Esti cumparator. Unde gasesti cea mai buna oferta?

Presupunem ca vrei sa-ti cumperi o pereche de cizme. Nu ai timp prea mult la dispozitie si ai nevoie de criterii obiective pentru a obtine cit mai multa valoare adaugata pentru aceeasi suma de bani.

Esential este sa planuiesti aceasta achizitie intr-o perioada cu reduceri reale – luna ianuarie.

Primul criteriu – cumpara de la magazinele producatorilor. Intermediarii au preturi mai mari pentru aceeasi plus-valoare. De obicei magazinele care vind produsele mai multor producatori afiseaza branduri diferite, game diferite. Sint simplu de recunoscut si de evitat.

Al doilea criteriu – producatorii mari au costuri fixe mult mai mici, deci pot vinde aceeasi valoare adaugata la un pret mai mic decit producatorii mici/ mijlocii. Producatorii mari au si o gama mult mai diversificata de produse, prin urmare au nevoie de mai mult spatiu de expunere. Cumpara din magazinele care au spatiul de expunere mare. Nu pierde timpul intrind in magazine mici.

Magazinele cu suprafete mici care vind doar un singur brand sint cele care vind moda. Cumperi de aici doar pentru ocazii speciale sau pentru cadouri care vrei sa impresioneze.

Magazinele cu suprafete mici care vind produse de la mai multi producatori sint cele care au cele mai mari preturi comparativ cu valoarea adaugata a produsului  si sint cele pe care trebuie sa le eviti cel mai mult.

 (Articol publicat pe dailybusiness.ro)

Un Exemplu de Strategie

Cresti profitabilitatea/ reduci costurile, cresti eficienta si cota de piata. Toti vor asta, dar putini o obtin. Solutia este mult mai aproape de tine decit crezi tu ca este. Iata un exemplu explicat din domeniul bancar.

De ce internet banking-ul ar trebui sa fie gratuit?

Internet banking-ul inlocuieste mare parte din serviciile oferite de o sucursala. E mult mai eficient sa platesti o echipa de dezvoltatori de soft decit sa ai sute de angajati in sucursale, sa platesti chirii, utilitati, consumabile, ..., pentru acele sucursale. Si in plus e mult mai eficient si pentru client: scuteste timp pretios.

Implementarea acestei idei necesita un buget initial mai mare decit cel curent pentru ca va trebui mai intai sa oferi acest serviciu gratuit. Dupa un an vei putea lua o decizie obiectiva privitoare la rentabilitatea sucursalelor si poti decide pe care le vei inchide si pe care le vei mentine. Pe termen mediu ai numai de cistigat!

Iti faci griji pentru vinzari? Aduna cei mai buni angajati din sucursalele la care renunti. Departamentul de vinzari ar trebui sa dispuna de o mai buna prezenta pe internet, de mai mult advertising si de o echipa mobila.

Simplu, nu?

(Articol publicat pe dailybusiness.ro)

Criza economica

Sperietoare pentru incepatori, examen pentru cunoscatori.

Clienti potentiali vei gasi intotdeauna pentru produsele si serviciile tale. Ceea ce ii va transforma din clienti potentiali in clienti reali este capacitatea ta de a te adapta noului trend, creativitatea si puterea de intelegere a nevoilor si dorintelor clientului potential.

Indiferent de schimbarile macro-economice, oamenii au nevoi si dorinte. Aceste nevoi trebuiesc satisfacute intr-un fel sau altul, iar dorintele pot fi modelate. Profit poti face in orice conditii.

Criza este si un examen pe care il pica de obicei cei care nu au dat importanta unei dezvoltari organice planuita pe termen lung. Daca afacerea ta a inceput sa genereze peirderi, e clar ca nu actionezi corect. Daca te complaci cu ideea ca si altora le merge la fel de prost, in mod sigur vei avea aceeasi soarta ca a lor. Spre deosebire de dezastre (care sint colective), salvarile sint intotdeauna individuale si depind de modul in care gindesti si actionezi.

Asa cum nimeni in perioada de boom imobiliar nu a conceput ca poate exista si o alta parere decit cea a turmei, la fel si acum. Aceste situatii nocive in care te bazezi numai pe experienta ta desi vezi bine ca inregistrezi numai pierderi sint cvasi-prezente si astazi.

In orice evolutie negativa exista un punct de la care nu te mai poti intoarce si nu mai poti salva nimic. Pina la acel punct, cu cit mai repede gasesti solutia potrivita, cu atit diminuezi pierderile si sansa de redresare creste. Nu astepta pina nu mai poti face nimic! 

(Articol publicat pe dailybusiness.ro) 

Mitul 'produselor romanesti'

Atit cred ca a mai ramas din calitatea de altadata. Doar un mit, si inca unul cu foarte multi prizonieri care sint dispusi sa plateasca pentru aceasta iluzie.

Indiferent de natura produsului la care ne referim, chiar daca brandul afisat este unul cu origini romanesti, proprietarii sint investitori straini. Foarte putine firme cu capital romanesc au reusit sa supravietuiasca, marea majoritate a acestora neavind expunere nationala. Sint firme medii care vind doar in anumite regiuni ale tarii.

Din punctul meu de vedere, criteriul obiectiv in alegerea unui produs sau altul il reprezinta maximul de valoare adaugata pe care cred ca acesta o poate aduce contra banilor dati la schimb. Indiferent de originea produsului respectiv.

Cumperi cu precadere produse 'romanesti'? Atunci cred ca ar trebui sa stii ca aproape toate produsele care ajung pe raftul supermarketurilor sint produse de multinationale cu mare parte din materiile prime importate. Alimentele vindute scump ca produse traditionale sint foarte aproape ca retetar de produsele de supermarket, iar vegetalele pe care le cumperi din piata in orasele mari nu sint toate produse in Romania.

Multi cred inca ca alimentele romanesti au o calitate crescuta fata de cele din import. Adevarul este ca produse alimentare de calitate buna mai gasesti doar in acele piete satesti care nu sint localizate in apropierea unui oras si unde cei care produc o fac doar pentru subzistenta, nu ca pe o afacere. In comparatie cu ceea ce se intaimpla in Romania, sint sigur ca agricultorii vestici care utilizeaza suprafete mari de teren au la dispozitie forta de munca calificata, inclusiv ingineri care stiu foarte bine cantitatea optima de chimicale pe care o planta o poate primi pentru a deveni rentabila si nu nociva; in plus, standardele locale de calitate, controalele specializate si concurenta nu prea le lasa spatiu de manevra.

Si in cazul produselor non-alimentare, retetarul produselor importate nu este schimbat atit de des cum este schimbat de catre firmele din Romania, unde daca azi ai cumparat un produs si ai fost multumit de calitatea lui, maine trebuie sa fii prudent deoarece continutul ambalajului poate fi altul. Din experienta proprie, increderea pe care o acord produselor venite din tarile de origine germanica este mare in comparatie cu cea acordata 'produselor romanesti'.

In ciuda faptului ca unele produse importate sint puternic subventionate in tarile de origine, costul taransportului, costurile si profitul revinzatorului, si tva-ul imens fiind adaugate la final, pretul obtinut este in multe cazuri similar 'produselor romanesti' sau mai mic. Faptul ca un producator local se ghideaza dupa pretul importatorului la stabilirea pretului la raft si se bucura de marje de profit mult mai mari este doar temporar. Pe termen lung insa cind acest mit al 'produselor romanesti' se va mai dilua in capetele consumatorilor, concurenta rela il poate scoate de pe piata.

Mall Museum

Exact acesta este termenul pentru ceea ce au devenit unele mall-uri: muzeu. Adica anticamera falimentului.

Pentru rentabilitatea unui mall, implicit a chiriasilor lui, doua lucruri sint de baza. Primul este pozitionarea lui – care poate asigura un trafic bun al clientilor. Este vital ca intre centrul orasului si mall sa nu mai existe un altul concurent pentru ca foarte multi clienti ar prefera drumul cel mai scurt. Oportunitati de pozitionare exista din acest punct de vedere.

Al doilea element il reprezinta costurile. Costurile de constructie al mall-ului, costul terenului, costul banilor investiti si clauzele puse de creditori. Pentru ca aceste costuri se transmit automat in chirii. Cu cit ai construit mai devreme de maturizarea bulei imobiliare, cu atit ai cheltuit mai putini bani; si costurile sint destul de mici pentru a suporta negocieri si reduceri ale chiriei in vederea pastrarii unui grad cit mai ridicat de ocupare a spatiilor comerciale. Probabil sint foarte putine mall-urile construite in acea perioada.

Si cele care se construiesc in prezent pot beneficia de cele doua avantaje descrise mai sus. Costurile sint mult mai mici ca acum 5-6 ani, inclusiv costul banilor a scazut semnificativ. Si sint multe cazurile in care conditiile puse de creditori obliga administratorul unui mall deja functional sa nu scada chiria sub un anumit prag. Aceasta obligatie este o mina de aur pentru celelalte mall-uri, iar relocarea chiriasilor va fi urmatorul pas.

Nu trebuie sa mire pe nimeni faptul ca inca se construiesc mall-uri, iar altele inchid portile. Presiunea pe costuri este din ce in ce mai ridicata in coditiile accentuarii trendului deflationist si a adincirii deficitului de cerere. Cele care inchid sint cele construite cu costuri mult mai mari decit se construieste in prezent. Aceasta atu face diferenta.

Urmatorul meci de reducere a costurilor va intre chiriasii mall-urilor - multinationale si afacerile mai mici. Singurele afaceri locale care cred ca vor reusi intr-un final sa supravietuiasca si sa-si mentina prezenta in mall-uri sint cele de nisa, care ofera produse de calitate cu valoare adaugata mare.

Logica pretului la …

… alimente. Fiind perisabile, calitatea alimentelor are o durata de viata relativ scurta, iar productia locala care are potentialul de a genera calitatea cea mai buna este sezoniera. Timpii lungi de transport al alimentelor proaspete nu face decit sa taie din calitatea lor. (Calitatea este singura caracteristica care aduce valoare adaugata si de care este direct dependent pretul de vinzare.)

Nevoia de a conserva alimentele apare atunci cind nu reusesti sa vinzi toata productia in timp real, sau alegi sa vinzi doar o parte pentru a mentine un anumit nivel al pretului. Refrigerate, pasteurizate, chimizate, aditivate, …, toate acestea reprezinta costuri prin care alimentele isi diminueaza din calitatea lor. Cu toate aceste costuri, pretul alimentelor conservate ar trebui sa fie sub pretul celor proaspete deoarece in mod normal aceste cantitati de alimente s-ar fi pierdut in absenta metodelor de conservare. Deci valoarea adaugata adusa prin conservare, in ciuda pierderii de valoare prin diminuarea calitatii, este consistenta. Aceasta este realitatea pe care am remarcat-o in economiile dezvoltate (Elvetia este cel mai bun exemplu).

Daca situatia preturilor la raft este inversata fata de logica de mai sus, totul se datoreaza preferintelor consumatorilor. Adica alimentele de calitate scazuta reprezinta o prioritate. Cererea dicteaza pretul la raft, iar cererea depinde de nivelul mediu de educatie. Atunci cind majoritatea alege alimentele cele mai ieftine, pretul acestora creste.

In schimb, in comunitatile in care productia de alimente este enorm de mica (tarile nordice), aceasta logica nu se mai aplica.

PS: Nu am abordat situatia 'alimentelor' industriale care au cantitati infime de ingrediente naturale pentru ca targetul lor il reprezinta cei cu venituri foarte mici sau cei neinformati. Caritate sau penalizarea prostiei.

Minoritatea

De orice natură ar fi ea (etnică, religioasă, … ), faptul că există se traduce automat în existența sau posibilitatea existenței unor drepturi în fața majorității. Și asta în ciuda faptului că majoritatea este cea care decide.

Protejate inclusiv prin legi internaționale, minoritățile devin o oportunitate prin avantajele pe care le oferă apartenența la acea minoritate.

Avînd în vedere coeziunea socială mult mai puternică și păstrarea elementelor care o diferențiază, minoritatea cu siguranță se organizează mult mai bine și își apără interesele mult mai eficient decît o face majoritatea în contextul social actual. Și exemplele sînt foarte simplu de urmărit: partide politice în cazul minorităților etnice, influență și afaceri dezvoltate în diverse domenii de minoritățile religioase, manifestații publice susținute prin ong-uri în cazul minorităților sexuale, … .

Discriminarea s-a mutat în realitate asupra majorității care a devenit de facto purtătoarea de grijă a minorităților, iar sume substanțiale din banii majorității sînt transferați minorităților sub diverse pretexte.

Jocul puterii

Indiferent că vorbim de puterea politică, militară sau simbolică, pentru ca elementele care compun mediul social și țin legată o comunitate să înceapă să se reconfigureze este nevoie de un element declanșator.

Unii ar spune că este vorba de interesul general (justificarea oricărei acțiuni politice), de opinia publică (chestiuni religioase), de societatea civilă (Rosia Montană), de interese străine (gazele de șist), sau un alt element. Putem să analizăm jocul puterii manifestat de-a lungul istoriei. Concluzia este aceeași.

Orice interes are o latură socială (ex. contractul de vînzare-cumpărare), o legatura cu socialul, sau pur și simplu ține numai de social (politica, revoluțiile). Oricare ar fi aria lui de cuprindere (micro sau macro socială), orice interes poate rămîne o iluzie sau poate deveni realitate. Diferența este dată de existența unei acțiuni declanșatoare menită sa pună în practică acel interes.

În esență este vorba despre bani, care pot fi transformați în absolut orice este nevoie: energie, timp, muncă (manifestații, lobby, servicii), influență, … . Nu poți să coordonezi punerea în practică a unui interes, al unei acțiuni dacă nu dispui de resursele necesare. Care pot fi reduse simplu la bani.

Pe scurt, orice schimbare în orice masură a puterii are la bază un interes susținut financiar. Cu cît ai mai multe resurse, cu atît ai posibilitatea de a susține mai bine un interes și șansele de reușită cresc. Desigur că pentru a acumula resursele necesare ai nevoie de inteligență.

Încearcă să interpretezi evenimentele recente prin această cheie și ignoră acei cîțiva indivizi idealiști a căror prezență este utilă în orice acțiune pentru a spori anvergura mișcării și a seduce în acest mod și alți naivi. Ceea ce contează nu este ce vrei, ci cîți bani ai. Abia apoi ceea ce vrei poate deveni realitate.

Reducerea costurilor (IV)

Am scris un articol care tratează mai multe căi legale și semi-legale în care legea fiscală se poate ocoli cu succes și care ar fi trebuit să apară sub titlul de mai sus. Am decis însă să nu-l public deoarece asemenea sfaturi în general nu sînt gratuite. Îți pot furniza cîteva indicii necesare în a crește șansele de reușită în conceperea unei scheme de scădere a poverii fiscale.

- Ai nevoie de mai multe firme, chiar dacă tu nu ești persoana fizică care deține toate părțile sociale.

- Orice afacere presupune deținerea/ utilizarea unor active. Aceste active sînt esențiale și trebuiesc protejate. Ele vor fi în proprietatea firmei A care va fi cu toate taxele la zi și cu contabilitatea curată. Aceasta firmă nu va gaja aceste active decît în situații extreme și nu va avea credite bancare. Obiectul ei de activitate va fi închirierea acestor active. Deci poate avea taxe foarte mici de plătit.

- Una dintre firme poate fi înregistrata într-o țară cu fiscalitate mai mică (Bulgaria de exemplu). Prețurile de transfer între firme pot fi folosite pentru a muta profiturile de pe o firmă pe alta. Iar dacă firma înregistrată în Bulgaria vinde în Romania, prețul nu va conține tva, deci va fi din start mai mic decît al concurenței.

- Referitor la datorii, singurul creditor în fața căruia îți permiți să renunți la construirea unei relații pe termen lung este cel care nu-ți oferă nimic în schimbul banilor tăi, adică statul. Sînt foarte multe anunțuri în spațiul public postate de persoane doritoare să preia (cumpere) firme cu datorii. Sau poți vinde firma cu datorii unei 'rude mai în vîrstă de la țară' și apoi să-i suspenzi activitatea (implicit și plata impozitelor) pe 3 ani, după care se prelungește suspendarea cu încă 3 ani. Deci 6 ani nu ai probleme.

Dpdv principial nu există un sistem de control conceput de om care să funcționeze cu o eficiență de 100% fără să presupună comportamentul de bună credință al participanților în acest sistem. Ori în cazul în care cel care face regulile (statul) dovedeste rea-credință (ineficiență totală) în comportamentul său de administrare a resurselor și plusează fiscal indiferent dacă o parte din ceilalți participanți mor, acest comportament al statului induce în sistem o inhibiție de protecție și obligă și ceilalți participanți să procedeze la fel, ducînd astfel la vicierea totală a sistemului. Ori într-un sistem viciat nu ai altă șansă de supravietuire decît să respecți aceste vicii, fapt care conferă practicilor ilegale o anumită integritate.

NU

Unul dintre cuvintele pe care foarte mulți nu știu să-l pronunțe, sau știu dar le e frică să o facă.

Daca spui NU indiferent de poziția pe care o ocupi în raport cu cealaltă persoană, înseamnă practic că ai luat o decizie, iar asta implică o anumită doză de răspundere. Răspundere care nu le place deloc românilor și de care încearcă să scape ori de cîte ori au ocazia. Sau în cel mai rău caz această răspundere să fie colectivă.

De cîte ori nu ai văzut pe cineva că greșește, conștientizează acest fapt și apoi încearcă să găsească o gramadă de scuze? Totdeauna altcineva sau altceva trebuie să poarte răspunderea pentru acțiunile românilor. Acțiuni individuale sau colective.

Frica de a da un răspuns clar chiar dacă acesta este NU îi împinge pe mulți în jocul amînării la infinit a unui răspuns clar cu gîndul că solicitantul va renunța la un moment dat. Foarte nocivă această frică pentru că erodează încrederea și coeziunea socială.

Oricine va fi mult mai fericit dacă primește un răspuns prompt și clar decît să piardă timp prețios asteptînd. Și încă ceva: prestigiul ca element aducător de profit nu are nimic în comun cu această amînare repetată – se exclud reciproc.

De exemplu, ce încredere pot avea eu într-o firmă de servicii contabile cînd nu primesc răspuns la o cerere de ofertă pentru un anumit serviciu plătit și sînt doar amînat? Și asta dupa telefoane repetate! ZERO încredere.

Religia ca o afacere

Religia este o opțiune personală. Fiind una dintre componentele socialului care dă sens existenței unei comunități, religia poate fi asemanată cu politica în ceea ce privește impactul social. Instituționalizarea religiei a permis din plin finanțarea acesteia de către diverse interese, pe care nu le comentez.

În schimb mi se pare foarte interesant modul în care oamenii donează bani și sprijină aceste religii. Și cred că aparține naturii umane dorința de a recompensa o persoană care pînă în momentul deciziei tale de a plăti a făcut voluntariat, iar serviciul lui îți aduce valoare adaugată în ceea ce tu întreprinzi în dezvolatarea ta personală. La nivel macro-social, calitatea serviciilor spirituale depinde de gradul de educație al majorității. Pînă aici totul este firesc.

Intersecția acțiunii religioase instituționalizate cu diverse interese (politice sau de altă natură) este locul în care începe businessul. Expunerea mare de care beneficiază anumite personaje (lideri și reprezentanți religioși) este calea pe care pot fi transmise mesaje către populație. Puterea simbolică pe care aceste personaje o dețin în interiorul comunității dau credibilitate acelor mesaje și ridică prețul unor astfel de servicii. Vorbim de bani, de avantaje fiscale sau influență.

TVR

O afacere a statului sau o altă taxă pe prostie. Nimic mai mult. Voi analiza cît mai obiectiv această afacere deoarece televiziunea publică este la o răscruce de drumuri. Datoriile imense acumulate obligă la o decizie.

Propunerea politicului de a renunța total la veniturile din publicitate pliată pe comparația cu televiziuni publice din țări dezvoltate este cît se poate de infantilă. E ca și cum am compara prima ligă de fotbal dintr-o țară africană cu cu prima liga din UK și am decide că ar trebui să mărim prețurile la intrarea pe stadioanele din Africa. Dar dacă participarea la meciuri ar fi obligatorie pentru public?

Rentabilitatea publicității este etalonul de bază pentru ratingul oricarei televiziuni. Cu cît faci emisiuni mai bune și mai interesante, cu atît îți crește prețul cu care taxezi publicitatea. Și reciproca e valabilă: dacă ești slab pregătit și produsul muncii tale nu interesează pe nimeni atunci e clar că nici venituri din publicitate nu vei avea. Cine nevoie are să plătească oameni care nu știu meserie, care doar cheltuie sume imense?!

Dezvoltare profesională

Îți place ceea ce profesezi? Dacă nu, te-ai gîndit să te îndrepți încet, încet spre ceea ce îți place cu adevărat să faci?

Dacă nu știi ceea ce îți place să faci, începe să observi ceea ce îți face plăcere să faci. Poate fi vorba de anumite pasiuni sau domenii de activitate, dar încă nu reușești să-ți dai seama cum poți să le interconetezi pentru a reuși să le monetizezi într-un fel. Poate că anumite activități îți fac plăcere atunci cînd le faci, dar aparțin de domenii total diferite.

Sfatul meu este să continui să investești timpul în aceste activități/ pasiuni și să încerci să fii cît mai bun, cît mai actualizat și cît mai interconectat cu alți oameni care împărtășesc aceleași pasiuni. Vei avea numai de cîștigat. Sînt sigur că vei reuși să găsești pe internet oameni care au demarat o afacere care necesită într-o măsură mai mare sau mai mică cunoștințe care privesc o anumită pasiune care și ție îți face placere.

Exemple de persoane care și-au dezvoltat aceste calități și le-au transformat în afaceri profitabile sînt extrem de multe. La fel de multe sînt și exemplele în care proprietari de afaceri continuă să-și dezvolte anumite cunoștințe din domenii conexe.

Eu de exemplu, am terminat un mic curs online pe coursera.org de psihologie socială. Mi-a făcut mare plăcere să investesc timp și efort în acest curs și am cîștigat o mulțime de cunoștințe practice. Și voi mai continua cu încă două cursuri din domenii diferite și care converg în cazul meu către ceea ce fac. Și asta în ciuda faptului că am primit de la ACCA după o serie de examene o diplomă (an advanced diploma in business and accounting). Ce vreau să-ți spun și ceea ce contează de fapt și poate fi monetizat la un moment dat este faptul că dezvoltarea ta profesională este esențială, nu diplomele și atestatele pe care le ai. Doar ce știi să faci concret îți poate aduce profit.

Și încă ceva foarte interesant. În orice domeniu - dar mai ales în cel al științelor sociale - pe lîngă experiența practică mai există și puține resurse scrise care te ajută foarte mult în practică. Cum aflii care sînt aceste resurse și cum intri în posesia lor este un lucru important pentru tine, poate cel mai dificil de făcut.

Dacă te aflii în acel punct în care consideri că ai suficiente cunoștine și experiență pentru a porni pe cont propriu, încearcă să evaluezi foarte bine situația. Aproape toți cei care au investit pentru a pune în practică și obține profit din pasiunile lor au beneficiat de sfatul a cel puțin o persoană cu experiență comercială (nu neaparat în domeniul respectiv). Cel mai indicat este să-ți găsești un asociat cu experiență comercială; faptul că vine cu o parte din capital îl va face să performeze la capacitatea lui adevărată.

Căsuța de valori

Un serviciu oferit în principal de bănci, menit să ofere o siguranță mai ridicată pentru păstrarea valorilor decît propria locuință sau alte locuri.

Prestigiul este singura caracterisitică aducătoare de clienți și profit. Situația aparentă de monopol al băncilor comerciale pe piața serviciilor de păstrare de valori împuținează variantele posibile la care poate apela un potențial client. (Aceasta este o nișă îincă neexploatată la adevăratul ei potențial, deci loc pe piață există!)

Am aflat și știm cu toții destule amănunte despre fraudele produse prin acordarea de către băncile comerciale de credite consistente fără nici o acoperire reală către anumite personaje care aveau spatele asigurat de divereși oameni politici. Relativ recent au fost destructurate doar cîteva rețele. În mod sigur marile tunuri nu vor fi niciodată făcute public. Adăugați aici războiul cluauzelor abuzive din contractele de credit și obțineți imaginea exactă a credibilității de care ar trebui să se bucure sistemul bancar românesc, sau altfel spus, cît capital de încredere merită să investești în acest sistem. Nu am luat în considerare aberațiile politicii monetare sau afacerile făcute pe cursul valutar cu flotare controlată de către decidenții care dețineau asemenea informații deoarece aceste neajunsuri pot fi ocolite.

Tot relativ recent am aflat din media oficială (atenție deci, mă refer aici la un mediu controlat în care nu ajunge orice informație) despre furtul din casuțele de valori, ultimul caz fiind din Argeș. În condițiile în care accesul la locul unde sînt depozitate casuțele de valori este securitizat inclusiv prin camere video, iar tot fluxul de persoane înregistrat, elucidarea cazurilor de furt din casetele de valori ar trebui să fie foarte ușoară și să se petreacă foarte repede.

Menținerea prestigiului și a încrederii clienților în serviciile oferite obligă băncile implicate în cazurile de furturi din casuțele de valori să anunțe cu surle și trîmbițe și cît mai repede rezolvarea cazurilor și implementarea de proceduri noi pentru prevenție. Evidența ne demonstrează că absolut toate cazurile de furt din casetele de valori înregistrate pînă acum au fost puse sub o tăcere suspectă. Probabil că la acele cazuri încă 'se lucrează', apoi dosarele vor sta prin justiție mult timp. Certitudinea este că șansele de recuperare a prejudiciului sînt aproape zero.

Prin urmare devine absolut obiectivă și extrem de oportună decizia luată de mulți utilizatori de servicii bancare românești de a lucra cu bănci din alte țări, iar apelul făcut de guvernatorul bnr în favoarea utilizării serviciilor bancare românești nu face decît să sublinieze și să confere certitudine faptului că încrederea în sistemul bancar românesc este în picaj. Și este în picaj datorită slabei calități a serviciilor oferite și a fraudelor susținute din interiorul sistemului.

Activismul

Sau implicarea cît mai multor persoane în problemele comunității. Probleme care desigur îi privesc pe destul de mulți membri ai comunității astfel încît să devină acel liant social care transformă în acțiune un interes comun.

Condiția esențială care trebuie îndeplinită pentru ca activismul să fie util societății este ca o masă critică din populația totală să fie foarte conștientă de interesele sale, să le cunoască foarte bine și să vrea să le susțină. Altfel, tot ceea ce poate fi denumit cu apleativele de activism, societate civilă sau ong-uri nu reprezintă altceva decît interese private împărtășite de cîteva persoane, total nereprezentative pentru interesul întregii comunității, care își finanțează și susțin prin aceste mijloace interesele private.

Afirmația că activismul a început să prindă în masele de români în condițiile în care aceștia sînt la fel de inconștienți față de interesele lor cum erau și cu mulți ani în urmă nu este decît o umbrelă care încearcă penibil să justifice activitățile desfașurate de anumite persoane prin ong-uri.

Atenție deci la manipulări fine datorate definirii incorecte a unor noțiuni, la activități de propagandă desfășurată prin social media, cu povestioare dulci și siropele cu o vaga aromă de naționalism, cu slogane atent create de psihologi instruiți în regimul trecut a căror finalitate vor fi tot acele interese private care finanțează tot acest circ.

Pe scurt, falsul activism înșeală vigilența multora și militează pentru cu totul alte interese decît cele care aparțin comunității locale.

Gîndirea strategică (I)

Încep azi o nouă serie de articole de business care vor trata subiecte de interes real pentru afacerile mici și mijlocii. Temele le aleg din experiența mea personală și vor fi tratate pe caz general.

Sînt afaceri ale căror vînzări sînt sezoniere iar clienții aparțin unei anumite zone geografice limitate. Adică vînzările le faci în principiu către aceeași bază de clienți de care depinde practic creșterea vinzarilor. Dacă clienții tăi actuali sînt mulțumiti de livrarile pe care le faci, de marfa pe care o cumpără te la tine, ai mari șanse ca și alții din imediata lor vecinătate să-ți devină clienți.
 

Se termină sezonul de vînzări, un altul urmează anul viitor, iar vînzările tale trebuie să crească. În acest caz nu trebuie să te bazezi strict numai pe nevoia clientului de produsul tău sau pe faptul că cererea pentru acel tip de produse e relativ inelastică. O reducere surpriză la ultima livrare, o cantitate în plus livrată gratuit, sau oferirea unor produse în mod gratuit (un calendar personalizat îi va aminti tot timpul de afacerea ta), îl vor face pe clientul tău să revină și anul viitor chiar dacă nevoia stringentă pentru care a cumpărat de la tine anul acesta a dispărut sau s-a mai diminuat. În cazul în care îți pare un efort financiar prea mare ideea precedentă, poți să concepi anumite scheme de reduceri pentru acei clienți care cumpară tot sezonul și depășesc o anumită cantitate. În felul acesta îți fidelizezi clientela pe tot parcursul sezonului de vînzări, iar o mini-schemă de acest tip cu reduceri mai mici introdusă în mijlocul sezonului îți poate aduce mai mulți clienți constanți în comenzile pe care le fac.
Am observat că lipsa de gîndire pe termen relativ scurt – de la an la an, de la sezon la sezon – lipsește la multe afaceri considerate a fi de succes, consecința directă fiind măcinarea leantă a bazei de clienți, iar apariția unui competitor poate fi chiar fatală pentru afacerea ta. Lipsa securitizării clientelei face orice afacere extrem de vulnerabilă la apariția unui competitor care oferă la prețuri mai mici aceleași produse, care practică aceleași căi de comunicare cu potențialii clienți, și mai mult decît atît, care se poziționează pe piață ca avînd prețuri mult mai mici. Pentru o afacere mică/ mijlocie, scăderea vînzărilor sub o anumită limită în decursul unui sezon poate duce la faliment.

Și apropo, dacă vrei să faci o afacere profitabilă, urmărește și studiază o afacere denumită ca fiind de succes, cumpără de la ei, observă-i punctele slabe și acționează pentru că nu vei da greș: piața există și este deja formată pentru acele produse și în mod sigur îți poți calcula costurile astfel încît să obții prețurile cele mai bune pentru ca întreaga piață să rămînă a ta dupa cîteva sezoane.

Ție ce îți place să faci? Despre viață în general

Timpul este relativ scurt, dar suficient pentru ca utilizarea lui să fie tratată ca o oportunitate de neratat. Cred că unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care oricine și le dorește este capacitatea de a putea să te relochezi oriunde în lumea asta și să trăiești acolo unde îți place.

Am identificat două ipostaze care îți permit să faci asta

Prima este să ai o meserie care să nu aibă nimic în comun cu standardele locale, naționale, și care să poată fi practicată oriunde. Mă refer aici la IT, medicina, inginerie. Sigur mai sînt și alte domenii, dar esențial mi se pare a fi să continui să te specializezi dincolo de facultate, eventual să încerci să obții și o recunoaștere internațională. Aceasta va spori încrederea viitorului tău angajator și îți va mări șansele de a fi acceptat în noua comunitate.

A doua variantă este aceea în care deții anumite abilități antreprenoriale. Afacerile pe care le-ai avut și cea pe care o ai în prezent au avut obiecte diferite de activitate și astfel ai avut oportunitatea de a te specializa în acest mod în relații inter-umane. Dacă lucrul cu oamenii și capacitatea de a reuși să vinzi acolo unde alții nu au reusit să o facă sînt printre abilitățile tale, atunci deja ai un as în mînecă. Continuă să-ți dezvolți și pasiunile conexe antreprenoriatului și îți vei spori șansele de reușită într-o nouă comunitate.

Cele două variante presupun desigur că vei avea o mică rezervă de lichiditate cînd vei ajunge în locul în care visezi să trăiești.

Tu cît de manipulabil ești?

Calificativul asupra realității trebuie să-l pună fiecare în sensul de a o defini ca fiind favorabilă sau nu intereselor sale personale. Pentru a avea un reper în a defini gradul în care poți fi influentat într-un sens sau altul de mass-media sau grupul social din care faci parte, și dacă mass-media îți definește/ califică realitatea în locul tău, am alcătuit o scurtă lista de enunțuri. Notează-ți și numără răspunsurile de 'da'.

1. Ești la curent cu noutățile și te simți profund mîhnit de ceea ce fac anumiți politicieni în cazul Rosia Montană?
2. Susții activ o anumită pozitie față de proiectul Rosia Montană, deși tu trăiești în cu totul altă regiune a țării?
3. Deși nu ai nici o legatură cu un ong, ai fost intrigat de măsura eutanasierii maidanezilor? Ai încercat să influențezi această decizie implicîndu-te (internet, manifestații, ... )?
4. Discuțiile privind modificările aduse Codului Rutier ți se par mult mai puțin importante decît dezbaterile privind Rosia Montană?
5. Esti de acord că economia românească are mult de suferit de pe urma evaziunii fiscale?
6. Crezi că soluția ar fi întărirea combaterii evaziunii fiscale?
7. Principalele tale surse de informare cărora le aloci cel mai mult timp sînt televiziunea și radioul?
8. Ai încredere în informația prezentată de site-urile de știri oficiale? Consumi doar informație gratuită scrisă preponderent în limba română?
9. Nu ai pus vreodată la îndoială informația vehiculată de canalele de știri ale mass-media?
10. Crezi că ești o persoană implicată în viața comunității fără ca jobul tău să necesite această implicare? Dacă da, problemele în care te implici cel mai mult sînt cele discutate în mass-media?
11. Te-ai implicat activ în calitate de suporter la alegerile cînd usl a cîștigat majoritatea în parlament?
12. O emisiune de știri sau un talk-show te poate prost-dispune sau din contra, te poate face mai bucuros?
13. Crezi că ești suficient de deștept în a discerne informația care este făcută public în mod gratuit și nu faci nimic în sensul de a crește această capacitate?
14. Petreci mult timp pe internet citind și comentînd diverse știri?
15. Dacă ai votat usl la alegerile trecute, îți pare rău că ai făcut-o?
16. Ai contractat un credit de consum, fie el și imobiliar, pîna în 2009?
17. Deții cel mai nou model de telefon (sau aproape cel mai nou) fără să utilizezi toate funcțiile sau fără ca funcțiile de care dispune să-ți aducă mai multă valoare adaugată sau mai mult timp liber?

Cu cît ai mai multe răspunsuri de 'da', cu atît ești mai manipulabil și mai influențabil. Cu cît predomină răspunsul 'nu', cu atît ești mai autonom în decizii și deții controlul propriei tale vieți și propriilor tale acțiuni, și probabil ești mult mai fericit decît cealaltă categorie.

The Social Brain And Its Superpowers : Matthew Lieberman

Dărîmarea de mituri – ep XIII

Azi voi dărîma mitul conform căruia în posturile de decizie din administrația publică trebuiesc aleși/ promovați tehnocrați, oameni cu studii la universități prestigioase.

Construcția sistemului politic actual se bazează pe delegarea de către majoritatea populației a sarcinilor de gestionare a banului public și justiției către anumiți oameni, considerați a fi în măsură să ocupe acele posturi. Inteligența emoțională de care omul politic dă dovadă în fața alegătorilor, empatia și prestigiul pe care reușește să-l comunice alegatorului sînt principalele atuuri ale acestuia care îi conferă acea caracteristică de a seduce masele și de a căștiga voturi. Aceaste calități reprezintă criteriul de bază al diferențierii între un alegator și un ales. Bineînțeles că este nevoie și de inteligență rațională în discursurile publice și confruntările verbale televizate. Pe scurt, oamenii care dispun de atuurile de mai sus sînt cei desemnați să conducă politic orice comunitate.

Critica, nemulțumirea apare de obicei după ce un eveniment s-a produs, o persoană a fost aleasă să ocupe un post public, și se referă la deciziile care sînt adoptate. Abia acum majoritatea (poate) conștientizează necesitatea unor abilități practice de management care de cele mai multe ori lipsesc omului politic. Acum sînt împinse în față tot felul de personaje cu diplome colorate și sînt propuse ca alternative doar pentru că fac rating. Paradoxul este că la următoarele alegeri sînt votați tot oameni care îndeplinesc condițiile descrise în paragraful precedent. Diferența între atitudine (declarație) și comportament (fapte) este specifică condiției umane și a existat dintotdeauna, decizia de a vota fiind una mai mult emoțională decît rațională. Diferența între teorie și practică, între un tehnocrat și un om politic, între un om cu diplome prestigioase și un practician, este fundamentală. Nu există o universitate în lumea asta care să te învețe să-ți educi inteligența emoțională și să cunoști cît mai bine particularitățile comunității în care candidezi astfel încît să obții un mandat. Prin urmare, etapa următoare pe care un om școlit, un tehnocrat ar trebui să o abordeze nu este să fie ales într-o funcție publică (pentru că nu are nici o șansă), ci practica pe domeniul studiat, punerea în aplicare a ceea ce a învățat și dobîndirea unor calități manageriale din administrarea propriei afaceri. Aceste calități pot fi utile într-o eventuală cariera politică.

Acest parcurs este demonstrat de foarte mulți oameni, antreprenori, care după ce au văzut cum stau lucrurile în practică au intrat și în politică. Alții, probabil mai înzestrați dpdv emoțional, au sărit această etapă. Capabilitățile de care dispun i-au propulsat acolo unde sînt, dar aceștia sînt foarte puțini.

Sînt sigur că un tehnocrat poate fi util pentru a genera rating la tv, pentru a fi angajat ca și consilier sau pentru a lucra ca angajat la stat pe posturi care presupun acele cunoștințe. Drumul pînă la o cariera politică este însă destul de lung.