Viata socio-economica romaneasca are un numitor comun - indiferent de cine declanseaza actiunea sau ce mobil sta la baza declasarii ei - si anume imoralitatea.
Fie ca vorbim de taxe si impozite, de serviciile oferite de stat sau de anumite companii, de modul de functionare al unor institutii sau de orice altceva care tine de administratie si respect in viata de zi cu zi, nu pot sa nu remarc o doza serioasa de imoralitate.
In prezent fiecare persoana care traiseste si munceste in Romania este obligata sa plateasca in avans pentru conditii de trai mai bune. Astfel, prin sumele reprezentand contributii salariale - o serie de servicii (sanatate, invatamant, … ); prin impozite si taxe - construirea infrastructurii la nivel national, si nu numai.
Avand in vedere background-ul de exercitii financiare in care Romania s-a situat pe primul loc la cresterea economica din Europa, coroborat cu starea actuala a serviciilor publice, cu calitatea precara a drumurilor si a infrastructurii, nu pot sa constat decat incapacitatea structurii de conducere de a reprezenta interesele majoritatii.
Recent am asistat cu totii la o implicare directa a statului in economie prin introducerea impozitului forfetar si cresterea accizelor. (Comentariile pe baza jutificarilor aduse de personaje publice in scopul sustinerii impozitului forfetar sunt de prisos, simpla lor lecturare dovedind gradul de intelepciune al celui in cauza.) Deci cresterea fiscalitatii este considerata benefica in a scoate tara din criza. Rezultatele acestor masuri aberante nu vor intarzia sa apara cat de curand.
Aici apare un aspect important care tine de factorul social in perspectiva alegerilor, continuitatea finantarii celor 1.5 milioane de bugetari constituind o prioritate.
Alternative la marirea fiscalitatii si falimentarea multor firme exista si sunt deja aplicate in tarile vestice. La numarul mare de functionari publici care nu se justifica, acestia generand coruptie, timpi lungi de procesare a datelor, si o calitate slaba a centralizarii informatiilor, solutia consta intr-un soft bine pus la punct.
Finantarea deficitului bugetar cu price pret – prin marirea fiscalitatii – nu are sustenabilitate pe termen lung, ducand la falimente in lant si la slabirea puterii de cumparare a monedei. Ca solutie recomand varianta aleasa si aplicata in UK, aceea de reducere a TVA-ului in vederea mentinerii consumului la un nivel care sa permita functionarea la minim a firmelor; reducerea fiscalitatii cu scopul pastrarii locurilor de munca in domeniul privat.
Mult prea mult trambitatele investitii in infrastructura pot fi rezolvate aplicand exemplul altor tari: lucrarile se concesioneaza unei firme private care termina lucrarea pe banii ei, urmand ca reacuperarea fondurilor investite sa se faca din taxa de utilizare a autostrazii. In acest mod se elibereaza bugetul de stat de povara unor investitii si este posibila chiar o reducere deficitului bugetar si a fiscalitatii.
Externalizarea se poate aplica nu numai investitiilor, ci si serviciilor publice. Plata directa de catre benficiari a serviciilor primite poate fi facuta direct sau prin plata unei polite private de asigurari.
Masurile de combatere a crizei prin cresterea fiscalitatii sunt imorale din mai multe motive. In primul rand libera initiativa este ingradita iar accesul si prezenta pe piata este garantata numai firmelor mari, poarta spre o piata monopolista fiind larg deschisa. Urmarea este cresterea puterii de negociere a firmelor care raman in piata in raport cu statul, fapt care duce la o serie de distorsiuni in economie.
Un alt motiv imoral este scopul pentru care creste fiscalitatea – acela al pastrarii in continuare al armatei de functionari publici si a vesnicelor investitii publice care nu au nici o finalitate, prin obligativitatea firmelor de a-i intretine, chiar cu pretul falimentului.
Sintetizand pot sa afirm ca un management al banului public si al parghiilor economice legislative, care si-a dovedit incapacitatea de-a lungul anilor prin decizii arbitrare fata de interesul public, nu poate sa produca in continuare decat decizii imorale.
Fie ca vorbim de taxe si impozite, de serviciile oferite de stat sau de anumite companii, de modul de functionare al unor institutii sau de orice altceva care tine de administratie si respect in viata de zi cu zi, nu pot sa nu remarc o doza serioasa de imoralitate.
In prezent fiecare persoana care traiseste si munceste in Romania este obligata sa plateasca in avans pentru conditii de trai mai bune. Astfel, prin sumele reprezentand contributii salariale - o serie de servicii (sanatate, invatamant, … ); prin impozite si taxe - construirea infrastructurii la nivel national, si nu numai.
Avand in vedere background-ul de exercitii financiare in care Romania s-a situat pe primul loc la cresterea economica din Europa, coroborat cu starea actuala a serviciilor publice, cu calitatea precara a drumurilor si a infrastructurii, nu pot sa constat decat incapacitatea structurii de conducere de a reprezenta interesele majoritatii.
Recent am asistat cu totii la o implicare directa a statului in economie prin introducerea impozitului forfetar si cresterea accizelor. (Comentariile pe baza jutificarilor aduse de personaje publice in scopul sustinerii impozitului forfetar sunt de prisos, simpla lor lecturare dovedind gradul de intelepciune al celui in cauza.) Deci cresterea fiscalitatii este considerata benefica in a scoate tara din criza. Rezultatele acestor masuri aberante nu vor intarzia sa apara cat de curand.
Aici apare un aspect important care tine de factorul social in perspectiva alegerilor, continuitatea finantarii celor 1.5 milioane de bugetari constituind o prioritate.
Alternative la marirea fiscalitatii si falimentarea multor firme exista si sunt deja aplicate in tarile vestice. La numarul mare de functionari publici care nu se justifica, acestia generand coruptie, timpi lungi de procesare a datelor, si o calitate slaba a centralizarii informatiilor, solutia consta intr-un soft bine pus la punct.
Finantarea deficitului bugetar cu price pret – prin marirea fiscalitatii – nu are sustenabilitate pe termen lung, ducand la falimente in lant si la slabirea puterii de cumparare a monedei. Ca solutie recomand varianta aleasa si aplicata in UK, aceea de reducere a TVA-ului in vederea mentinerii consumului la un nivel care sa permita functionarea la minim a firmelor; reducerea fiscalitatii cu scopul pastrarii locurilor de munca in domeniul privat.
Mult prea mult trambitatele investitii in infrastructura pot fi rezolvate aplicand exemplul altor tari: lucrarile se concesioneaza unei firme private care termina lucrarea pe banii ei, urmand ca reacuperarea fondurilor investite sa se faca din taxa de utilizare a autostrazii. In acest mod se elibereaza bugetul de stat de povara unor investitii si este posibila chiar o reducere deficitului bugetar si a fiscalitatii.
Externalizarea se poate aplica nu numai investitiilor, ci si serviciilor publice. Plata directa de catre benficiari a serviciilor primite poate fi facuta direct sau prin plata unei polite private de asigurari.
Masurile de combatere a crizei prin cresterea fiscalitatii sunt imorale din mai multe motive. In primul rand libera initiativa este ingradita iar accesul si prezenta pe piata este garantata numai firmelor mari, poarta spre o piata monopolista fiind larg deschisa. Urmarea este cresterea puterii de negociere a firmelor care raman in piata in raport cu statul, fapt care duce la o serie de distorsiuni in economie.
Un alt motiv imoral este scopul pentru care creste fiscalitatea – acela al pastrarii in continuare al armatei de functionari publici si a vesnicelor investitii publice care nu au nici o finalitate, prin obligativitatea firmelor de a-i intretine, chiar cu pretul falimentului.
Sintetizand pot sa afirm ca un management al banului public si al parghiilor economice legislative, care si-a dovedit incapacitatea de-a lungul anilor prin decizii arbitrare fata de interesul public, nu poate sa produca in continuare decat decizii imorale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu