Rezultatele parţiale ale crizei

Consider că avem de înfruntat o criză economică reală, dublată şi driblată subtil de o latură speculativă, care profită din plin de schimbările care au loc în economie.

Ceea ce face ca volatilitatea pieţelor să fie crescută şi acurateţea oricăror predicţii sa aibe de suferit este reprezentată de exploatarea laturii emoţionale a participanţilor pe piaţă de către cei care vor să speculeze şi să câştige. Sigur, manipularea pieţelor exista şi înainte de criză, însă după declanşarea crizei a devenit un sport la ordinea zilei, care aduce cele mai mari profituri.

În primul rând, declanşarea crizei economice a schimbat comportamentul populaţiei spre economisire şi raţionalizarea consumului. Lipsa de lichidităţi a pus presiune şi pe preţuri, variantele posibile pentru vânzători fiind scăderea preţului sau ieşirea de pe piaţă. Asta dpdv economic.

Psihologic vorbind, este de domeniul evidenţei că injecţiile repetate de optimism, veştile privind reluarea creşterii (bazate doar pe statistică), sau declaraţiile unor oficiali, au avut efecte pe un termen relativ scurt, fiind demontate de realităţile economice.

Frica de necunoscut este un stimulent eficace în a crea noi oportunităţi, iar perspectiva reluării creşterii este o iluzie menită să îi determine pe cei care deţin lichidităţi să înceapă achiziţiile. Este interesant de studiat când (momentul şi conjunctura economică) s-au lansat asemenea fumigene pe piaţă.

Dar cel mai important rezultat al crizei este modificarea percepţiei faţă de valoare, privită prin prisma monedei actuale. Dincolo de orice raţionament economic, nevoile oamenilor au ramas aceleaşi: nevoia de locuinţă, de hrană, de servicii (educaţie, securitate, etc), ... . La fel şi capacităţile de producţie şi calificările personalului. Raportat la suma de bani necesară pentru a fi schimbată pe diverse bunuri, preţurile scad şi vor mai scădea atât timp cât şomajul va mai creşte.

Această revenire oarecum la normal, după ce creditarea excesivă a încetat, are anumite costuri, reprezentate de urmările distorsionărilor induse de prezenţa surplusului de bani proveniţi din credit în structura forţei de muncă, în producţia bunurilor imobile sau a pieţei bunurilor mobile. În teorie aceste costuri ar trebui suportate de către cei pe care schimbările economice i-au prins pe picior greşit.

Practic, aici intervine slăbiciunea şi grija politicului faţă de voturile populaţiei. Urmarea, aşa cum ne-am obişnuit dupa privatizarea profiturilor, este naţionalizarea pierderilor. Cu alte cuvinte, costurile riscului asumate de unii jucători sunt transferate asupra comunităţii; în cazul României, dacă mai adăugăm şi salariile plătite pentru funcţionarea statului ajungem să justificăm pe deplin împrumutul de la FMI. Variante pentru socializarea pierderilor ar fi: inflaţia, creşterea fiscalităţii sau creşterea datoriei publice. Toate aceste variante le găsim puse în aplicare în diverse ţări, în măsuri diferite.

Aşa cum spuneam, influenţarea percepţiilor este esenţială în împingerea preţurilor activelor mai jos sau mai sus decât nivelul real la care s-ar fi situat într-o piaţă liberă. Ceea ce contează în spatele scenei, acolo unde spectacolul mediatic poate crea preţuri bune la achiziţii, sunt drepturile reale de proprietate. Deţinătorii lor vor fi cei care vor face cărţile în viitorul sistem economic.

Piaţa imobiliară .ro

Certitudini:
- trendul de scădere al preţurilor a avut pană acum o evoluţie destul de lentă comparativ cu schimbările economice
- tranzacţii există foarte puţine, nesemnificative, piaţa fiind în aşteptare
- optimismul nejustificat sau speranţa unei reveniri se observă în preţurile afişate de posibilii vânzători
- lipsa de lichidităţi în vistieria statului va creşte taxele pe proprietate şi pe transferul de proprietate
- restanţe la creditele garantate cu o ipotecă se înregistrează în special la proprietăţile cu destinaţie de locuinţă

Anul acesta, cu excepţia câtorva mari tranzacţii (în special proprietăţi comerciale), piaţa imobiliară tinde spre zero. Şi asta din două motive: în primul rând valoarea adaugată creată si economisită de cei care reprezintă cererea potenţială este cu mult mai mică decât preţul cerut; consecinţa a fost migrarea acestora spre închiriere. In al doilea rând, expectativa creditorilor în execuţia garanţiilor a permis preţurilor de ofertă să se menţină destul de sus.

Prima care s-a adaptat oarecum noilor realităţi economice este piaţa chiriilor. Cine nu poate sa obţină preţul cerut la vânzare, în speranţa unui miracol, optează pentru închiriere. Datorită ofertei crescute, chiriile sunt pe trend descrescător.

Tonul scăderilor va fi dat cu siguranţă de începerea executării debitorilor. Fie ca şi-au cumpărat o casă pentru locuit, sau au avut nevoie de lichidităţi pentru a-şi extinde afacerea de familie (motive pot fi multe), ipotecile fac din clienţii unei banci o categorie cu risc mai redus.

Dincolo de PR-ul existent in presă, dpdv al afacerii orice bancă are interesul ca bilanţul de final de an să arate bine, investitorii să fie mulţumiţi, acţiunile să aibă un preţ bun. Cum era şi normal, în momentul în care un debitor începe să aibă probleme în rambursarea creditului, se renegociază termenii contractului şi se re-eşalonează creditul: rată mai mică pe un termen mai lung, poziţie suportabilă până la un anumit nivel al restanţelor. Este foarte posibil ca în 2010 să se creioneze o piaţă a ipotecilor, mai ales că mulţi dintre datornicii la bănci au datorii şi la fisc.

În condiţiile în care restanţele la credite vor continua sa crească este imposibil ca banca să nu execute garanţiile, pentru că altfel şi-ar schimba obiectul de activitate în ong. Pe de altă parte, în multe dintre cazuri, băncile se vor aşeza la masa credală alături de cei de la finanţe. Cu cât vor amâna mai mult momentul, cu atât riscă ca sumele recuperate să fie mai mici sau să le împartă cu bugetul de stat.

Speranţele şi posibilele portiţe de salvare gen ‘prima casă’ şi-au cam epuizat elanul. Fără să mai punem la socoteală că lichidităţile celor cu aversiune crescută faţă de risc, care erau întâlniţi până acum pe piaţa imobiliară, migrează spre depozite bancare şi tot mai mult spre aur.

Ar mai o posibilitate care ar mai lungi deznodământul pentru un timp, şi anume modificarea regulamentelor de raportare financiară a băncilor, măsură coroborată cu înţelegerea dintre sectorul bancar şi stat (deveniţi parteneri de afaceri destul de apropiaţi) privind politica faţă de debitorii comuni.

Capitalism. Ce urmează?

Despre urmarile si implicatiile in economie ale deciziilor politicului am mai scris; la fel si despre reglementare. Insa, privita in ansamblu, criza economica poate fi definita si ca o criza a capitalismului. Asa cum comunismul a fost aplicat sub diferite forme comparativ cu doctrina marxista, rezultand sisteme socio-economice specifice fiecarei tari, la fel si capitalismul a fost influentat negativ de mai multi factori. Este foarte probabil ca aceasta criza sa reprezinte de fapt sfarsitul capitalismului asa cum il stiam pana acum. Şirul transformarilor a inceput cu finantarea masiva din banii publici a afacerilor private considerate prea mari ca sa fie lasate sa cada. Alte cateva miscari pot fi intuite inca de pe acum.

Dezvoltarea economica s-a bazat pe existenta unor diferente de potential economic intre diferite regiuni, fapt care a dus la scaderea de costuri si la profit: integrarea in UE a tarilor cu monede mai slabe, comertul intens cu tarile BRIC. Legislatia a fost adaptata rapid pentru a facilita schimbul. In acest moment a aparut principalul element irational in comportamentul uman care viza profitul cu orice pret intr-un orizont de timp relativ scurt: accesul si cheltuirea banilor din viitor peste profitul generat de capacitatea economiei de a produce plus valoare, ‘justificarea’ fiind data de umflarea bulelor speculative. O data cu maturizarea si declinul ‘justificarii’, accesul la banii viitori s-a inchis, vanzarile au scazut si am ajuns la realitatea actuala.

In toata aceasta perioada de fals boom economic, politicul si-a intarit prezenta in economie, devenind din arbitru al pietei si un important administrator de fonduri; cresterea implicarii statului in economie a dus inevitabil la scaderea reprezentativitatii intereselor comunitatii la nivel central. Deciziile politice care distorisoneaza piata s-au inmultit si astfel a aparut sintagma ‘too big to fail’, vaccinarea impotriva fantomelor si alte afaceri care induc in piata comportamente irationale cu consecinte negative, vădind parteneriatul dintre politic si marile capitaluri. 

Aici apare si o alta problema: mentinerea suprematiei dolarului. Dupa cativa zeci de ani in care beneficiile acestei suprematii au mers pana la asigurarea gratis a traiului (singura moneda pe care petrolul se tranzactiona era dolarul; in conditiile unei cereri in crestere si a unui pret umflat al petrolului, tiparirea si utilizarea dolarilor in achizitii era un sport la ordinea zilei), rezervele de dolari acumulate in piata au atins nivele mari. Scaderea cererii de petrol, deci si de dolari a pus tarile lumii in fata unei realitati crude: confruntate cu perspectiva inflatarii dolarului, interesul se îndreapta spre sprijinirea monedei americane cu orice pret. Globalizarea a legat practic valoarea valutelor, piata monetara avand rolul mentinerii unui echilibrul relativ: valutele se depreciaza unele in raport cu alte, pariurile pe depreciere sau apreciere mentinand in limite rezonabile paritatea dintre valute.

De aici rezulta nevoia de reguli si reglementari coerente care sa vizeze economia mondiala. Pe de alta parte, existenta unui mare numar de monede nationale prezinta acum doua pericole pentru suprematia dolarului: reorientarea investitorilor catre monedele nationale si posibilitatea statelor respective de a-si gestiona politica monetara, proces care poate aduce avataje economice locale.

O tendinta clara se contureaza: restrangerea numarului de monede locale prin uniuni economice care sa inglobeze state cu potentiale economice diferite. Interesant va fi modul in care, in interiorul acestor asocieri, tarile dezvoltate vor reusi sa-si acopere datoriile pentru a fructifica diferenta de potential economic si a relansa cresterea economica.

Microeconomic, cursa pentru scaderea costurilor indreapta lumea spre utilizarea surselor de energie alternativa, mai putin poluanta si mai ieftina; de asemenea, noi tehnologii ar putea sa apara.

In acest context nou, in care statul este si arbitru si jucator in economie, schimbarile economice prind viteza. Acceptarea acestor schimbari este facilitată de frica populatiei in fata scaderii accentuate a nivelului de trai.

Aurul şi viruşii

Două căi sigure de castig, destul de profitabile. Metoda prin care marfa se vinde este asemanatoare:
- suntem in plina criza economica, prudenta exagerata este la ordinea zilei in sistemul bancar, economia se contracta si ‘singura’ cale de pastrare a valorii economiilor este vazută si recomandată ca fiind investitia in aur.
- pandemia psihologica privitoare la ‘noul virus gripal’ va scoate profituri frumoase din buzunarele celor panicati, prin vanzarea a tot felul de medicamente, măşti si alte produse specifice; si in acest caz refugierea se face spre o solutie iluzorie, dar considerata pe moment ca fiind singura salvatoare.

Daca aurul este unica investitie sigura, de ce exista banci, firme specializate si site-uri care schimba acest metal contra banilor? – o intrebare care nu ar trebui ignorata. Dupa cum bine se stie, derivatele pe aur cu decontare in devize care se tranzactioneaza si ale caror cotatii dau pretul aurului nu au acoperire totala in aur; cu toate acestea, metalul se vinde pe piata la un pret apropiat de cel al derivatelor. Atat timp cat mecanismul derivatelor pe aur va functiona, investitia in aur fizic nu o consider ca fiind o investitie buna. Pe de alta parte, o piata reglementată a aurului fizic nu exista in Romania.

In cazul gripei, un vaccin cumparat si administrat la timp nu garanteaza clientului o protectie totala contra virusilor gripali. O alta remarca: sunt enorm de multe decese la nivel mondial datorate altor maladii (cancer, boli cardiovasculare, …), incat comparatia cu statistica gripei porcine anuleaza orice panica.

O sugestie pentru cei care detin vaccinul antigripal, monopolizat in ultima perioada prin retragerea din farmacii: este mai profitabil sa vindeti asigurari de sanatate anti-gripa, cumparatorul beneficiind in cazul in care va avea gripă de vaccinare gratuita. In felul acesta poate fi speculata si tema cantitatii insuficiente de doze de vaccin.

Pe orice piata, daca exista cerere, pretul va creste cu siguranta. Si cum ultimii ani au ajutat la capitolul experienţă in domeniul vanzarilor, se pare ca sentimentele isi mentin locul intai in vanzari.

Update 04.11.09
In Romania pandemia de panica are dublu scop: pe langa profit, descurajarea adunarilor publice in perspectiva votului pentru referendumul privind reducerea numarului de parlamentari, pentru a carui validare este necesara o prezenta la vot de peste 50%.