Un paradox aparent

Precizez de la început faptul că acest articol nu se referă strict la România, ci prezentarea este una principială.

Paradoxul este următorul: ca formă de conducere a comunităților avem decizia majorității (dictatura majorității), iar pe de altă parte IQ-ul mediu al acestei majorități este de regulă sub media întregii populații.

Și cum inteligența este singura care creează valoare adăugată și inovație, rezultă clar că această majoritate nu poate produce suficient de multe resurse astfel încît să se poată auto-întreține la standardele la care trăiește astăzi.

În spațiul real inteligența se grupează sub forma unor afaceri care crează plus valoare suficient de multă pentru le conferi o putere de negociere crescută; aceasta se traduce într-o foarte bună reprezentare a intereselor proprii chiar și în raport cu reprezentanții conducerii politice.

Paradoxul este aparent deoarece puține decizii ale politicului sînt cu adevărat în favoarea majorității; aceasta este normalitatea, starea de echilibru a societății.

Altfel spus, o masă mare de proști nu poate conduce o minoritate de deștepți atît timp cît este dependentă de valoarea adăugată produsă de această minoritate, iar politicul nu poate decît să favorizeze interesele acestei minorități.

Acesta este firescul în orice societate; beneficiile majorității de pe urma deciziilor politice sînt direct proporționale cu media IQ-ului acestei majorități. Cu cît media de inteligență a majorității este mai ridicată în comunitatea respectivă, cu atît beneficiile ei de pe urma deciziei politice sînt mai mari.

::continuarea in articolul următor::

Interesele statului

Nuanțele acestor interese pot da o anumită predictibilitate și pot fi folosite în deciziile personale.

În acest articol voi analiza cîteva aspecte care țin de bani.

După cum bine știți, statul deține monopolul emiterii de monedă, iar parteneriatul statului cu băncile private asigură relația cu clienții. Acest monopol împreună cu sistemul lui de utilizare este cea mai eficientă formă de gestionare a monedei inventată pînă în prezent (demonstrația aici).

Plecînd de la aceste premise, statul va face tot posibilul pentru a diminua/ acoperi pierderile suferite de bănci ca urmare a asumării unor riscuri prea mari; pe termen scurt și mediu:

1. programe gen 'prima casă' care au scopul de menține speranța vînzătorilor la un preț mare cît mai mult timp. Nivelul prețurilor de ofertă este invers proporțional cu nivelul cheltuielilor cu provizioanele ale băncilor, deci o scădere a prețurilor cît mai lentă este benefică pentru stat (vezi demo aici). Beneficiu: nu vă grabiți să cumpărați imobiliare la prețurile date în acest tip de programe. Sînt mult mai mari decît realitatea. Un preț bun veți găsiți probabil după ce acest tip de programe vor dispărea, iar vînzătorii vor reveni cu picioarele pe pămînt.

2. piața determină cursul valutar, dar în piață avem jucători tari (băncile naționale), al căror interes este menținerea cursului pe cît posibil între anumite paliere pentru a nu crește rapid restanțele la credite. Desigur că pot exista și anumte variații. Beneficiu: nu va grăbiți să cumpărați sau să vindeți valută bazîndu-vă doar pe impulsul de moment sau pe părerile diverșilor analiști. Calculați randamentul cel mai bun la plasarea economiilor, iar dacă aveți nevoie de o altă valută, așteptați momentul potrivit pentru a cumpăra.

3. Grecia și armaghedonul economic. Este o sursă de profit pentru unii și de pierdere pentru cei care chiar cred în acest armaghedon și încearcă să se 'salveze'. O afacere care merge bine: vînzător de metale prețioase. Situația din Grecia este 'complicată'. Tehhic este simplă - BCE crează cantitatea de monedă scripturală necesară și o pune în calculatoarele grecilor. 'Complicat' este numai ambalajul mediatic, explicația unui asemenea ajutor pentru că orice greșeală ar putea dinamita baza valorii banilor - încrederea. Se testează diverse idei pe media și care prinde mai bine aceea va fi soluția cîștigătoare - exemplu 'banii vin de la un grup de investitori privați care au ajuns la o înțelegere cu politicul, bla, bla'. Beneficiu: nu vă alarmați inutil și mai ales nu vă grabiți 'să vă salvați' economiile cumpărînd diverse.