Recomandare: de citit

Am găsit de curînd o carte foarte interesantă. Este vorba despre Unconscious Branding scrisă de Douglas Van Praet. Este o lucrare care demostrează pe baza ultimelor noutăți în psihologie și neurologie care sînt legăturile, mecanismele și procesele care caracterizează funcționarea creierului uman. Apoi prezintă aplicațiile acestor cunoștințe în marketing.

O scurtă prezentare o aveți aici:

Info (II)

Pentru că va urma o mini-vacanță și presupun că veți avea mai mult timp liber, vă fac cîteva recomandări:

- un interviu interesant cu Radu Golban difuzat pe RealitateaTV - emisiunea 'Jocuri de putere' din 2 mai.

- o carte care prezintă actuala structură UE ca pe continuarea firească, dar pe alte căi, a ceea ce și-au propus naziști să facă prin război. La prima vedere explicațiile economice pe care autorii le oferă par destul de valide și solide. În plus ei aduc și documente de arhivă. Merită citită pentru lărgirea perspectivei și percepției asupra acestei mega-structuri politico-economice.

- am reușit să prind cîteva episoade din serialul 'The men who built America' pe History Tv. Merită vizionat în primul rînd pentru că prezintă și anumite conflicte de etică și moralitate a căror soluționare practică a născut lumea de azi exact așa cum este ea, de la stat, bănci și pînă la industria de lobby și corupție. Cîteva episoade aici.

Toate recomandările de mai sus au ceva în comun: modul în care de-a lungul istoriei s-au pus în practică și au relaționat cu societatea anumite interese. Logica și etica prezente în deciziile trecute pot oferi o predictibilitate analizate numai în strînsă legătură cu pshihologia maselor din prezent. Acest subiect îl voi aborda pe larg într-o postare viitoare.

În final vă urez Sărbători Fericite! și Hristos a înviat!

Info (I)

Cîteva evenimente recente care merită atenție.

Trendul deflaționist pe care omenirea a intrat nu convine nici unui stat pentru că deflația îl obligă să-și reducă cheltuilelile, adică dimensiunile și beneficiile sociale, ceea ce astăzi înseamnă sinucidere politică. Singura carte avantajoasă pentru politic pe care cred că o vor juca statele este cea a egalitarismului. Prin urmare dacă se aplică în toată lumea aceeași măsură, turma care gîndește prin asociere și comparație nu va avea motive de revoltă, mai ales că se dorește binili tuturor.

Am asistat în ultimile săptămîni la cîteva schimbări majore: prima - începutul sfîrșitului pentru banii negri din paradisurile fiscale. La legea adoptată în SUA privind verificarea provenienței banilor au aderat și alte state, printre care UK, Germania, Elveția, Luxemburg, Noua Zeelandă. Și nu cred că politicul vrea să-și tragă singur un glonț în picior. Marii pești vor găsi alte portițe de scăpare. Doar marii pești. Pentru ceilalți șuruburile se strîng.

A doua schimbare care merită atenție este cea prin care salvarea băncilor se va face cu banii din depozite. Fie că se vrea sporirea consumului, fie că Germania nu va mai da bani țărilor cu probleme pînă după alegeri, observ o tendință generală pentru oprirea QE-urilor. Rolul lor au fost să finanțeze bugetele statelor, dar realitatea este că banii noi s-au adunat în relativ puține mîini și momentan nu sînt investiți, fapt demonstrat din plin de lipsa de schimbări din economiile lumii. Probabil așteaptă ca deflația să-și facă treaba și apoi drepturile de proprietate își vor găsi alți deținători; la fel și statele.

A treia schimbare este căderea prețului la aur. Probabil adepții practicanți ai teoriilor austriece sau hiperinflaționiste care propovăduiau achiziția de aur sînt cam buimaci. Unele speculații zic că mișcarea aurului ar fi fost pusă la cale de investitori mari, instituționali, pentru a da o mînă de ajutor dolarului prin scăderea încrederii în achiziția de aur. Dar piața încă nu validează presupunerea de mai sus iar dolarul nu se apreciază. Partea pozitivă a mișcării aurului o văd în ieftinirea celorlalte materii prime (cupru în special), ceea ce înseamnă scăderea costurilor și creșterea competitivității, adică o adaptare la trendul deflaționist. Aici mai trebuie amintit și acordul dintre China și Rusia prin care China va cumpăra gaze mai ieftine de la ruși. Profitul făcut de cei care au vîndut aur reprezintă doar un transfer de lichiditate spre cei care știu cu adevărat cum se fac afacerile la cazino. Rămîne de văzut unde își vor plasa banii cîștigați.

Mai vreau să menționez cîteva aspecte.

În privința încrederii în stat nu trebuie să vă faceți griji deocamdată. Populația încă își menține încrederea în raportările statistice și în explicațiile oficiale privind evoluțiile economice (de ex întărirea leului pe fundamente economice). O criză reală de încredere o văd posibilă numai în cazul în care mai apar măsuri drastice ca aceea aplicată în Cipru. Manipularea oficială își va face treaba în continuare.

Atenție mare însă la mișcările burselor americane care sînt la nivele maxime; se știe faptul că atunci cînd bursele cad accentuat dolarul este cel mai căutat. Dacă căderea este accentuată, posibilitățile de finanțare oferite de burse scad dramatic, deci pericol de lipsă de lichiditate pentru unele afaceri. De luat în seamă aici sînt afacerile din domeniul bancar, asigurări și fonduri de pensii, și în special cele care dețin active toxice. Deflația va scoate încet gunoiul de sub preș, adică toți cei care dețin active toxice vor trebui să suporte pierderi.

Ceea ce mă îngrijorează este că pe termen lung șomajul ridicat din rîndul tinerilor nu va face altceva decît să erodeze puterea de cumpărare, și o dată cu ea, și ceea ce denumim azi clasă de mijloc (majoritară în cele mai multe state dezvoltate). Deci deficitul de cerere se va accentua.

Și în final o presupunere personală. Prin atacul de la Boston a început un program interesant de aducere a opiniei publice către un punct dorit. De ce acum? Motivul real în vom afla în lunile care urmează.

Cultele și statul

Un subiect vechi, dar foarte mediatizat de presa din Romania. Vreau să vă dau cîteva informații despre legătura cultelor cu 'lumea' aceasta. Ideea este că dacă aveți o percepție reală asupra lucrurilor, puteți să beneficiați de foarte multe oportunități.

Probabil nu știați, dar orice cult recunoscut de stat este subiect de drept privat. Exact ca și proprietatea ta, numai că un cult are un mod specific de a administra această proprietate privată. De aici și firescul taxelor impuse celor care vor anumite servicii sau vor să viziteze anumite imobile vechi, monumente istorice.

Un alt aspect legat de dreptul de proprietate: mare parte din deținerile cultelor au fost naționalizate cu destul de mult timp în urmă. Exact la fel cum comuniștii au naționalizat alte proprietăți private, indiferent de natura lor (imobiliare, afaceri, ... ). Calapodul juridic al retrocedărilor este același pentru toți - de la restituirea în natură pînă la acordarea de acțiuni la Fondul Proprietatea.

Dpdv economic cultele au un mare privilegiu - acela de a avea un statut similar cu firmele off-shore, adică nu plătesc taxe. În plus nu pot fi controlate de autoritățile publice de control (ITM, garda finanicară, ...) și se bucură de aceleași facilități ca și celelalte persoane juridice cînd vine vorba de fonduri europene, de posibilitatea de a primi sponsorizări (cu deducerile fiscale aferente pentru sponsori). Nu comentez faptul că în proprietatea cultelor se află și terenuri agricole, păduri, hoteluri și pensiuni, imobile de tot felul, spații comerciale, autoturisme și multe altele, parte din ele aducătoare de profit. Acestea se pot găsi în orice proprietate privată.

Utilitatea publică declarată a cultelor le aduce acestora și fonduri de la bugetul de stat. Știm cu toții interesul politicului pentru orice mijloc de comunicare cu expunere masivă pe opinia publică, care probabil este motivația fundamentală a acestor plăți și a facilităților economice.

Aceasta este realitatea din teren. Nu comentez aspecte de etică, moralitate, politică sau cele legate de încrederea statistică în culte.

Ceea ce este constructiv și important de știut este faptul că pot exista multe feluri în care o colaborare cu unul din culte poate aduce avantaje economice pentru ambele părți.

Hello again!

 2013 a venit pentru mine cu un nou proiect personal destul de ambițios, care va avea o componentă dinamică importantă pe social media.

Totul asezonat și cu o nouă repoziționare grafică. Promit să vă țin la curent cu noutățile.

Ceea ce pot însă să vă spun acum este că subiectul noului meu proiect este legat tot de economie - deci veți avea în continuare ocazia să citiți gratuit articole -, o schimbare fiind aceea că temele vor avea mult mai multă legătură cu viața economică reală.
Mai multe detalii ... în curînd.

.

Adică punct. Final.

Aici se termină publicarea articolelor pe această pagină. Rabbi Issamar Ginzberg spunea că social media is free if your time has no value, referindu-se nu numai la Facebook, ci și la blogging. Pentru mine valoarea blogului a fost non-financiară, și mă refer aici la dezvoltare și valorizare personală, stimă de sine. Ca atare vreau să mulțumesc celor cîteva mii de cititori și sper că articolele pe care le-am scris au reușit să aducă un plus de înțelegere față de informația oferită de media oficială.

Dezbateri adevărate ...

... între doi politicieni adevărați: Obama și Romney. Urmăriți calitatea argumentelor, disciplina dialogului și modul cum fiecare își expune viziunea pe diferite probleme.

Și încă un material interesant, un răspuns al profesorului Yaron Brook despre cum pot statele să aibă venituri fără a impune taxe.

Despre blog

Acest blog l-am pornit in 2009, si a fost urmarea fireasca la acea vreme a seriei de articole pe care le-am publicat pe bloombiz.ro (linkurile catre o parte dintre ele le aveti in josul paginii). Va marturisesc ca am inceput sa scriu in 2008 ca urmare a faptului ca aveam sentimentul ca sint singur impotriva curentului prin modul meu de gandire.

Dar ce este cel mai important este faptul ca punand in scris ideile economice am reusit sa-mi conturez un punct de vedere foarte bine argumentat pe anumite probleme. Dupa ce criza si-a facut simtita prezenta, am primit o confirmare puternica a ceea ce eu am sustinut. Mai mult decit atit, am evitat multe afaceri proaste pe care asi fi fost tentat de 'analistii' de atunci sa le fac (inclusiv credit imobiliar). Inca o data viata mi-a demonstrat ca este esentiala o gindire proprie bazata pe rationamente proprii, nu doar pe asociere, comparatie si imitatie.

Cu timpul lucrurile s-au schimbat fundamental din multe puncte de vedere, cele pe care le-am considerat a fi cele mai interesante le-am analizat pe acest blog.

Scopul articolului precedent era acela de a afla diverse dileme economice ale cititorilor pentru a le aborda ulterior. Se pare insa ca interesul este destul de scazut. Ca urmare voi mentine activ blogul, dar frecventa postarilor nu va mai fi aceeasi.

Provocarea

În acest concediu mi-a venit o idee în ceea ce privește blogul.

Dacă pînă acum eu am scris și voi ați citit, acum ași vrea să stiu și părerea voastră despre acest site. Și mai ales ce subiecte v-ar interesa să fie abordate. Sau poate aveți diverse întrebări care nu au avut legătură cu vreo postare. Aveți acum ocazia de a-mi comunica toate aceste gînduri/ idei/ sugestii.

PS:Am dezactivat moderarea comentariilor pentru acest articol, tocmai pentru a ușura dialogul.

The Kings Toys

Aveți mai jos două documentare excelente - primul despre Dubai, iar al doilea despre Monte Carlo. Viața pe picior mare. Fără criză, austeritate sau alte constrîngeri. Nivelul la care dacă vrei să trăiești ai nevoie de multă inteligență.

The Luxury Life of Dubai & A Luxury Tour of Dubai

Monte Carlo

Banca centrală și criza economică

Așa cum am afirmat de multe ori pe acest blog, cauza principală a oricărei depresiuni economice o reprezintă amestecul/ intruziunea statului în economie. Cînd mă refer la stat, mă refer la absolut toate instituțiile statului: parlament, guvern, banca centrală, ... . Perioadele de depresiune economică sînt răspunsul pieței la acțiunile statului.

V-ați gîndit vreodată ce implicații negative în economie au deciziile statului în domeniul politicii monetare? Nu cumva criza din ultimii ani reprezintă efectele negative ale unei politici monetare eronate?
Mecanismul funcționează cam așa: pe orice piață cererea și oferta determină prețul de tranzacție; ce se întîmplă dacă în decurs de cîțiva ani masa moentară crește de cîteva ori datorită intervențiilor statului? Sau scade excesiv de mult? Raportul dintre moneda națională si alte moende se schimbă, cu influențe directe asupra fundamentelor economice, deci și asupra nivelului de trai.

Vă invit să ascultați justificarea Marii Depresiuni explicată de Milton Friedman, după care să încercați un exercițiu de gîndire și să faceți o paralelă criza actuală. În mod sigur veți găsi multe similitudini și aceeași actori.

Ayn Rand on Money

"Money is the barometer of a society's virtue. When you see that trading is done, not by consent, but by compulsion—when you see that in order to produce, you need to obtain permission from men who produce nothing—when you see that money is flowing to those who deal, not in goods, but in favors—when you see that men get richer by graft and by pull than by work, and your laws don't protect you against them, but protect them against you—when you see corruption being rewarded and honesty becoming a self-sacrifice—you may know that your society is doomed."
Ayn Rand on Money

Eficiență. Vești bune

Absolut toate schimbările care au avut loc în istoria omenirii în modul de organizare al comunității (de la cele mai mici pînă la marile imperii și statele națiune) au avut două componente principale: socialul și inovația. Cele două elemente esențiale și interdependente reprezintă mobilul oricărei schimbări în modul de organizare umană.

Totdeauna organizarea socială a fost și este dependentă de nivelul de inovație existent. De-a lungul istoriei civilizațiile care dețineau o armă nouă sau o serie de cunoștințe tactice sau de organizare socială au fost mereu civilizațiile conducătoare. Romanii au reușit să-și construiască marele imperiu printr-o organizare socială net superioară celor existente pînă atunci, iar vikingii și-au menținut supremația cu ajutorul acelor ambarcațiuni acvatice foarte rapide și a armelor pe care le dețineau. Toate marile civilizații și-au pierdut supremația numai în momentul în care unicitatea avantajului adus de o organizare socială mai bună sau de inovație a dispărut sau a fost depășit în eficiență de un alt sistem mai performant. Acolo unde inovația a fost prezentă la mai multe comunități la același nivel, organizarea socială a făcut diferența între dominator și dominat, între administrator și administrat.

De fapt, legatura dintre organizarea socială și inovație este una organică, cele două laturi neputînd fi total despărțite. Toate aspectele vieții unei comunități depind de cele două variabile, inclusiv domeniul economic.

Ași putea să afirm chiar faptul că modelul de organizare socială și inovația crează paradigma socială și definesc categoric modul de gîndire și acțiune umană, succesiunea acestora avînd la bază criteriul de eficiență, iar timpul fiind mărimea fizică care validează acestă eficiență.

Apariția monedei în schimburile de bunuri, apariția bursei, a etalonului de metal prețios, a băncilor centrale, a rezervelor fracționare, a derivatelor financiare și mai nou a certificatelor de emisii de carbon au la baza lor o evoluție a inovației și o mai bună adaptare/ organizare socială. Și putem generaliza; orice evoluție - de la arme pînă la cel mai neînsemnat aspect al vieții - se bazează pe inovație și organizare socială. Ca axiomă, o mai bună organizare socială are potențial să genereze inovație, iar inovația prezentă într-o comunitate poate să schimbe organizarea socială.

De exemplu, băncile primitive erau doar niște simple depozite de metale; tiparul a făcut posibilă apariția bancnotelor și a biletelor emise de bancă și a creat premisele apariției băncilor centrale, iar computerul a făcut posibilă existența rezervelor fracționare, a tranzacțiilor electronice și a monedei scripturale. Observați că evoluția inovației reflectată de istoria monedei se bazează pe o serie de schimbări sociale, pe o optimizare a relațiilor sociale și o adaptare a lor la noile realități. Micile erori în organizarea socială au fost eliminate de istorie, ineficiența nu a rezistat niciodată în timp.

Părerea mea este că acum omenirea (datorită globalizării, inovației și a posibilităților multiple de socializare oferite de inovație) se află la un moment în care acestă paradigmă socială se schimbă.

Unde ne aflăm?

În primul rînd granițele au căzut în fața capitalurilor, inovația a eficientizat comunicarea și comerțul pînă la nivele de neimaginat cu cîțiva zeci de ani în urmă. Naționalismul, societățile centrate pe religie (ex. statele musulmane) sau cele totalitare aparțin deja trecutului (ineficiența lor a fost demonstrată). Cele două variabile interdependente - organizarea socială și inovația - crează istoria. În al doilea rînd domeniul energiilor alternative își începe expansiunea. Sistemul în care omul percepe și cuantifică valoarea se schimbă, se reformează continuu, iar inovația/ cercetarea a devenit lucru de echipă.

Aici se impune o mențiune: schimbarea acestei paradigme sociale se petrece la o scară temporală cuantificată în zeci de ani/ ani, cu cît inovația evoluează cu atît viteza de adaptare a socialului crește, implicit durata de schimbare a modului de organizare socială scade. Uitați-vă numai în ultima sută de ani cît de mult a evoluat inovația, cîte tipuri de organizare socială au existat și cîte schimbări adaptive au avut loc în lumea întreagă.

Sistemul economic nu este altceva decît o parte a organizării sociale, iar schimbarea paradigmei de care povesteam nu înseamnă nimic altceva decît o adaptare a economicului la noile realități. Este posibil ca viitorul să ne descopere că nu mai avem nevoie de forma actuală a monedei, iar criteriul schimbului/ alocării resurselor să fie reprezentat de o cuantificare a inteligenței.

Cert este faptul că orice paradigmă socială (exact așa cum am definit-o - o îmbinare organică a organizării sociale și a inovației) a cărei ineficiență a fost dovedită nu mai poate fi experimentată din nou. Ca urmare, în domeniul economic este imposibilă o reîntoarecere la etalonul de metal prețios sau o desființare a băncii centrale sau a monedei și revenirea la sistemul bancar anterior apariției băncii centrale. Nostalgiile sînt bune doar ca exercițiu de imaginație în acest caz. Contextualizarea oricărei idei de reformă și dezvoltare ulterioară și legarea ei de paradigma socială actuală este cheia testării validității.

Așa cum am afirmat, schimbarea acestei paradigme sociale este destul de lentă și nu se petrece peste noapte (pentru cei interesați, dar vor fi destul de mulți care vor fi surprinși :-) ), ca atare orice zvon de schimbare iminentă se bazează doar pe ne-cunoaștere.

Deci eficiența este legea care guvernează activitatea umană și determină schimbarea paradigmei sociale. 'Criză' este denumirea generică a perioadei de timp în care această paradigmă socială se schimbă. Această evoluție este firească, normală, iar faptul că vom trăi și vom experimenta un nou mod de organizare socială mult mai eficient decît ceea ce am avut pînă acum ar trebui să ne bucure.

Ce va urma? Un posibil scenariu în următoarele articole.

Despre ineficiență și prostie

Gata, m-am întors din acest concediu prelungit și foarte plăcut, timp în care m-am rupt aproape total de ceea ce se întîmpla prin Romania.

Și nu cred că am pierdut nimic; comportamentul politicului este din ce în ce mai previzibil. Neputința de a înțelege posibilele efecte ale unor măsuri fiscale, precum și optimismul afișat la vederea pe hîrtie a dispariției deficitului bugetar sînt realitate. Tind să cred că există mai multă neputință decît rea-voință.

Voi comenta cîteva subiecte care au apărut în media vara aceasta.

- Să începem de la inutilitatea promovării turismului fără să existe un minim de infrastructură turistică (site-uri specializate în care poți să-ți planifici o excursie de la transport pînă la cazare și obiective de vizitat, refacerea marcajelor la traseele montane, curățarea de gunoaie a acestora, ... ). Pe termen foarte scurt poate funcționa cheltuirea banilor publici - vin cîțiva turiști, se lecuiesc, forumurile se umplu cu impresii negative și se termină tot efectul promovării. Mult mai probabil că banii cheltuiți pe brandul turistic depășeșc cu mult micile profituri făcute în vara asta.

- Am observat o ciclicitate în declarațiile politice pline de optimism: gata, intrăm în faliment și nu mai platim salarii și pensii! (sperietoare) -> investițiile etatiste salvează Romania (utopie) -> avem nevoie de bani (ca să nu schimbăm nimic) -> ne împrumutăm / creștem austeritatea (ca să devină credibilă sperietoarea de la început) -> optimism (creștem salariile de la anul cu 10%) -> banii se cheltuie total ineficient (realitate) -> timpul trece și opinia publică a uitat cît de mult s-a îndatorat inutil -> apare iar sperietoarea (banii nu mai sînt, s-au dus în consum) -> și cilcul este reluat. Vestea cea bună e că nu va mai ține mult. Vestea cea proastă e că nivelul de trai va continua să scadă pentru mulți români.

- Pe termen lung serviciile asigurate de stat cred că au mari șanse să dispară. Incertitudinea legată de politica fiscală și de legislația stufoasă fac mediul economic impredictibil -> dispariția micilor afaceri continuă -> migrația creierelor își crește ritmul -> și de aici începe cercul vicios al lipsei de contribuabili, creșterea taxelor și diminuarea cheltuielilor sociale, scăderea calității serviciilor asigurate; în acest mod drumul spre faliment național este cel mai sigur. Ca și sugestie, cred că ar trebui eliminate toate barierele legislative care împiedică intrarea pe piață a firmelor în domeniile în care statul deține cam toată piața (sănătate, învățămînt, ... ).

- Răsfoind diverse site-uri am observat o 'grijă aproape maternă' a președintelui și a clasei politice față de Rep Moldova. Din punctul meu de vedere nu este decît încă un exemplu de ineficiență economică și politică. Faptul că datoriile mele cresc exponențial, iar eu dau din banii mei cu titlu gratuit (sub formă de ajutoare) mi se pare o prostie; e clar că nu vom avea nimic de cîștigat. Politic această apropiere pare că deranjează unele tări vecine, deranj care s-ar putea traduce în creșterea prețurilor la gazele importate chiar în pragul iernii. Goana după puținii votaci costă prea mult Romania.

- Un alt subiect care s-a dezbătut a fost cel legat de finanțarea cultelor de către stat. Am înțeles că statul și-a asumat acest angajament - de a finanța cultele - după ce averile acestora au fost expropiate, naționalizate pe vremea lui Cuza; tot din presă am aflat că retrocedările către culte s-au facut și încă se mai fac. Dar cultele înseamnă capital politic prin prezența fizică masivă în orice colț de tară, plus că au și o componentă mediatică importantă. Dpdv economic cultele și-au recăpătat o bună parte din ce le-a aparținut, se bucură de fiscalitate zero și mai primesc și finantare publică, cum s-ar zice 'stau cu fundul în două luntre'. Opinia mea este că abordarea relației stat-culte are două varinate clare: oprirea și anularea retrocedărilor concomitent cu continuarea finanțării și cu menținerea regimului de paradis fiscal, sau accelerarea proceselor de retrocedare, oprirea finanțărilor publice și impozitarea activităților economice ale cultelor.

Recomandare (de citit!)

Am găsit pe internet o pagină foarte interesantă care se adresează în primul rînd principiilor - acele idei fundamentale pe care se bazează orice sistem social, cu implicații directe în politică și economie. Dintre temele abordate, articolul Breviarul libertății mi-a plăcut în mod deosebit.

Personal, vă recomand să citiți toată pagina (nu are foarte multe articole); toate temele abordate sînt interesante și reprezintă cu siguranță o opțiune foarte bună de lectură în concediu. Și nu numai. Poate reprezenta și un punct de plecare în schimbarea mentalității la nivel individual, o schimbare a sistemului de referință a gîndirii individuale.

Dacă nu v-am convins pînă acum, am selectat cîteva fragmente:

"Conflictul de bază în lumea de astăzi este conflictul între principiul individualismului şi cel al colectivismului.

Individualismul afirmă că omul are drepturi inalienabile care nu-i pot fi răpite de nici un alt om ... . Colectivismul pretinde că omul nu are drepturi, că munca lui, corpul lui şi personalitatea lui aparţin grupului, că grupul poate face cu el tot ce doreşte, în orice fel doreşte, de dragul a orice ar decide el că reprezintă bunăstarea sa proprie. Prin urmare, fiecare om există numai prin permisiunea grupului şi de dragul acestuia.

Exemplu: în sistemul bazat pe principiul individualismului un milion de oameni nu pot adopta o lege prin care să omoare un om spre beneficiul lor. Dacă ei totuşi o fac şi îl omoară, ei încalcă legea — legea care îi protejează dreptul la viaţă — şi sunt pedepsiţi. În acest sistem este ilegal să omori un om, iar acesta are dreptul legal de a se apăra. Legea este de partea unui drept.

Într-un sistem bazat pe principiul colectivismului un milion de oameni (sau oricine ar pretinde că-i reprezintă) poate să adopte o lege prin care să omoare un om (sau orice minoritate), ori de câte ori consideră că ar beneficia de pe urma morţii lui. Dreptul lui la viaţă nu este recunoscut.

Principiul de bază al [unei ţări libere] este individualismul. [O ţară liberă] este construită pe principiul că omul posedă drepturi inalienabile:
- că aceste drepturi aparţin fiecărui om ca individ, iar nu oamenilor ca grup sau colectiv;
- că aceste drepturi sunt proprietăţi necondiţionate, private, personale ale fiecărui om — iar nu o posesiune obştească, socială, colectivă a unui grup;
- că aceste drepturi îi sunt acordate prin faptul naşterii sale ca om, iar nu printr un act al societăţii;
- că omul deţine aceste drepturi, nu de la colectiv şi nici pentru colectiv, ci împotriva colectivului — ca o barieră pe care colectivul nu o poate trece;
- că aceste drepturi constituie protecţia omului împotriva altor oameni;
- că numai pe baza acestor drepturi oamenii pot să aibă o societate a libertăţii, justiţiei, demnităţii umane şi decenţei.
Constituţia [unui stat liber] nu este un document care limitează drepturile omului, ci un document care limitează puterea societăţii asupra omului.

Un drept este o încuviinţare a acţiunii independente. Dreptul este ceea ce poate fi exercitat fără permisiunea cuiva. Dacă exişti numai pentru că societatea îţi permite să exişti, înseamnă că de fapt nu ai drept la propria ta viaţă. O permisiune poate fi revocată în orice moment.

Dacă înainte de a întreprinde o acţiune trebuie să obţii permisiunea societăţii, înseamnă că nu eşti liber, indiferent dacă permisiunea îţi este sau nu acordată. Numai un sclav acţionează prin permisiune. Permisiunea nu este un drept.

Dreptul la viaţă înseamnă că omul nu poate fi lipsit de viaţa sa spre binele altui om şi nici al oricărui număr de alţi oameni. Dreptul la libertate înseamnă dreptul omului la acţiune individuală, la opţiune individuală, la iniţiativă individuală şi la proprietate individuală. Fără dreptul la proprietate individuală nici o acţiune independentă nu este posibilă.

Într-o societate colectivistă, o majoritate are dreptul legal de a priva prin forţă o minoritate (sau un individ) de drepturi individuale, iar minoritatea (sau individul) nu are dreptul să se opună hotărârii majorităţii. Colectivismul face ca violenţa să fie legală, iar rezistenţa la violenţă să fie ilegală. El îl privează pe individ de însăşi posibilitatea de a riposta. Colectivismul aprobă prin lege forţa brutală organizată a majorităţii (sau a oricăruia care pretinde că o reprezintă) şi transformă minoritatea într un obiect neputincios şi dezarmat al exterminării. O mai profundă pervertire a justiţiei este de neimaginat.

Dacă neglijăm moralitatea şi o substituim cu doctrina colectivistă a domniei nelimitate a majorităţii (este exact sistemul social în care trăim azi), dacă acceptăm ideea că majoritatea poate face orice doreşte şi că orice acţiune a majorităţii este dreaptă pentru că este făcută de majoritate (acesta fiind criteriul binelui şi al răului), cum vor aplica oamenii această regulă în practica vieţii lor de toate zilele? Cine constituie majoritatea? în raport cu fiecare om în parte, toţi ceilalţi sunt membri potenţiali ai acelei majorităţi care poate să-l distrugă după bunul ei plac şi în orice moment. În aceste condiţii fiecare devine duşmanul fiecăruia; fiecare trebuie să se teamă de toţi şi să i suspecteze pe toţi; fiecare trebuie să încerce să jefuiască şi să ucidă primul, înainte de a fi jefuit şi ucis.

Pacea, securitatea, prosperitatea, cooperarea şi bunăvoinţa printre oameni, toate aceste lucruri considerate social avantajoase, sunt posibile numai într un sistem al individualismului, în care fiecare om îşi poate exercita în siguranţă drepturile sale individuale, ştiind că societatea există pentru a i proteja drepturile, iar nu pentru a i le distruge. Atunci fiecare va şti ce poate şi ce nu poate să facă vecinilor săi, şi ce pot sau nu pot vecinii săi (sau un milion de vecini) să i facă lui. Doar atunci este el liber să aibă de a face cu ei ca un prieten şi ca un egal. "

Off topic: Dezvoltare personală

Luna aceasta voi fi în vacanță, ca de altfel mulți dintre cititori acestui site. Probabil voi mai publica cîteva articole dar momentan nu promit nimic.

Am găsit un film despre ceea ce înseamnă dezvoltare personală și îl consider potrivit pentru a fi vizionat în perioada de concedii, atunci cînd timpul pe care-l avem este mai mult și sîntem mult mai relaxați.

Perspectiva pe care o creionează acest documentar poate fi strîns legată de gîndirea pozitivă, de combaterea stresului. Așa cum evenimentele de zi cu zi le percepem ca informație împachetată într-un ambalaj menit să comunice diverse sentimente, latura constructivă a poveștii din film o văd tocmai în încercarea de a schimba această abordare emoțională a realității. Cînd spun sentimente mă refer în special la trăirile care însoțesc anumite informații: tot felul de griji, frustrări, anxietate, frică, sau opusul acestora.

28 mai -Ziua libertății fiscale !

Cheltuielile publice ale guvernului se ridică la 40, 4% din PIB,
40,4% din an, ALTCINEVA cheltuie produsul muncii noastre.

Mai rămânem doar cu 59,6%

Adică,

Muncim 147 de zile pentru stat

Din 100 de lei pe care îi producem, GUVERNUL cheltuie 40,4... rezultatele le vedeti si voi

Ne mai rămân doar 59,6 lei

28 mai este Ziua libertății fiscale!

Ziua în care nu mai muncim pentru stat și începem să muncim pentru noi.

PS: initiativa apartine Centrului Independent de Studii in Economie si Drept (CISED) si lui Bogdan Glavan

Bilanț

În curând site-ul "scenarii economice" împlinește 1 an.

Știu că există o mică comunitate de cititori creată în jurul acestui blog, și de asemenea o serie de alte site-uri care preiau informații sau care au considerat utilă prezența unui link în lista lor de bloguri.

Până acum am încercat să analizez fenomenul economic din mai multe unghiuri de vedere, în special cele legate de percepțiile, atitudinile și comportamentele oamenilor.

Pretenții avem cu toții, la fel și nevoie de informație de calitate. Consider că este momentul oportun pentru a lansa un sondaj printre cititori, scopul principal fiind acela de a afla părerea lor despre site; dacă aveți sugestii puteți să postați la rubrica de comentarii sau pe mail. Sondajul va fi deschis până pe 31 martie, iar concluziile și schimbările le voi anunța ulterior.

În final, vă invit să ascultați trei artiști pe care am avut plăcerea să-i filmez în Praga acum câțiva ani.

Criza la români

Am lipsit puțin timp, dar constat că nu s-a întâmplat nimic constructiv în economia românească. Mai exact politicul a rămas tot la nivelul declarațiilor (undeva în derizoriu), datoria publică continuă să urce, capitolul investiții publice reale nu există (dar bani aruncați aiurea da), ... .

Desigur că exemple și soluții există, dar mai este nevoie și de voință pentru a le pune în aplicare.

Pulsul crizei economice și elementul care poate aduce noi valuri de căderi este șomajul.

Creșterea șomajului aduce cu sine și:
- scăderea consumului și a economisirii, deci o revenire pe baza consumului intern are o probabilitate din ce în ce mai redusă
- creșterea restanțelor la credite și insolvența multor companii

Mulți 'analiști' estimează termene pentru ieșirea din criză (asemănătoare cu cele date de prezicători pentru sfârșitul lumii), însă economia e încăpățânată și nu vrea domne' să iasă din criză :-) . Doar și optimismul are rolul lui, nu?

La nivelul României revenirea economiei pe plus este o utopie în momentul de față. Declarativ, poate că recesiunea s-a încheiat de multe ori și trăim bine, doar că noi nu ne dăm seama :-) . Însă în realitate lucrurile stau mult mai rău.

Lăsând gluma la o parte, creșterea șomajului ieftinește forța de muncă, iar o revenire pe baza exporturilor ar putea fi o variantă plauzibilă, dar pe fundalul unei cereri mondiale scăzute, afectate de criză șansele sunt foarte mici.

Un alt aspect foarte important la nivel internațional este acela care ține de mecanismul derivatelor, care se bazează pe fapte reale (ipoteci de exemplu) și care datorită șomajului rămân fără fundament. Probabil cosmetizarea situațiilor financiare de către marile bănci va mai ține pentru o perioadă gunoiul sub preș; dar după ce principalii clienți de acum ai băncilor - statele - vor începe să scârțâie, probabil că atunci vom vedea adevăratul dezastru. Am scris probabil pentru că mai există și varinta naționalizării pierderilor.

În final, vă invit să vizionați imnul crizei la români:

PS. Dacă tot se trece pe online - 500 mil euro pentru e-Romania - , propun câteva teme de site-uri: e-autostrada - buget 1 miliard euro, la care accesul să se facă pe bază de rogvinetă, e-gagici - buget secretizat, cu reduceri pentru bugetari și șomeri (protecție socială activă) ...

Reforma statului?!

Pentru a înţelege mai bine cum stau lucrurile în lumea în care trăim, vă recomand să citiţi o lucrare interesantă (scrisă de Hans Hermann Hoppe). Probabil că după aceea veţi înţelege mai bine ce s-a întâmplat în realitate cu proprietatea publică, dominantă în comunism. O mostră aveţi aici, iar alta aici.

De altfel, lipsa reprezentării intereselor naţionale de către clasa politică face din economia românească un teren fertil pentru tot felul de afaceri şi experimente. În acest context nu trebuie să ne mire faptul că în curând Casa Poporului poate deveni mall, sau că în parlament se vor face cursuri pentru utilizarea flăcării violet.

Trecând cu vederea peste aceste 'chestii' (mortul de la groapă nu se mai întoarce), remarc în ultima perioadă tot mai multe ştiri privind o nouă creştere a fiscalităţii. Nu mă refer aici la desfiinţarea microîntreprinderilor sau la o aberaţie de genul taxei pe fast-food, ci la aplicarea CAS-ului la dividende. Singura logică care o găsesc este aceea că era imposibil de catalogat toate afacerile care mai mişcă în ţara asta, cărora trebuia să li se aplice un impozit forfetar; taxând dividendele, e clar că toţi aceia care nu au închis şi obţin profit trebuie să plătească. Aceeaşi Mărie, cu alta pălărie.

O altă fanotmă care bântuie media este aceea a economiei subterane, nefiscalizată, pe care mai marii noştrii s-au gândit să o taxeze. De fapt totul este numai un joc de imagine, care să calmeze spiritele şi să le facă să accepte o fiscalitate mai mare.

Cauzele? Parţial neştiinţă, parţial datorii mari de plătit din banii publici, după alegeri.

Rezultatele? Un mediu privat din ce în ce mai anemic, ameninţat pe zi ce trece de perspectiva dispariţiei.

Opinia mea este că statul nu poate supravieţui fără un sector privat sănătos, pe care să-l căpuşeze şi care să-i ofere taxe şi impozite care să-i permită tot felul de 'achiziţii'. Dar asta e valabil doar în pseudo-capitalismul în care am trăit până acum, şi perfect inutil într-un sistem aşa zis 'social democrat' (socialist, comunist).