Pagini

duminică, 3 noiembrie 2013

TVR

O afacere a statului sau o altă taxă pe prostie. Nimic mai mult. Voi analiza cît mai obiectiv această afacere deoarece televiziunea publică este la o răscruce de drumuri. Datoriile imense acumulate obligă la o decizie.

Propunerea politicului de a renunța total la veniturile din publicitate pliată pe comparația cu televiziuni publice din țări dezvoltate este cît se poate de infantilă. E ca și cum am compara prima ligă de fotbal dintr-o țară africană cu cu prima liga din UK și am decide că ar trebui să mărim prețurile la intrarea pe stadioanele din Africa. Dar dacă participarea la meciuri ar fi obligatorie pentru public?

Rentabilitatea publicității este etalonul de bază pentru ratingul oricarei televiziuni. Cu cît faci emisiuni mai bune și mai interesante, cu atît îți crește prețul cu care taxezi publicitatea. Și reciproca e valabilă: dacă ești slab pregătit și produsul muncii tale nu interesează pe nimeni atunci e clar că nici venituri din publicitate nu vei avea. Cine nevoie are să plătească oameni care nu știu meserie, care doar cheltuie sume imense?!

Prin urmare, renunțarea la publicitate se traduce ca renunțarea la singurul etalon al calității emisiunilor și deschide larg calea politizării excesive și transformarea TVR într-un jalnic element de propagandă. Nu că pînă acum nu ar fi fost un element de propagandă, dar erau obligați de constrîngerea bugetului să mai păstreze și profesioniști printre angajați, profesioniști care să mențină cît de cît interesul telespectatorilor pentru a mai încasa ceva bănuți din publicitate.

Mărirea taxei tv se încadreaza perfect în programul tacit al guvernului de a exploata orice oportunitate pentru a crește taxele. Taxe din care trebuie plătite cele mai fantasmagorice achiziții publice pentru o țară săracă ca Romania: avion pentru demintari, fier vechi de avion F16, … (un inventar găsești pe porcisme.ro).

O variantă logică dpdv comercial pentru o televiziune care are cred că cea mai mare expunere potențială în Romania și care este incapabilă de performanță este ca absolut tot spațiul de emisie (poate cu excepția știrilor) să fie atribuit gratuit unor firme producătoare de emisiuni diverse, parte din timpul alocat fiind pentru publicitate din care acea emisiune se poate finanța. În acest scenariu TVR ar avea nevoie doar de un minim de personal care să se ocupe de partea de management și evaluare/ selecție a ofertelor, muncă pentru care taxa tv ar putea fi chiar scăzută, caz în care ar rămîne cîteva milioane de euro bune în buzunarele românilor. Bani care s-ar putea regăsi în creșterea consumului, deci parțial și în conturile guvernului.

Avînd în vedere interesul foarte scăzut al consumatorilor pentru emisiunile TVR și datoriile mari acumulate, nu văd care mai este rostul menținerii în spațiul public a unei afaceri care poate fi considerată a fi deja în faliment. Ar putea fi foarte ușor vîndută către un operator privat (dacă există doritori). 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu