Pagini

joi, 17 mai 2012

Pe scurt despre recesiune

Cea mai importantă consecință a deprecierii leului, în condițiile în care nivelul taxării rămîne același, este reducerea activității economice și implicit a valorii adăugate din economie. O să explic.
De ce se depreciază leul? Simplu. Percepția pieței asupra valorii se schimbă; și o dată cu ea și comportamentul economic al oamenilor.
În aceste condiții structura costurilor se schimbă. O creștere a prețului la raft ar putea reprezenta în cel mai bun caz o scădere a vînzărilor. Alte variante ar fi: reducerea calității - pe termen mediu ar putea însemna falimentul dacă ceilalți competitori reușesc să o mențină, trecerea parțială a activității în zona gri. Pe ansamblul economiei asta înseamnă vînzări mai mici, taxe mai mici.
Cert este că sumele adunate de stat vor scădea, ceea ce tradus în limbaj bugetar înseamnă recesiune. Stimularea sectorului privat printr-o scădere a taxării o văd ca fiind o utopie în momentul de față.
Avînd în vedere starea de spirit destul de pesimistă la nivel european, corelată cu mărirea decalajului dintre ceea ce se întîmplă efectiv în piețe și acțiunea politicului, tendința de scădere a veniturilor colectate din taxe este vizibilă, și pe termen mediu se va accelera.
Însă toate aceste urmări sînt perfect normale în tranziția către deflație.

6 comentarii:

  1. Bună ziua. Aş vrea să fac şi eu câteva comentarii, dacă îmi este permis.

    Leul se depreciază din acelaşi motiv ca orice altă monedă, şi anume ca urmare a creşterii masei monetare. Dacă masa monetară ar rămâne constantă iar în economie ar fi produse mai multe bunuri şi servicii, atunci puterea de cumpărare a fiecărei unităţi monetare va creşte, deoarece cu aceaşi bani vei putea cumpăra mai multe bunuri şi servicii.

    Deprecierea monedei este modul prin care oamenii sunt înştiinţaţi că banca centrală tipăreşte bani în neştire (în special pentru finanţarea deficitului bugetar) ceea ce duce automat la inflaţie. Inflaţia reprezintă astfel o formă de impozitare, iar din punctul de vedere al statului este cea mai bună deoarece este imposibil să faci evaziune.

    Nu sunt de acord cu afirmaţia dumneavoastră cum că reducerea încasărilor la buget înseamnă recesiune. Recesiunea există şi se manifestă doar în sectorul privat. Ea există datorită unei necoordonări între ceea ce se produce şi ceea ce este dorit de consumatori.

    Stimularea prin scăderea fiscalităţii nu numai că NU este o utopie, dar este singura cale viabilă de redresare economică.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Mircea
    Teoretic, aveti dreptate.
    - Dar, in trendul dezinflationist in care ne aflam, orice crestere a masei monetare de catre bnr nu va avea decit un efect pe termen fff scurt asupra inflatiei (cel mult citeva luni), insa impactul major al unui leu depreciat va fi asupra costurilor, punind presiune pe reducerea acestora (somaj, calitate mai slaba a produselor, vinzari in scadere). Inflatia a devenit doar un vis frumos pt bancile centrale.
    - Scaderea taxarii: in teorie, iar aveti dreptate. Dar uitati-va putin la cum gandesc si ce fac decidentii politici. Asta e cauza care a stat la baza afirmatiei mele ca e utopic sa speram la o reducere a fiscalitatii.
    - 'Necoordonare intre ce se produce si ce doreste piata' - imi pare rau, dar nu prea am inteles despre ce e vorba.

    RăspundețiȘtergere
  3. Trebuie delimitat foarte clar ce înţelegem prin inflaţie, atunci când vorbim despre ea. Dacă acceptăm inflaţia ca fiind o creştere generalizată a preţurilor (după cum am demonstrat lucru imposibil într-o economie cu masă monetară constantă) atunci o "dezinflaţie" (sau deflaţie) este un lucru bun, deoarece duce la creşterea puterii de cumpărare a monedei, astfel fiecare om poate să îşi cumpere mai multe bunuri şi servicii cu aceeaşi masă monetară pe care o deţine.

    Dacă definim inflaţia ca fiind o creştere a masei monetare (atât M1 cât şi M3) atunci un proces deflaţionist are într-adevăr repercusiuni asupra economiei, dar fix în măsura în care creşterea masei monetare a dus la o exuberanţă economică.

    Legat de necoordonarea între producţie şi cerere vedeţi teoria ciclurilor economice a şcolii austriece. Pe scurt antreprenorii sunt induşi în eroare de scăderea artificială a ratelor dobânzii şi se angajează în proiecte care înainte păreau neprofitabile. Dar cum structura economisirii nu s-a schimbat, ci doar a fost falsificată de expansiunea creditului, consumatorii nu sunt dispuşi să aştepte pentru bunuri disponibile la un moment dat în viitor ci vor să consume în prezent. Astfel ei nu sunt dispuşi să dea banii pentru produsele disponibile pe piaţă deoarece au alte nevoi, mai urgente, care trebuiesc satisfăcute.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acum am inteles la ce v-ati referit in comentariul precedent. Voi descrie mai pe larg intr-un articol viitor ce inteleg eu prin trend deflationist, si cum cred eu ca se va manifesta.
    Parerea mea este ca nici o criza nu prea seamana cu alta, ca sistemele socio-economice care au existat au disparut tocmai pentru ca nu mai corespundeau cerintelor oamenilor in noile conditii ale inovatiei si ale organizari scociale, adica nu mai erau eficiente (mai multe detalii: http://scenariieconomice.blogspot.ro/2010/12/eficienta-vesti-bune.html).
    Sint absolut sigur ca si diferitele scoli de gindire economica au avut aportul lor la momentul respectiv, iar ideile lor au fost mai mult sau mai putin fructificate de piata. Dar datele problemei s-au schimbat, iar economia nu mai poate fi gindita/circumscrisa unui curent de gindire economica. Perceptia sta la baza actiunii umane, iar oamenii sint din ce in ce mai multi, fapt care face posibil ca piata sa reactioneze diferit chiar si atunci cind conditiile/fundamentele sint similare. Extrapolarea liniara in cazul analizei socio-economice duce de cele mai multe ori la erori.

    RăspundețiȘtergere
  5. De acord că nicio criză nu seamănă cu alta, tocmai datorită schimbărilor survenite în dinamica economico-socială. Dar pentru şcoala austriacă este clar care este sursa crizelor, motivul pentru care ele continuă să apară şi să se manifeste în economie: expansiunea creditelor prin intermediul rezervei fracţionare şi expansiunea monedei fiduciare.

    Legat de ideile şcolilor de gândire, ţin să vă contrazic în ceea ce priveşte fructificarea acestora de către piaţă. Asta deoarece în ultima sută de ani nu a existat ceea ce se numeşte "piaţă", adică indivizi liberi care acţionează în interesul lor propriu. Peste tot în lume există imixtiunea statului, care OBLIGĂ oamenii să acţioneze într-un anumit mod. Acest lucru este evident când privim faptul că statul deţine monopol asupra emiterii de monedă (în loc ca producţia de monedă să fie lăsată la latitudinea pieţei, care ar alege aproape cu siguranţă aurul, poate şi argintul), asupra infrastructurii şi asupra învîţîmântului.

    Pe lângă percepţie, la baza acţiunii umane stă interesul propriu, adică dorinţa oamenilor de a înlătura o neplăcere resimţită printr-un anumită metodă. Dacă această metodă este bună sau rea nu putem spune nimic, deoarece fiecare om este liber să îşi aleagă modul pe care îl consideră eficient pentru a-şi realiza dorinţele. De la aceste două fundamente se pot extrapola liniar anumite raţionamente care nu vor fi eronate. Acestea au fost prezentate de Ludvig von Mises în a lui "Acţiunea umană- un tratat de economie" şi de elevul său cel mai bun, Murray Rothbard în "Man, economy and state" şi "Etica libertăţii". Aceste concluzii sunt valide şi fără eroare deoarece se pretează la toţi oamenii, indiferent de locul unde se află sau perioada în care au trăit.

    Pe baza percepţiei pot fi manipulate masele de către stat, care mai apoi le obligă să acţioneze aşa cum consideră el că este mai bine. Pentru detalii recomand acest excelent articol de pe zerohedge:http://www.zerohedge.com/contributed/2012-06-07/criminal-banking-cartels-end-game-100-digital-monetary-system

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc pentru interesul arătat în întelegerea mai buna a unor idei.
    - Orice tip de sistem social ar fi adoptat de o comunitate, daca membrii acelei comunitati au o mentalitate bazata pe furt/ prostie/ ignoranta, e clar ca nimic nu va functiona, indiferent carei scoli de gindire îi apartine modelul. Deficitul de inteligenta ar putea retrogada o comunitate izolata pînă la nivel de epoca de piatra ca nivel al organizarii sociale.
    Asadar, lumea de azi cu bancile cu rezerva fractionara functioneaza destul de bine in unele tari si destul de rau in altele, nivelul de trai este f ridicat in unele tari, si destul de jos in altele. Cu aceleasi reguli ale jocului. Parerea mea este ca sistemul socio-economic de azi este cel mai performant sistem pe care omenirea a cazut de acord sa-l implementeze, tinînd cont de nivelul inovatiei si de dinamica populatiei. Si sint la fel de sigur ca in momentul in care acest sistem va atinge limita ineficientei, va fi inlocuit.
    - Desi am criticat si eu actiunile statului de multe ori pe acest blog, totuși statul nu este 'cazut din cer' sau impus cu forta de extraterestri. Fiecare comunitate are clasa politica pe care o merita. Si care se va schimba numai dupa ce majoritatea își va schimba mentalitatea. Adevarata schimbare/reforma porneste de la nivel individual. Statul nu poate determina individul sa gîndească altfel daca acesta refuza sa o faca.
    - "Pe baza percepţiei pot fi manipulate masele de către stat, care mai apoi le obligă să acţioneze aşa cum consideră el că este mai bine." - mai mult ca sigur ca aceasta idee nu apartine scolii austriece. Probabil isi are originea in scolile colectiviste, la fel ca si articolul din linkul recomandat.
    - Dincolo de interesul individului pentru satisfacerea nevoilor de baza, care tin mai multe de instict, restul intereselor au la baza ratiunea, iar ratiunea percepe realitatea obiectiva mai mult sau mai putin, in functie de capacitatea individului/ de inteligenta de care dispune.

    RăspundețiȘtergere