Aşa cum spuneam şi în articolul anterior, în unele cazuri fiscul poate deveni un competitor al sectorului bancar în ceea ce priveşte executările silite ale diverşilor debitori. Mai spuneam că odată cu înmulţirea executărilor silite şi cu publicarea acestora, preţurile vor mai scădea.
Când?
Aici apar două aspecte care determină băncile să mai aştepte. În primul rând, în optica bancară publicarea preţurilor unor posibile executări ar influenţa negativ piaţa, în sensul ajustării preţurilor de ofertă actuale. Cine va vrea să vândă va trebui să afişeze un preţ mai mic. Cum în piaţă tranzacţii nu prea sunt, singurele repere valabile pentru evaluatorii care raportează valoarea portofoliului de ipoteci ale oricărei bănci sunt chiar aceste preţuri de ofertă. Şi cum interesul oricărei bănci este ca bilanţul contabil să arate bine, valoarea portofoliilor de ipoteci trebuie oarecum menţinută, sau diminuată progresiv într-un orizont de timp suficient de lung astfel încât cheltuielile inregistrate să nu afecteze prea tare situaţiile financiare.
Plus că o astfel de scădere a preţurilor de ofertă ar putea să-i determine pe cei care au credite ipotecare în derulare să renunţe la plata ratelor dacă valoarea de piaţă a garanţiei a devenit cu mult mai mică decât suma rămasă de rambursat, fapt ce ar duce la creşterea restanţelor.
Al doilea aspect este cel care ţine de nevoia de lichidităţi a băncii. Aici se poate aminti scăderea RMO-ului, îngheţarea creditării, încasările din ratele la credite, ... . O lipsă de lichidităţi ar putea să constituie un punct de plecare în scoaterea la vânzare a garanţiilor aferente creditelor restante.
În concluzie, atât timp cât băncile deţin lichidităţi şi restanţele înregistrate nu depăşesc un anumit procent, executări silite care să pună presiune pe preţuri nu vom vedea.
Când?
Aici apar două aspecte care determină băncile să mai aştepte. În primul rând, în optica bancară publicarea preţurilor unor posibile executări ar influenţa negativ piaţa, în sensul ajustării preţurilor de ofertă actuale. Cine va vrea să vândă va trebui să afişeze un preţ mai mic. Cum în piaţă tranzacţii nu prea sunt, singurele repere valabile pentru evaluatorii care raportează valoarea portofoliului de ipoteci ale oricărei bănci sunt chiar aceste preţuri de ofertă. Şi cum interesul oricărei bănci este ca bilanţul contabil să arate bine, valoarea portofoliilor de ipoteci trebuie oarecum menţinută, sau diminuată progresiv într-un orizont de timp suficient de lung astfel încât cheltuielile inregistrate să nu afecteze prea tare situaţiile financiare.
Plus că o astfel de scădere a preţurilor de ofertă ar putea să-i determine pe cei care au credite ipotecare în derulare să renunţe la plata ratelor dacă valoarea de piaţă a garanţiei a devenit cu mult mai mică decât suma rămasă de rambursat, fapt ce ar duce la creşterea restanţelor.
Al doilea aspect este cel care ţine de nevoia de lichidităţi a băncii. Aici se poate aminti scăderea RMO-ului, îngheţarea creditării, încasările din ratele la credite, ... . O lipsă de lichidităţi ar putea să constituie un punct de plecare în scoaterea la vânzare a garanţiilor aferente creditelor restante.
În concluzie, atât timp cât băncile deţin lichidităţi şi restanţele înregistrate nu depăşesc un anumit procent, executări silite care să pună presiune pe preţuri nu vom vedea.
corect ... din pacate
RăspundețiȘtergeretoate bancile de pe piata au puterea de a NU vinde sub creanta ... cel putin deocamdata nu va exista presiune pe vanzare din punctul asta de vedere
asta va duce la prelungirea crizei mai mult decat admitem acum