Pagini

joi, 6 iunie 2013

România și lumea de azi (II)

În articolul precedent am abordat situația Romaniei văzută dintr-o perspectivă micro, individuală. Acum mă voi referi la cîteva aspecte macro care cred eu că merită luate în considerare.

Principiile
Orice comunitate, țară sau grup social își bazează existența în primul rînd pe factorul economic care susține grupul social, și în al doilea rînd pe factorul cultural comun membrilor comunității (tradiții, limbă, istorie, religie) care dau principalele trăsături și un anumit specific. O altă funcție a factorului cultural o văd a fi aceea de liant al grupului social, sursă generatoare a valorilor culturale, tradiționale. Între economic și cultură există așadar o îmbinare organică – nici una dintre ele nu poate supraviețui singură fără disoluția coeziunii sociale și destrămarea comunității.

Realitatea
Dpdv al structurii demografice Romania nu stă prea bine. Cu un raport cu mult subunitar între populația activă și acea categorie de întreținuți (pensionari și lucrători la stat), cu un sistem public de învățămînt care cultivă deruta prin desele schimbări și nu reușește să producă valoare, dependența de resursele împrumutate de politic pentru a finanța această mare parte a populației incapabilă să trăiască altfel a creat și un grad mare de obediență față de sistem, reducînd cu mult probabilitatea unor schimbări reale, 'neprogramate' sau spontane. Ceea ce îi lipsește Romaniei este exact acel segment de populație activă, calificată și cu inițiativă care are puterea să schimbe. Cauza acestui dezechilibru o văd a fi încurajarea fenomenului migrației cu scopul clar de securitizare a pozițiilor deținute de politic.

Pasivitatea maselor față de interesul propriu a creat o altă categorie socială, aceea a datornicilor la bănci; datorită dependenței auto-induse această categorie socială este prima care reacționează la o flotare controlată a cursului și prima care plusează în favoarea unei viitoare desfășurări de forțe politice care îi este sugerată. Aici sînt incluși și mare parte din mica categorie a populației active care mai produce încă valoare adaugată.

Dpdv economic, în contextul unei incertitudini datorate crizei economice resursele de care dispune comunitatea sînt pe cale de dispariție - de la păduri, resurse minerale concesionate 'la secret', la exportul de fier vechi și alte materii prime. Această evidență se pliază perfect pe factorul social analizat mai sus.

Încadrată în context internațional, situația nu devine deloc mai roză. Chiar dacă Romania este parte a unor alianțe de state, consider că negocierile care au loc aparțin unei vieți reale, pragmatice, bazată pe cerere și ofertă. Poate fi vorba de bani, investiții, o anumita poziție geostrategică sau pur și simplu mici alianțe între state bazate pe un interes comun. Din acesastă perspectivă Romania pare că nu mai are nimic de oferit. Așa cum am demonstrat, resursele brute (raw materials), neprelucrate sînt pe terminate. Forță de muncă calificată nu se prea găsește, hățișul legislativ și birocrația sperie potențialele capitaluri. Care ar fi atuurile Romaniei în prezent, într-o eventuală negociere?!

Consecințele
Părerea mea este că societatea românească se află la începutul unui proces de disoluție, de dispariție ca grup social datorită imposibilității de auto-susținere economică. O implozie care se prefigurează, bazată pe prostie. Fără o auto-susținere economică orice element cultural-tradiționalist rămîne doar în cartea de istorie. Aceeași destinație o vor avea și granițele teritoriului ocupat de acea comunitate. Desfășurarea de energii focusate în a administra situația post-existență a comunității a început deja.

Ma opresc aici cu acest scenariu. Dpdv principial aceasta este in opinia mea imaginea cea mai clara a viitorului apropiat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu