Azi voi dărîma mitul conform căruia în posturile de decizie din
administrația publică trebuiesc aleși/ promovați tehnocrați,
oameni cu studii la universități prestigioase.
Construcția sistemului politic actual se bazează pe delegarea de
către majoritatea populației a sarcinilor de gestionare a banului
public și justiției către anumiți oameni, considerați a fi în măsură
să ocupe acele posturi. Inteligența emoțională de care omul politic
dă dovadă în fața alegătorilor, empatia și prestigiul pe care
reușește să-l comunice alegatorului sînt principalele atuuri ale
acestuia care îi conferă acea caracteristică de a seduce masele și de
a căștiga voturi. Aceaste calități reprezintă criteriul de bază al
diferențierii între un alegator și un ales. Bineînțeles că este
nevoie și de inteligență rațională în discursurile publice și
confruntările verbale televizate. Pe scurt, oamenii care dispun de
atuurile de mai sus sînt cei desemnați să conducă politic orice
comunitate.
Critica, nemulțumirea apare de obicei după ce un eveniment s-a
produs, o persoană a fost aleasă să ocupe un post public, și se
referă la deciziile care sînt adoptate. Abia acum majoritatea (poate)
conștientizează necesitatea unor abilități practice de management
care de cele mai multe ori lipsesc omului politic. Acum sînt împinse în față tot felul de personaje cu diplome colorate și sînt propuse ca
alternative doar pentru că fac rating. Paradoxul este că la
următoarele alegeri sînt votați tot oameni care îndeplinesc
condițiile descrise în paragraful precedent. Diferența între
atitudine (declarație) și comportament (fapte) este specifică
condiției umane și a existat dintotdeauna, decizia de a vota fiind
una mai mult emoțională decît rațională. Diferența între teorie și
practică, între un tehnocrat și un om politic, între un om cu diplome
prestigioase și un practician, este fundamentală. Nu există o
universitate în lumea asta care să te învețe să-ți educi inteligența
emoțională și să cunoști cît mai bine particularitățile comunității în care candidezi astfel încît să obții un mandat. Prin urmare, etapa
următoare pe care un om școlit, un tehnocrat ar trebui să o abordeze
nu este să fie ales într-o funcție publică (pentru că nu are nici o șansă), ci practica pe domeniul studiat, punerea în aplicare a ceea
ce a învățat și dobîndirea unor calități manageriale din
administrarea propriei afaceri. Aceste calități pot fi utile într-o
eventuală cariera politică.
Acest parcurs este demonstrat de foarte mulți oameni, antreprenori,
care după ce au văzut cum stau lucrurile în practică au intrat și în
politică. Alții, probabil mai înzestrați dpdv emoțional, au sărit
această etapă. Capabilitățile de care dispun i-au propulsat acolo
unde sînt, dar aceștia sînt foarte puțini.
Sînt sigur că un tehnocrat poate fi util pentru a genera rating la
tv, pentru a fi angajat ca și consilier sau pentru a lucra ca angajat
la stat pe posturi care presupun acele cunoștințe. Drumul pînă la o
cariera politică este însă destul de lung.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu