În
articolul precedent vă spuneam că există o problemă de moralitate
care este numitorul comun a celor trei recomandări pe care vi le-am
făcut. Vorbim aici de esența pe care se bazează structura și
construcția statului, inclusiv mega-structuri federale de tipul UE.
Faptele.
Mi-a
rămas în memorie o secvență din serialul 'The men who built America' în care proprietarul unei rețele de oțelării a decis scăderea
salariilor și mărirea timpului de lucru. Deci plata pe oră urma să
scadă substanțial. Muncitorii s-au organizat într-un sindicat, au
oprit lucrul și au blocat intrarea directorului în fabrică.
Cu acordul proprietarului și pentru a debloca accesul, acesta s-a
gîndit să-i intimideze pe protestatari prin prezența unei echipe de
mercenari înarmați care să le spună oamenilor că proprietatea pe care
ei au blocat-o nu le aparține și ca atare trebuie să elibereze
accesul în uzina. Protestatarii au recurs la violențe, mercenarii
s-au apărat și bilanțul a fost de un numar de morți din rîndul
muncitorilor.
Cadrul
general.
Faptele
au loc într-o perioadă în care în America, în plina revoluție
industrială, a existat o dezvoltare masivă a căilor ferate, a
folosirii pe scara largă a produselor petroliere și a electricității.
Avem aici oameni întreprinzători care au pornit aproape de la zero și și-au riscat economiile pentru a fructifica anumite oportunități; unii nu și-au mai revenit
niciodată, iar altii au reușit. De asemenea avem și oameni cu foarte
mulți bani care au investit în industrie. Dar și oameni care au
preferat să fie doar simpli angajați. Economia
a evoluat și oamenii vizionari care au simțit potențialul unor
industrii au ajuns să dețină monopolul. Afaceri mici de nișa existau și atunci chiar și pe domeniile deja monopolizate.
Substratul
moral.
Bineînțeles
că fiecare parte – proprietarul și angajații – aveau mai multe
opțiuni etice și morale la dispoziție. Refuzul în primă instanță al
proprietarului de a păstra nivelul de salarizare putea să fie întîmpinat cu alte propuneri. Sigur se putea
negocia amiabil. În cel mai pesimist scenariu pentru salariați exista
posibilitatea demisiei; să nu uităm că ei nu erau sclavi, puteau să
plece oricînd. Observați aici că această negociere cerea inteligență,
de care muncitorii se pare că duceau lipsă pentru simplul fapt că nu
au făcut-o. Salariații aleg însă forța lipsită de orice moralitate
prin violarea dreptului de proprietate și blochează accesul în
fabrică.
Aceleași
principii au fost folosite apoi în discursul public de un canditat la
președinția SUA din acea vreme, care a și cîștigat alegerile. Urmarea
a fost spargerea acestor companii/ monopoluri și o serie de
interdicții. Avem deci o agresiune la scară mai mare decît cea din
uzina de oțel – prelevarea dreptului majorității în fața dreptului
individului - și nevoia resimțită de proprietarii de afaceri de a
cumpara influență pentru a-și menține și proteja afacerile. Acest
moment este piatra de temelie a organizării politice de azi.
Comportamentul
bazat pe forță al majorității care se vrea a fi considerată ca
stakeholder în orice afacere numai cînd vorbim de profit este contra
firii. Riscul nu poate fi numai în sarcina unei părți și profitul în
beneficiul celeilalte.
Iluzionarea
maselor că dacă se coalizează vor reprezenta o forța și vor putea
decide discreționar asupra minorității producătoare de valoare
adăugată este cauza principală și declanșatorul tuturor evenimentelor
socio-economice din ultimele cîteva sute de ani. Mă refer aici la
comunism și alte tipuri de tiranii utopice, la marea depresiune
economică, la războaie mondiale și chiar criza prin care trece acum
omenirea.
În
aceeași ordine de idei, observați că ceea ce numim reglementare
astăzi este un non-sens deoarece prima apare și se manifestă în
practică inovația și apoi vine 'statul' cu o încercare penibilă de a
'reglementa'. Altfel spus, reglementarea nu este altceva decît o
conciliere între interesele reale ale investitorilor și marea gloată
care trebuie să aibe un sentiment (nici macar rațiune!) de liniște.
Acest raționament se aplică de la derivatele financiare și pînă la
orice domeniu al activității umane.
Cu cît
majoritatea are impresia că benficiază de 'dreptate socială', cu atît
drepturile individuale sînt mai strivite, iar funcționarea reală a
pieței este mai deformată. Prin urmare, inovația este împinsă chiar
de această majoritate către domenii ne-morale/ ne-etice (modificări
genetice, chimizarea alimentației, profitabilizarea medicinei, …)
prin costurile suplimentare generate de reglementare.
Pasivitatea, lipsa de interes pentru propria persoană
(educație, sănătate) și ignoranța ca trăsături generale ale unei
majorități care se vrea a fi stapînul lumii, nu pot aduce lucruri sau
schimbari pozitive. Istoria recentă o demonstrează.
Concluzie
Atitudinea și comportamentul fiecăruia contează enorm. Cu fiecare decizie pe
care o iei, prin acțiunile tale creezi o micro-realitate.
Conjugate, acțiunile oamenilor dintr-o comunitate generează adevarate
forțe de reformare a societății, pozitive sau negative. O minoritate
chiar dacă posedă mai multă inteligență, drepturi de proprietate și
forță de persuasiune față de majoritate, totdeauna trebuie să existe
un echilibru între cele două; mă refer la faptul că valoarea adaugată
produsă de minoritate își capătă o evaluare și un sens doar în cadrul
unei piețe, un surplus de producție este pozitiv doar dacă există o
piață, un export. Altfel se transformă într-o pierdere.
Singura
concluzie valida este că cu cît statul va încerca să reglementeze și
mai mult activitatea umană, cu atît crizele se vor adînci și
majoritatea își va pierde controlul politic chiar și asupra
propriilor drepturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu