Pagini

joi, 9 mai 2013

Lumea de azi

În articolul precedent vă spuneam că există o problemă de moralitate care este numitorul comun a celor trei recomandări pe care vi le-am făcut. Vorbim aici de esența pe care se bazează structura și construcția statului, inclusiv mega-structuri federale de tipul UE.

Faptele.
Mi-a rămas în memorie o secvență din serialul 'The men who built America' în care proprietarul unei rețele de oțelării a decis scăderea salariilor și mărirea timpului de lucru. Deci plata pe oră urma să scadă substanțial. Muncitorii s-au organizat într-un sindicat, au oprit lucrul și au blocat intrarea directorului în fabrică. Cu acordul proprietarului și pentru a debloca accesul, acesta s-a gîndit să-i intimideze pe protestatari prin prezența unei echipe de mercenari înarmați care să le spună oamenilor că proprietatea pe care ei au blocat-o nu le aparține și ca atare trebuie să elibereze accesul în uzina. Protestatarii au recurs la violențe, mercenarii s-au apărat și bilanțul a fost de un numar de morți din rîndul muncitorilor.

Cadrul general.
Faptele au loc într-o perioadă în care în America, în plina revoluție industrială, a existat o dezvoltare masivă a căilor ferate, a folosirii pe scara largă a produselor petroliere și a electricității. Avem aici oameni întreprinzători care au pornit aproape de la zero și și-au riscat economiile pentru a fructifica anumite oportunități; unii nu și-au mai revenit niciodată, iar altii au reușit. De asemenea avem și oameni cu foarte mulți bani care au investit în industrie. Dar și oameni care au preferat să fie doar simpli angajați. Economia a evoluat și oamenii vizionari care au simțit potențialul unor industrii au ajuns să dețină monopolul. Afaceri mici de nișa existau și atunci chiar și pe domeniile deja monopolizate.

Substratul moral.
Bineînțeles că fiecare parte – proprietarul și angajații – aveau mai multe opțiuni etice și morale la dispoziție. Refuzul în primă instanță al proprietarului de a păstra nivelul de salarizare putea să fie întîmpinat cu alte propuneri. Sigur se putea negocia amiabil. În cel mai pesimist scenariu pentru salariați exista posibilitatea demisiei; să nu uităm că ei nu erau sclavi, puteau să plece oricînd. Observați aici că această negociere cerea inteligență, de care muncitorii se pare că duceau lipsă pentru simplul fapt că nu au făcut-o. Salariații aleg însă forța lipsită de orice moralitate prin violarea dreptului de proprietate și blochează accesul în fabrică.
Aceleași principii au fost folosite apoi în discursul public de un canditat la președinția SUA din acea vreme, care a și cîștigat alegerile. Urmarea a fost spargerea acestor companii/ monopoluri și o serie de interdicții. Avem deci o agresiune la scară mai mare decît cea din uzina de oțel – prelevarea dreptului majorității în fața dreptului individului - și nevoia resimțită de proprietarii de afaceri de a cumpara influență pentru a-și menține și proteja afacerile. Acest moment este piatra de temelie a organizării politice de azi.
Comportamentul bazat pe forță al majorității care se vrea a fi considerată ca stakeholder în orice afacere numai cînd vorbim de profit este contra firii. Riscul nu poate fi numai în sarcina unei părți și profitul în beneficiul celeilalte.
Iluzionarea maselor că dacă se coalizează vor reprezenta o forța și vor putea decide discreționar asupra minorității producătoare de valoare adăugată este cauza principală și declanșatorul tuturor evenimentelor socio-economice din ultimele cîteva sute de ani. Mă refer aici la comunism și alte tipuri de tiranii utopice, la marea depresiune economică, la războaie mondiale și chiar criza prin care trece acum omenirea.
În aceeași ordine de idei, observați că ceea ce numim reglementare astăzi este un non-sens deoarece prima apare și se manifestă în practică inovația și apoi vine 'statul' cu o încercare penibilă de a 'reglementa'. Altfel spus, reglementarea nu este altceva decît o conciliere între interesele reale ale investitorilor și marea gloată care trebuie să aibe un sentiment (nici macar rațiune!) de liniște. Acest raționament se aplică de la derivatele financiare și pînă la orice domeniu al activității umane.
Cu cît majoritatea are impresia că benficiază de 'dreptate socială', cu atît drepturile individuale sînt mai strivite, iar funcționarea reală a pieței este mai deformată. Prin urmare, inovația este împinsă chiar de această majoritate către domenii ne-morale/ ne-etice (modificări genetice, chimizarea alimentației, profitabilizarea medicinei, …) prin costurile suplimentare generate de reglementare.
Pasivitatea, lipsa de interes pentru propria persoană (educație, sănătate) și ignoranța ca trăsături generale ale unei majorități care se vrea a fi stapînul lumii, nu pot aduce lucruri sau schimbari pozitive. Istoria recentă o demonstrează.

Concluzie
Atitudinea și comportamentul fiecăruia contează enorm. Cu fiecare decizie pe care o iei, prin acțiunile tale creezi o micro-realitate. Conjugate, acțiunile oamenilor dintr-o comunitate generează adevarate forțe de reformare a societății, pozitive sau negative. O minoritate chiar dacă posedă mai multă inteligență, drepturi de proprietate și forță de persuasiune față de majoritate, totdeauna trebuie să existe un echilibru între cele două; mă refer la faptul că valoarea adaugată produsă de minoritate își capătă o evaluare și un sens doar în cadrul unei piețe, un surplus de producție este pozitiv doar dacă există o piață, un export. Altfel se transformă într-o pierdere.
Singura concluzie valida este că cu cît statul va încerca să reglementeze și mai mult activitatea umană, cu atît crizele se vor adînci și majoritatea își va pierde controlul politic chiar și asupra propriilor drepturi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu