În
articolul precedent am abordat situația Romaniei văzută dintr-o
perspectivă micro, individuală. Acum mă voi referi la cîteva aspecte
macro care cred eu că merită luate în considerare.
Principiile
Orice
comunitate, țară sau grup social își bazează existența în primul rînd pe factorul economic care susține grupul
social, și în al doilea rînd pe factorul cultural comun membrilor
comunității (tradiții, limbă, istorie, religie) care dau principalele
trăsături și un anumit specific. O altă funcție a factorului
cultural o văd a fi aceea de liant al grupului social, sursă
generatoare a valorilor culturale, tradiționale. Între economic și
cultură există așadar o îmbinare organică – nici una dintre ele nu
poate supraviețui singură fără disoluția coeziunii sociale și
destrămarea comunității.
Realitatea
Dpdv al
structurii demografice Romania nu stă prea bine. Cu un raport cu mult
subunitar între populația activă și acea categorie de întreținuți
(pensionari și lucrători la stat), cu un sistem public de învățămînt
care cultivă deruta prin desele schimbări și nu reușește să producă
valoare, dependența de resursele împrumutate de politic pentru a finanța
această mare parte a populației incapabilă să trăiască altfel a creat și un grad mare de obediență față de sistem, reducînd cu mult
probabilitatea unor schimbări reale, 'neprogramate' sau spontane.
Ceea ce îi lipsește Romaniei este exact acel segment de populație
activă, calificată și cu inițiativă care are puterea să schimbe. Cauza
acestui dezechilibru o văd a fi încurajarea fenomenului migrației cu
scopul clar de securitizare a pozițiilor deținute de politic.
Pasivitatea
maselor față de interesul propriu a creat o altă categorie socială,
aceea a datornicilor la bănci; datorită dependenței auto-induse această categorie socială este prima care reacționează la o flotare
controlată a cursului și prima care plusează în favoarea unei
viitoare desfășurări de forțe politice care îi este sugerată. Aici
sînt incluși și mare parte din mica categorie a populației active care
mai produce încă valoare adaugată.
Dpdv
economic, în contextul unei incertitudini datorate crizei economice resursele de care dispune comunitatea sînt pe cale de dispariție -
de la păduri, resurse minerale concesionate 'la secret', la exportul
de fier vechi și alte materii prime. Această evidență se pliază
perfect pe factorul social analizat mai sus.
Încadrată în context internațional, situația nu devine deloc mai roză. Chiar
dacă Romania este parte a unor alianțe de state, consider că
negocierile care au loc aparțin unei vieți reale, pragmatice, bazată
pe cerere și ofertă. Poate fi vorba de bani, investiții, o anumita
poziție geostrategică sau pur și simplu mici alianțe între state
bazate pe un interes comun. Din acesastă perspectivă Romania pare că
nu mai are nimic de oferit. Așa cum am demonstrat, resursele brute
(raw materials), neprelucrate sînt pe terminate. Forță de muncă
calificată nu se prea găsește, hățișul legislativ și birocrația
sperie potențialele capitaluri. Care ar fi atuurile Romaniei în
prezent, într-o eventuală negociere?!
Consecințele
Părerea
mea este că societatea românească se află la începutul unui proces de
disoluție, de dispariție ca grup social datorită imposibilității de
auto-susținere economică. O implozie care se prefigurează, bazată pe
prostie. Fără o auto-susținere economică orice element
cultural-tradiționalist rămîne doar în cartea de istorie. Aceeași
destinație o vor avea și granițele teritoriului ocupat de acea
comunitate. Desfășurarea de energii focusate în a administra situația
post-existență a comunității a început deja.
Ma opresc
aici cu acest scenariu. Dpdv principial aceasta este in opinia mea
imaginea cea mai clara a viitorului apropiat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu