Pagini

miercuri, 27 iunie 2012

Dărîmarea de mituri - ep VI

Astăzi despre educație. Avem mitul conform căruia tinerii care își fac studiile la universități din alte țări vor să se întoarcă să muncească în Romania. M-am decis să abordez acest subiect deoarece am observat PR-ul care se face în media pe această temă.
Realitatea este că dacă vrei să studiezi la o universitate de prestigiu ai nevoie de bani pentru: plata studiilor, plata cazării și a mesei, plus alte cheltuieli zilnice, iar mai rar ai nevoie de bani pentru biletul de avion. Care poate fi destul de scump dacă vrei să studiezi peste ocean.
Acum am o primă clasificare: beneficiarii burselor de studiu (inclusiv olimpicii internaționali) care beneficiaza de scutirea de la plata studiilor, și cei care trebuie să le plătească. În cazul primilor, efortul depus pentru performanță ca și meritul de altfel, nu se datorează în nici o măsură sistemului de învățămînt românesc, ci lor înșile. Aceștia sînt cei care nu doresc să se întoarcă. Motivul este simplu: oportunitățile care le au acolo unde au studiat nu se pot compara cu ceea ce ar reuși să găsească în țară. În plus această categorie este cea mai puțin numeroasă. De observat că aceștia provin în general din familii cu venituri medii.
Mai avem însă și categoria celor care aleg să studieze în afară și care își plătesc studiile. Vorbim aici de sume destul de consistente raportat la salariul mediu românesc. Dacă luăm în cosiderare primii 10 ani de dupa '90, putem concluziona că numai cei care au avut 'spatele' asigurat financiar au reușit sa plece la studii. Și aici îi includem pe cei ai căror părinți au fost/ sînt implicați politic. Aceaștia sînt cei care se întorc. De ce? Pentru că oportunitățile de aici nu le-ar fi găsit niciunde în lumea asta, raportat la capabilitățile lor. Un post intr-o structură a statului sau la o multinațională care contra accesului pe piața românească a trebuit să facă anumite concesii și să angajeze anumite persoane, sau un job la firma de familie care are afaceri cu statul, sînt numai cîteva exemple. Probabil și managementul privat al companiilor de stat va ajunge tot pe mîna acestei categorii. Exemple sînt multe și sînt lesne de observat.
Si atunci, la ce bun tot acest PR?
O variantă de răspuns ar fi că un candidat la postul de manager la o companie de stat va putea fi introdus mult mai ușor dacă pozează ca fiind un om școlit în afară, care se întoarce să 'muncească' pentru țară. Sau poate că vor mai exista încercări de a construi guverne cu miniștri tineri, care să aibă aderență la public prin faptul că au studiat la universități străine.
Cu siguranță că varinate de răspuns plauzibile mai sînt, dar cert este că dintre olimpicii plecați să studieze pe baza burselor primite sînt șanse aproape zero ca aceștia să mai muncească în Romania. Cel puțin pe termen mediu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu