Pagini

vineri, 22 iunie 2012

Bani și politică

După cum ați abservat, pînă acum nu am abordat teme politice și nu nici nu am să o fac. Scena politică din orice comunitate are menirea de a seduce mulțimile și de a reprezenta parțial interesele acesteia. Eficiența se aplică și aici; mă refer la faptul că activitatea unui individ, inclusiv activitatea politică, necesită anumite investiții și trebuie să aducă un profit sub o formă sau alta. În țările unde ideologiile contează, investițiile se numesc donații către un candidat sau altul și sînt destul de transparente. În restul țărilor există o totală opacitate. Și asta datorită nivelului mediu de inteligență al majorității din acea comunitate. Desigur că toate deciziile politice au la bază anumite interese și urmăresc un anumit profit. Profitul este cheia în care trebuiesc analizate toate deciziile politice. Iată cîteva exmple.
Motivația publică a dlui Cameron privind implicarea armatei britanice în conflictul din Libia a fost aceea a salvării civililor din mîna dictatorului, pe cheltuiala masivă a plătitorilor de taxe britanici. În realitate, banii publici au fost folosiți în acel conflict cu scopul de a crea condiții prielnice unor companii în exploatarea petrolului libian deoarece și în alte țări din Africa au fost adevărate genocide, și nimeni nu s-a implicat pentru simplul fapt că acele țări nu dețineau resurse naturale.
Observați că alegerile din SUA au cam același mecanism: grupuri minoritare, dar care dețin destul de multe resurse financiare, sponsorizează un canditat sau altul. De fapt putem vorbi chiar de o piață a intereselor. De la un anumit nivel în sus, dezvoltarea aproape că este imposibilă fără o implicare politică. Sau altfel spus, implicarea politică este mult mai profitabilă decît neutralitatea. Și aici nu mă refer la o implicare directă a deținătorului de resurse.
Așa cum am afirmat mai sus, în țările unde ideologiile nu contează nici interesul mulțimii privind 'investitorii' nu există. Cel mai bun exemplu este Romania, condusă după WWII numai de partide de stînga, indiferent de denumirile lor.
Ideea de bază este că orice acțiune politică necesită investiții destul de consistente. Și ca orice investiție comportă un anumit risc, dar și un profit (care este de fapt motivația implicării în această activitate). De regulă, oamenii care au suficienți bani pentru a finanța singuri o campanie preferă să nu se implice personal și spijină financiar un candidat. E mult mai rentabil și nu consumă foarte mult timp. Ca o consecință directă, cei care se implică public în activități politice nu 'dansează' pe banii lor. De aceea nu pot să cred în mișcări politice publice de amploare, 'spontane' și 'independente', și care se vor a fi total rupte de clasa politică din acea comunitate, indiferent de canalele de comunicare alese și de mesajele mai mult sau mai puțin idealiste pe care le vehiculează.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu