Pagini

luni, 4 iunie 2012

Alegeri, voturi și principii

Dincolo de aspectele sociologice care le îmbracă confruntările politice, principiul care va (in)valida decizia majorității rămîne același: eficiența. Indiferent de dorințele și acțiunile votanților.
Mersul societății depinde de inteligența majorității, de modul în care membrii comunității își prețuiesc drepturile și se folosesc de ele. Cu cît se așteaptă mai mult ca statul să intervină și să-și asume deciziile care aparțin în mod firesc individului, pieței, cu atît societatea devine mai ineficientă. Gîndiți-vă numai la cîte autorități și reglementări există pentru a controla calitatea produselor și serviciilor. E clar faptul că toate aceste 'piedici' consumă inutil din valoarea adăugată produsă în economie. Scopul? Ideea utopică conform căreia individul nu știe și nu poate să ia cele mai bune decizii pentru sine însuși și trebuie statul să-și asume acest rol. Ineficiența acestei abordări a fost deja demonstrată de istorie.
Din alt unghi de vedere, pot spune că există chiar o piață a voturilor care confirmă așteptările majorității: de la indiferență, resemnare, o sticlă de ulei și o pungă de mălai, cîțiva bănuți, și pînă la dezbateri publice și planuri de guvernare.
Personal, mi-e imposibil să cred că o societate cu un mare deficit de inteligență și majoritar de stînga va reuși măcar să-și conserve puterea de cumpărare a propriei monede.
După cum lesne se observă, legea eficienței este respectată indiferent de dorințele majorității, efectele deciziilor politice fiind: emigrarea celor calificați, servicii publice falimentare, scăderea puterii de cumpărare și a nivelului de trai, scăderea investițiilor străine, relocarea celor existente, ... .
Mergînd mai departe pot să afirm că, principial, tot ce numim 'criză' de orice tip își are originea în înțelegerea eronată a legii eficienței. Idei ca echitate și egalitate socială, intervenționism, reglementare, ... , sînt sinonime cu falimentul. Piața va corecta automat toate aceste întruziuni prin perioade de depresiune economică. Nimeni nu poate să pună în practică anumite propuneri - crearea de noi locuri de muncă, atragerea de investiții, creșterea salariului real - fără a limita prezența statului în economie.
In loc de concluzie, vă invit să vizionați un scurt filmuleț. Nu este oare aceasta o explicație a depresiunii economice în care ne aflăm?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu