Pagini

vineri, 15 iunie 2012

Aurul - istorie, miraj și profit

Aurul este un metal care are anumite proprietăți specifice și care a jucat un rol important în istoria economică a lumii.
În evoluția comerțului și a economiei în general, aurul s-a impus ca monedă de schimb. Raritatea lui era atributul care îl făcea atît de valoros, alături de calitățile lui fizice. Tot raritatea făcea ca moneda de aur să nu necesite nici prea multe reglementări. Reprezenta o valoare intrinsecă; ca dovadă și utilizarea lui în confecționarea bijuteriilor și în afirmarea statului social.
O dată cu revoluția industrială, aurul a început să aibă și alte întrebuințări decît avusese pînă atunci. Boom-ul tehnologic înregistrat în acea perioadă a ajutat oarecum și la standardizarea utilizării aurului ca monedă. Apoi au fost cîteva înțelegeri la nivel internațional pentru utilizarea ca monedă a unor titluri - bucăți de hîrtie - care demonstrau deținerea unei cantități de aur undeva într-un depozit. Motivul a fost acela al facilitării tranzacțiilor, al eficientizării lor. Și ajungem în secolul XX.
După ce asistăm pe plan politic la schimbări fundamentale, precum și la reconfigurarea granițelor multor state, democrația se impune ca fiind forma de conducere a statelor cea mai eficientă de pînă atunci. În acest timp asistăm și la o dezvoltare exponențială a inovației.
Creșterea populației coroborată cu explozia inovației și a utilizării aurului în industrie a dus și la evoluția monedei -  de la moneda de aur către moneda fiduciară, și mai apoi către moneda scripturală, electronică (probabil că peste cîteva decenii va fi folosită exclusiv moneda electronică).
Pe scurt, aceasta a fost evoluția monedei. Comportamentul uman este cel care modelează istoria, încadrat/ ajutat fiind de doi paramentri: inovația și demografia.
Părerea mea este omenirea are o singură șansă cu o probabilitate extrem de redusă să se mai întoarcă în istorie - un război nuclear mondial - și să revină la etalonul aur. Beneficiile monedei scripturale sînt enorme în comparație cu costurile. Și aici apar cîteva întrebări cheie:
- care este rostul rezervelor de aur ținute de băncile naționale? Avînd în vedere faptul că nici un sistem socio-economic nu poate funcționa fără un comportament adecvat din partea indivizilor și că încrederea este o bază a valorii, rolul acestor rezerve este de a menține încrederea. Încă nu a trecut suficient timp de la renunțarea la etalonul aur și mai există încă în mentalul colectiv această iluzie a valorii aurului. Spun iluzie pentru că astăzi există multe alte metale mult mai scumpe decît aurul și cu aceleași proprietăți fizice.
- dacă piețele nu erau atît de libere, criza era poate una locală? Fals. Avantajele globalizării sînt multiple, și dezvoltarea produsă de aceasta este imensă.
- inflația înseamnă furt. Dacă moneda avea acoperire în aur, acest furt era imposibil? Probabil. Dar să nu uităm că în construcția organică a sistemului socio-economic se îmbină perfect interesele majorității care desemnează conducerea politică cu cele ale minorităților. În afara voinței proprii, nimic nu oprește membrii unei comunități să schimbe modul de funcționare al societății lor. Cum ar fi, de exemplu, să achite toată datoria publică din privatizarea băncii centrale concomitent cu abrogarea prevederii care obligă folosirea unei singure monede în tranzacții pe teritoriul acelei țări?
- utilizarea rezervei fracționare = cauza crizei = furt? Rezerva fracționară a fost posibilă datorită inovației și poate fi considerată cel mai performant sistem bancar de pînă acum deoarece multiplică masa monetară în funcție de nevoile oamenilor. Criza economică este strict urmarea firească comportamentului uman. La fel ca și în cazul bombei atomice, utilizarea necorespunzătoare a rezervei fracționare va demonstra omenirii cît de periculos este un comportament iresponsabil.
Umflarea prețului aurului din ultimii ani nu este altceva decît urmarea firească a pompării de bani prin QE-uri. La fel cum bula imobiliară a fost urmarea firească a dorinței majorității de a deține o locuință cu orice preț. Problema de etică care apare - de ce au dat băncile atît de multe credite? - este aparentă. Oricine poate folosi acest sistem de rezervă fracționară, cu consecințele de rigoare. Ar fi o atitudine și o acțiune contra firii ca cineva să impună restricții voinței majorității fără a utiliza forța.
Trendul deflaționist pe care a intrat economia mondială va duce și la spargerea bulei pe aur, care va mai dilua amintirea aurului ca monedă. Ca exercițiu, încercați să comparați sfaturile gratuite oferite de 'experții' în imobiliare pe timpul umflării bulei imobiliare, cu cele ale 'experților' de azi care recomandă achiziția de aur utilizînd ca sperietoare hiperinflația. Destul de similare, nu? La fel vor fi și profiturile celor care au tranzacționat cu succes aur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu