma intereseaza cine ne conduce atat timp cat economia reala merge binisor.
In momentul in care exista premise pentru o deteriorare accentuata a economiei(si se pare ca acum este acel moment!), situatie mijlocita direct de factorul politic, implicatiie in economie ne vor afecta pe toti prin scaderea nivelului de trai.
Si uite asa, chestiunea devine subiectul acestui blog.