Pagini

joi, 24 mai 2012

Deflația și politica

Știm cu toții că deflația este considerată în optica politicului (și aici intră inclusiv băncile centrale) ca fiind cel mai prost scenariu. Însă capacitatea politicului de a percepe realitățile economico-sociale lasă mult de dorit - deci putem să sărbătorim :) .
Trendul deflaționist este foarte clar conturat, iar măsurile prociclice nu fac decît să accentueze acest trend.
În această economie globalizată, austeritatea prost înțeleasă și aplicată este prima și cea mai importantă măsură prociclică adoptată. Corect ar fi fost ca reducerile de cheltuieli să ducă la diminuarea prezenței statului în economie, a beneficiilor sociale și a activelor statului. Creșterea fiscalității a fost însă preferată și a condus, de la transferul unei părți importante a populației active în întreținerea statului și pînă la scăderea valorii adăugate produse în economie. De exemplu, mărirea TVA-ului pentru a face rost de bani pentru nimic, a dus la creșterea prețurilor/ scăderea vînzărilor și dispariția acelor firme care nu au reușit să împingă și mai jos costurile. Cînd spun 'dispariție' mă refer fie la trecerea la gri a operațiunilor (firme mici), închidere sau relocare. Rezultatul obținut: relocarea multor afaceri, emigrarea personalului calificat, scăderea consumului, implicit a birurilor colectate - recesiune în termeni tehnici. Multe efecte negative și timp pierdut pentru a ajunge fix în același punct ca la începutul crizei, cu precizarea că datoria publică a crescut consistent, dar degeaba, iar puterea economiei de a produce valoare adăugată a scăzut. Traduse în limbaj economic, toate acestea poartă numele de 'deficit de cerere agregată'. Creșterea consumului clamată de bnr nu se va realiza cu creșterea salariilor bugetarilor pentru că aceștia nu produc valoare adăugată în economie, iar acest foc de paie va consuma rapid resurse importante.
Percepția socială destul de negativă a ceea ce se întîmplă în economia globală va duce în continuare la creșterea economisirii și scăderea consumului. În aceste condiții soluția reală de pornire a ințiativei private și de stimulare a inovației este doar scăderea masivă a fiscalității, care înseamnă totodată și sinucidere politică pe termen scurt. De aceea sînt sceptic și nu îi cred pe cei care spun că aceste măsuri prociclice vor relansa economia; eu cred că o vor îngropa și mai mult.
Dar tot răul spre bine, deoarece cei care se situează în gîndire foarte aproape de realitate dețin lichidități și așteaptă scăderea prețurilor, iar cei visători probabil se vor trezi. Deci este o situație win-win.

Un comentariu:

  1. Stersesem blogul din blogroll crezand ca... a decedat.

    Ma bucur sa constat ca autorul a revenit prolific si... corect.

    RăspundețiȘtergere