Încep astăzi o serie de articole care se va ocupa cu argumentarea falsității unor idei vehiculate în media.
A trecut ceva timp de cînd făceam anumite previziuni pentru evoluția economiei românești și a monedei naționale. Perspectiva descrisă atunci poate fi completată foarte bine de acest articol.
A trecut ceva timp de cînd făceam anumite previziuni pentru evoluția economiei românești și a monedei naționale. Perspectiva descrisă atunci poate fi completată foarte bine de acest articol.
Primul mit: plasamentele în depozite în România sunt atractive. Ruptă din context, afirmația poate fi înghițită foarte ușor, dar ...
Un lucru este cert: economia românească are fundamente economice din ce în ce mai slabe. Faptul că suntem în UE, NATO, avem acord cu FMI, vom avea F 16 și scut anitrachetă, dă un sentiment de securitate posibililor investitori. Principala schimbare adusă de criză la nivel modial este polarizarea lichidităților, ca atare și a proprietăților în diferite domenii.
Privită în contextul UE, Romania poate fi atractivă prin prețurile mici la active (terenuri, afaceri falimentate de criză, concesiuni ieftine, etc) și muncă. O interpretare a aprecierii leului poate fi și aceea conform căreia nivelul prețurilor la active a atins un prag de rentabilitate care merită să fie fructificată. Cumpărătorii vin cu euro, iar leul se apreciază.
Șomaj în creștere, falimente de firme din ce în ce mai multe, o legislație stufoasă și instituții de control corupte, restanțe bancare care cresc exponențial, împrumuturi externe pentru consum (salarii și pensii, sau bani pentru interlopi), ... , cam așa arată economia românească. Care ar fi motivația unora care să vină să-și plaseze aici economiile doar pentru că randamentele la depozite sunt mai mari?! Întrebarea este una retorică, răspunsul fiind evident: nu există o asemenea motivație, riscurile asociate fiind destul de mari.
În primul rînd, ceea ce poate face ca sume importante să fie investite în achiziția de active este armonizarea legislației vamale cu cea a UE. Practic, e ca și cum produc un bun să zicem la Vaslui (unde am costuri mult mai mici) și îl vînd în București; profit maxim.
În al doilea rînd, să presupunem adevarată afirmația de mai sus, că banii vin în Romania după plasamente atractive, iar leul se întărește. Bun. Deci băncile care oferă asemenea randamente fără să vîndă acei bani mai departe sub formă de credite, ar trebui să vină cu bani de acasă, ceea ce nu prea cred că se întîmplă în condițiile creșterii alarmante a provizioanelor.
Desigur că se poate argumenta că băncile împrumută statul prin achiziția de titluri de stat. Dar scăderea dobînzilor din ultima perioadă, coroborată cu faptul că băncile se apropie cu pași repezi de limita superioară a deținerilor de titluri, demonstrează clar că aprecierea recentă a leului are alte rațiuni decît aceea a atractivității prețurilor la depozite. Pe de altă parte, scăderea dobînzilor ar fi trebuit să ducă la stoparea sau retragerea banilor plasați cînd dobînzile erau cu mult mai mari, ceea ar fi dus la o depreciere suplimentară. Deci mitul goanei investitorilor după plasamente este dărîmat.
PS: - deprecierea de azi a leului va fi una temporară, trendul fiind de apreciere.
- nu am inclus apartamentele la activele căutate din motive bine întemeiate; le voi dedica un articol separat.