marți, 28 mai 2013

Ce faci dacă … (III)

… ești chiriaș, ai o proprietate imobiliară închiriată și vrei să-i propui proprietarului o reducere de chirie. Algoritmul următor poate fi aplicat indiferent dacă e vorba de o proprietate rezidențială sau una comercială.
 Primul lucru care trebuie să-l faci este să te informezi, să ai o imagine clară asupra pieței. Perioada pe care o traversăm este categoric în favoarea clientului; asta înseamnă că prețurile sînt în scădere pe toata gama de proprietăți imobiliare, iar trendul va continua cel puțin cîțiva ani de acum încolo. Deci timpul curge în favoarea ta, nu trebuie să te grăbești.
 În momentul în care îi vei propune proprietarului o scădere a chiriei, de regulă, acesta va ezita să-ți dea un raspuns clar și în cele din urmă îți poate respinge propunerea. El știe cu siguranță că investiția ta în amenajarea magazinului nu se recuperează foarte repede. Așadar dacă chiria pentru magazinul tău ți se pare prea mare în comparație cu piața, prima dată încearcă să obții mai mult credit de la proprietar: fie devansezi termenul la care îi plăteai, fie pur și simplu întîrzii plata invocînd lipsa vînzarilor. De la lună la lună poți obține chiar și cîteva săptămîni bune, care pot fi în avantajul tău într-o eventuală negociere.
 În schimb dacă ai închiriat o locuință și vrei să re-negociezi prețul, asigură-te că i-ai lăsat proprietarului impresia că ești interesat să rămîi pe termen lung în eventualitatea unui răspuns pozitiv; chiar dacă îți respinge propunerea, spune-i că tot vrei să mai rămîi 4-6 luni. În felul acesta vei reuși să-l liniștești și vei avea timpul necesar pentru ca să-ți cauți ceva convenabil. În plus poți să-ți faci bine calculele privind raportul dintre garanția plătită de tine la începutul relației și datoriile care rămîn de plătit.

joi, 23 mai 2013

Atacul 'speculativ' din 2008

Dezbaterea Isar, Cîțu vs BNR care încearcă să demonstreze dacă în 2008 a fost sau nu un atac specualtiv asupra leului mi s-a părut una foarte interesantă. Dincolo de aspectele tehnice și cifrele de care fac uz părțile, există anumite elemente concrete, logice care ne pot conduce la o concluzie.
În acest articol voi analiza situația din mai multe puncte de vedere.
Dpdv comercial orice plasament speculativ are ca scop profitul. Deci, cine ar fi pariat contra leului? Vorbim aici de piața monetară românească, o piață foarte mică în raport cu pretențiile unor fonduri mari de investiții speculative de genul celui deținut de Soros, de exemplu. Deci varianta aceasta cade datorită lipsei de profitabilitate pentru o astfel de entitate.
Logica comercială îmi spune, și cred că e de domeniul evidenței faptul că în lumea de azi este aproape imposibil pentru o bancă centrală să-și desfășoare activitatea fără să fi contractat servicii de consultanță cu marile bănci de investiții ale lumii (JP Morgan, Deutsche Bank, Goldman, ...). Deci cade și această variantă.
Lucian Isar susține că în BNR nu se cunosc foarte bine anumite derivate și de aceea nu sînt untilizate. Avînd în vedere specialiștii din banca națională, mie îmi vine greu să cred acest lucru (există și wikipedia, ce naiba!).
Scenariul meu este că nu a fost un atac speculativ în 2008, iar situația s-a inflamat nu din cauza ne-științei BNR. Totul a fost oarecum premeditat. Iată de ce.
Din start plec de la premisa (demonstrată cu alte ocazii pe acest site) că BNR este o instituție a statului român, iar interesele politicului sînt și interesle băncii centrale.
Dpdv sociologic e mult mai ușoară pentru mase acceptarea unei decizii radicale cînd pericolul este evident decît în condiții normale. Mult mai ușor a fost înghițit de electorat împrumutul masiv de la FMI în condiții de 'stres' (păzea că vine speculatoru'!). Dacă privim contextul global de atunci, știm că toții că Lehman a căzut tot în toamna lui 2008 și a declanșat o nevoie imensă de lichiditate pe termen scurt. Corelați acest aspect cu plasarea rezervei BNR (în care au intrat banii de la FMI) în diverse plasamente internaționale, printre care și bonduri americane. Aici se închide cercul unei posibile explicații. Acesta a fost un preț plătit pentru ceva. Fie că vorbim de NATO, geopolitică sau alte aspecte specifice situației de atunci.
În aceeași logică comercială se înscrie și declarația guvernatorului de luna trecută privitoare la recuperarea tezaurului de la ruși. Acesta ar fi o propunere de preț. Pentru ce? Rămîne de văzut.
Dpdv psihologic, cine încearcă să se scuze pare că se acuză. Aceasta este impresia lăsată de BNR în lipsa unei dezbateri adevarate. Exact ca în dezbaterile despre evenimentele din '89: unii zic că a fost revoluție, alții că nu, totul depinde de interesele fiecăruia, că au fost teroriști sau speculatori, sau că nu au fost. Probabil nu vom afla tranșant niciodată.

Free market

Un concept real care a existat și a stat la baza dezvoltării SUA de azi, foarte benefic pentru promovarea eficienței și inovației în orice domeniu al activității umane și bază a democrației adevarate. Ceea ce experimentăm în prezent ca sistem economico-politic nu este altceva decit închipuita dictatură a prostimii care în goana ei după beneficii necuvenite a ajuns să trăiască mai rău decît ar fi făcut-o într-o piață liberă. Iluzia care menține calmul acestei majorități este egalitarismul aplicării unor drepturi și obligații economice.

Observați cum drepturile fundamentale individuale s-au diluat consistent și au făcut loc unor 'drepturi economice' care lasă tot mai puțin spațiu liberei inițiative și stabilesc granițe clare acțiunii umane. Dintr-un anumit punct de vedere totul este foarte firesc. Dreptul la educație gratuită vine la pachet cu obligația de a consuma toate programele de învățămînt trasate de politic, dreptul la sănătate gratuită vine la pachet cu multe ineficiențe profitabile ale medicinei, … . Ceea ce vreau să spun este că nimeni pe lumea asta nu va acționa în direcția scoaterii sale dintr-o piață deja existentă. Politicul niciodată nu va renunța la impozitele și taxele percepute pentru servicii publice gratuite pentru că aceste fonduri reprezintă o sursă importantă de profit pentru el, medicina niciodată nu va fi motivată să investească în inovație în direcția eradicării unor boli atît timp cît statul finanțează cu sume imense tratamentele actuale care asigură o moarte lentă pacientului, învățămîntul public nu va fi niciodată corelat cu piața muncii și va avea parte de schimbari dese menite să bulverseze beneficiarii acestor servicii și să limiteze astfel probabilitatea unor viitoare revolte ale maselor, … .

Părerea mea este că sistemul actual își demonstrează ineficiența, o nouă încercare de corelare între modelul de organizare sociala și gradul de inovație existent fiind criza prin care trecem. Așa cum într-o piață liberă aveai nevoie de continuitate de cîteva generații pentru a construi o afacere mare, acum poți face asta mult mai repede dacă dispui de suficientă inteligență pentru a avea o corectă imagine a realității, a permeabilității politicului la bani privați. Dacă nu, șansele tale sînt mult mai reduse decît în cazul în care ai fi trăit într-o piață liberă.

În concluzie, omenirea în ansamblul ei dispune de mult mai puțină inteligență decît dispunea pe vremea cînd piața liberă exista cu adevărat, și asta în ciuda înmulțirii rapide a oamenilor. Toată construcția politică de azi are ca scop, pe de o parte crearea unui cadru rigid în care să se miște prostia pentru a evita pe cît posibil riscul de revoltă, iar pe de altă parte de a asigura condițiile și de a satisface mult mai rapid interesele private fundamentate pe inteligență, pe capital.

miercuri, 15 mai 2013

Romania și lumea de azi

A ajuns și la urechile mele zgomotul făcut de unii din rațiuni diferite – frustrare, nevoia de rating sau scopuri politice de focusare a urii -, cum că Romania ar fi o colonie a nu știu căror state, că alții fură sau jefuiesc proprietatea publică sau conspirații mondiale care doresc răul țării. Scopul unor astfel de zvonuri poate fi divizarea, fărîmițarea și dezbinarea opiniilor; crearea sentimentului de neputință pentru paralizarea oricărei acțiuni și resemnarea subiectului; focusarea și utilizarea capitalului de ură, descărcarea pașnică a sentimentelor negative prin vot; distragerea atenției.

Realitatea este însă alta. Astăzi nimeni nu mai poate refuza răspunderea și consecințele propriilor acțiuni. E firesc să fie așa. Romania are același sistem electoral ca majoritatea țărilor europene, cu instituții asemănătoare ca funcționare. Din această perspectivă ceea ce diferă între Romania și celelalte țări mult mai dezvoltate este atitudinea, interesul și acțiunea individului, al omului de rînd. Iar acestea depind direct de educația și inteligența majorității.

Principial vorbind, dacă tu nu vrei sau nu știi să ai grjă de tine sau cum să-ți reprezinți și susții propriile tale interese, nimeni nu te va forța să o faci. Ești liber să faci alegerile care le consideri a fi bune pentru tine. Aici nu există o 'vină' sau un vinovat. Tot ceea ce se petrece de la nivel individual și pînă la nivel politic este firesc, normal și dorit de majoritate.

Alții dau vina pe educație, pe puținii bani publici investiți în educație. Utopic, nu? Educația este o chestiune, o răspundere individuală. Altfel spus: statul prin conducătorii lui te vrea prost. Tu ce faci? Accepți? :)

În lumea de azi este perfect valabil principiul cerere – ofertă. Relația cumpărător – vînzător este una cît se poate de normală. La fel și asimetria informațională dintre cei doi. Mă refer aici atît la comercial cît și la politic. În această lume puterea de negociere este reprezentată de capital. Banii pot cumpăra influență și chiar state întregi, dar e nevoie de multă inteligență pentru a-i aduna. Prostia și pasivitatea ta sînt elementele cheie în orice tranzacție de acest tip.

Schimbarea începe întotdeauna de la nivel individual. Pînă atunci o cantitate mare de resurse – umane și materiale – nu vor mai aparține comunității.

Vorbind aici de o problematică care ține de social, schimbările nu se pot petrece peste noapte. Au nevoie de timp în care mentalitatea să se schimbe, și mai presus de toate de motive temeinice care să declanșeze o asemenea schimbare.

Raportat la durata medie de viață, probabil numai un sentiment puternic îți mai poate susține speranța că vei vedea lucrurile schimbate radical în Romania. Dar asta nu ar trebui să te împiedice să te schimbi. Vreau să spun că o corectă imagine a realității și a poziției tale în această realitate îți poate oferi șansa de a vedea și fructifica multe oportunități, pentru că în final pentru tine contează numai împlinirea și fericirea ta.

joi, 9 mai 2013

Lumea de azi

În articolul precedent vă spuneam că există o problemă de moralitate care este numitorul comun a celor trei recomandări pe care vi le-am făcut. Vorbim aici de esența pe care se bazează structura și construcția statului, inclusiv mega-structuri federale de tipul UE.

Faptele.
Mi-a rămas în memorie o secvență din serialul 'The men who built America' în care proprietarul unei rețele de oțelării a decis scăderea salariilor și mărirea timpului de lucru. Deci plata pe oră urma să scadă substanțial. Muncitorii s-au organizat într-un sindicat, au oprit lucrul și au blocat intrarea directorului în fabrică. Cu acordul proprietarului și pentru a debloca accesul, acesta s-a gîndit să-i intimideze pe protestatari prin prezența unei echipe de mercenari înarmați care să le spună oamenilor că proprietatea pe care ei au blocat-o nu le aparține și ca atare trebuie să elibereze accesul în uzina. Protestatarii au recurs la violențe, mercenarii s-au apărat și bilanțul a fost de un numar de morți din rîndul muncitorilor.

Cadrul general.
Faptele au loc într-o perioadă în care în America, în plina revoluție industrială, a existat o dezvoltare masivă a căilor ferate, a folosirii pe scara largă a produselor petroliere și a electricității. Avem aici oameni întreprinzători care au pornit aproape de la zero și și-au riscat economiile pentru a fructifica anumite oportunități; unii nu și-au mai revenit niciodată, iar altii au reușit. De asemenea avem și oameni cu foarte mulți bani care au investit în industrie. Dar și oameni care au preferat să fie doar simpli angajați. Economia a evoluat și oamenii vizionari care au simțit potențialul unor industrii au ajuns să dețină monopolul. Afaceri mici de nișa existau și atunci chiar și pe domeniile deja monopolizate.

Substratul moral.
Bineînțeles că fiecare parte – proprietarul și angajații – aveau mai multe opțiuni etice și morale la dispoziție. Refuzul în primă instanță al proprietarului de a păstra nivelul de salarizare putea să fie întîmpinat cu alte propuneri. Sigur se putea negocia amiabil. În cel mai pesimist scenariu pentru salariați exista posibilitatea demisiei; să nu uităm că ei nu erau sclavi, puteau să plece oricînd. Observați aici că această negociere cerea inteligență, de care muncitorii se pare că duceau lipsă pentru simplul fapt că nu au făcut-o. Salariații aleg însă forța lipsită de orice moralitate prin violarea dreptului de proprietate și blochează accesul în fabrică.
Aceleași principii au fost folosite apoi în discursul public de un canditat la președinția SUA din acea vreme, care a și cîștigat alegerile. Urmarea a fost spargerea acestor companii/ monopoluri și o serie de interdicții. Avem deci o agresiune la scară mai mare decît cea din uzina de oțel – prelevarea dreptului majorității în fața dreptului individului - și nevoia resimțită de proprietarii de afaceri de a cumpara influență pentru a-și menține și proteja afacerile. Acest moment este piatra de temelie a organizării politice de azi.
Comportamentul bazat pe forță al majorității care se vrea a fi considerată ca stakeholder în orice afacere numai cînd vorbim de profit este contra firii. Riscul nu poate fi numai în sarcina unei părți și profitul în beneficiul celeilalte.
Iluzionarea maselor că dacă se coalizează vor reprezenta o forța și vor putea decide discreționar asupra minorității producătoare de valoare adăugată este cauza principală și declanșatorul tuturor evenimentelor socio-economice din ultimele cîteva sute de ani. Mă refer aici la comunism și alte tipuri de tiranii utopice, la marea depresiune economică, la războaie mondiale și chiar criza prin care trece acum omenirea.
În aceeași ordine de idei, observați că ceea ce numim reglementare astăzi este un non-sens deoarece prima apare și se manifestă în practică inovația și apoi vine 'statul' cu o încercare penibilă de a 'reglementa'. Altfel spus, reglementarea nu este altceva decît o conciliere între interesele reale ale investitorilor și marea gloată care trebuie să aibe un sentiment (nici macar rațiune!) de liniște. Acest raționament se aplică de la derivatele financiare și pînă la orice domeniu al activității umane.
Cu cît majoritatea are impresia că benficiază de 'dreptate socială', cu atît drepturile individuale sînt mai strivite, iar funcționarea reală a pieței este mai deformată. Prin urmare, inovația este împinsă chiar de această majoritate către domenii ne-morale/ ne-etice (modificări genetice, chimizarea alimentației, profitabilizarea medicinei, …) prin costurile suplimentare generate de reglementare.
Pasivitatea, lipsa de interes pentru propria persoană (educație, sănătate) și ignoranța ca trăsături generale ale unei majorități care se vrea a fi stapînul lumii, nu pot aduce lucruri sau schimbari pozitive. Istoria recentă o demonstrează.

Concluzie
Atitudinea și comportamentul fiecăruia contează enorm. Cu fiecare decizie pe care o iei, prin acțiunile tale creezi o micro-realitate. Conjugate, acțiunile oamenilor dintr-o comunitate generează adevarate forțe de reformare a societății, pozitive sau negative. O minoritate chiar dacă posedă mai multă inteligență, drepturi de proprietate și forță de persuasiune față de majoritate, totdeauna trebuie să existe un echilibru între cele două; mă refer la faptul că valoarea adaugată produsă de minoritate își capătă o evaluare și un sens doar în cadrul unei piețe, un surplus de producție este pozitiv doar dacă există o piață, un export. Altfel se transformă într-o pierdere.
Singura concluzie valida este că cu cît statul va încerca să reglementeze și mai mult activitatea umană, cu atît crizele se vor adînci și majoritatea își va pierde controlul politic chiar și asupra propriilor drepturi.

vineri, 3 mai 2013

Info (II)

Pentru că va urma o mini-vacanță și presupun că veți avea mai mult timp liber, vă fac cîteva recomandări:
- un interviu interesant cu Radu Golban difuzat pe RealitateaTV - emisiunea 'Jocuri de putere' din 2 mai.
- o carte care prezintă actuala structură UE ca pe continuarea firească, dar pe alte căi, a ceea ce și-au propus naziști să facă prin război. La prima vedere explicațiile economice pe care autorii le oferă par destul de valide și solide. În plus ei aduc și documente de arhivă. Merită citită pentru lărgirea perspectivei și percepției asupra acestei mega-structuri politico-economice.
- am reușit să prind cîteva episoade din serialul 'The men who built America' pe History Tv. Merită vizionat în primul rînd pentru că prezintă și anumite conflicte de etică și moralitate a căror soluționare practică a născut lumea de azi exact așa cum este ea, de la stat, bănci și pînă la industria de lobby și corupție. Cîteva episoade aici.
Toate recomandările de mai sus au ceva în comun: modul în care de-a lungul istoriei s-au pus în practică și au relaționat cu societatea anumite interese. Logica și etica prezente în deciziile trecute pot oferi o predictibilitate analizate numai în strînsă legătură cu pshihologia maselor din prezent. Acest subiect îl voi aborda pe larg într-o postare viitoare.
În final vă urez Sărbători Fericite! și Hristos a înviat!