Reducerea costurilor (IV)

Am scris un articol care tratează mai multe căi legale și semi-legale în care legea fiscală se poate ocoli cu succes și care ar fi trebuit să apară sub titlul de mai sus. Am decis însă să nu-l public deoarece asemenea sfaturi în general nu sînt gratuite. Îți pot furniza cîteva indicii necesare în a crește șansele de reușită în conceperea unei scheme de scădere a poverii fiscale.

- Ai nevoie de mai multe firme, chiar dacă tu nu ești persoana fizică care deține toate părțile sociale.

- Orice afacere presupune deținerea/ utilizarea unor active. Aceste active sînt esențiale și trebuiesc protejate. Ele vor fi în proprietatea firmei A care va fi cu toate taxele la zi și cu contabilitatea curată. Aceasta firmă nu va gaja aceste active decît în situații extreme și nu va avea credite bancare. Obiectul ei de activitate va fi închirierea acestor active. Deci poate avea taxe foarte mici de plătit.

- Una dintre firme poate fi înregistrata într-o țară cu fiscalitate mai mică (Bulgaria de exemplu). Prețurile de transfer între firme pot fi folosite pentru a muta profiturile de pe o firmă pe alta. Iar dacă firma înregistrată în Bulgaria vinde în Romania, prețul nu va conține tva, deci va fi din start mai mic decît al concurenței.

- Referitor la datorii, singurul creditor în fața căruia îți permiți să renunți la construirea unei relații pe termen lung este cel care nu-ți oferă nimic în schimbul banilor tăi, adică statul. Sînt foarte multe anunțuri în spațiul public postate de persoane doritoare să preia (cumpere) firme cu datorii. Sau poți vinde firma cu datorii unei 'rude mai în vîrstă de la țară' și apoi să-i suspenzi activitatea (implicit și plata impozitelor) pe 3 ani, după care se prelungește suspendarea cu încă 3 ani. Deci 6 ani nu ai probleme.

Dpdv principial nu există un sistem de control conceput de om care să funcționeze cu o eficiență de 100% fără să presupună comportamentul de bună credință al participanților în acest sistem. Ori în cazul în care cel care face regulile (statul) dovedeste rea-credință (ineficiență totală) în comportamentul său de administrare a resurselor și plusează fiscal indiferent dacă o parte din ceilalți participanți mor, acest comportament al statului induce în sistem o inhibiție de protecție și obligă și ceilalți participanți să procedeze la fel, ducînd astfel la vicierea totală a sistemului. Ori într-un sistem viciat nu ai altă șansă de supravietuire decît să respecți aceste vicii, fapt care conferă practicilor ilegale o anumită integritate.

Limitarea pierderilor

Unii probabil au experimentat pe buzunarul propriu, altii au învățat din greșelile altora sau din cărti, cash-flow-ul ocupă un loc central în administrarea oricărei afaceri. Profitul este o mărime contabilă, dată de diferenta între angajamente – venituri și cheltuieli. Nimeni aici nu pomenește de onorarea acestor angajamente și de termenele stabilite pentru stingerea acestora. Prin urmare, situatia în care ai profit de milioane, dar de azi esti în insolvență și lichidare este foarte probabilă.

Cash-flow-ul contabilizează strict intrările și ieșirile de numerar. Degeaba ai de încasat peste o luna 1 mil euro dacă astazi nu ai cu ce să-ți plătești furnizorii, iar bancile nu sînt dispuse să-ți sconteze creanțele sau să-ți acorde un factoring.

În perioade de criză, situatia cash-flow-ului este foarte importantă datorită înmulțirii situațiilor de incapacitate de plată sau tratării cu rea-vointă a furnizorilor (așa-numitele țepe). Prudenta recomandă două abordări generale. Pentru cazuri particulare exista și alte solutii specifice.

În primul rînd, indiferent de obiectul de activitate, încearcă să integrezi în afacerea ta și partea de vinzare către consumatorul final, adică să ai controlul asupra lichidităților. Asta înseamnă să ai unul sau mai multe puncte de vînzare (reale sau virtuale). Această integrare o poți face mai lent (prin resurse proprii) sau prin asocieri cu cei care se ocupă în prezent de vînzarea produselor tale către consumatorul final. În functie de specificul activității și de nivelul la care ai ajuns, poți să te gîndești la un sistem de franciză sau să încerci să intri pe piețele din alte țări.

În al doilea rînd, pentru a minimiza riscul de neplată, pentru fiecare client care cumpără de la tine stabilește o limită de credit. De exemplu pentru clientul X limita va fi de Y lei; asta înseamnă că acesta poate primi produse în valoare maximă de Y lei, cu scadența convenită. Dacă ulterior mai solicită și alte produse, clientul va trebui să achite o parte din sumele facturate scăzînd astfel creditul acordat. Deci mai poate primi produse pînă la limita de credit stabilită. În acest fel o posibilă pierdere prin neplata mărfii cumpărate este mult redusă. Criteriile în functie de care se setează o astfel de limită depind de mai mulți factori, printre care: istoricul relației cu clientul respectiv, nevoile de lichiditate pentru firmă, zvonurile din piață, verificarea periodică a clientilor cu limite de credit mari în centrala incidențelor de plăți (CIP). Ideal ar fi ca atunci cînd lucrurile par a merge bine în piață să încerci să scazi această limită de credit. Variațiile acestei limite în perioadele bune îi vor obișnui pe clienți cu acest proces și nu vor deveni foarte furioși în perioadele mai puțin bune cînd li se va modifica această limită de credit. Cu cît mai mică, cu atît mai bine.

În economiile dezvoltate există și posibilitatea asigurării relației cu unii clienți, iar in caz de neplată la termen, clientul se va confrunta cu avocații asiguratorului în timp ce creanța ta va fi achitată de asigurator.

Știriștii

Îi definesc ca fiind cei care caută și citesc pe net știri și comentarii. Nevoia de informație vine prin natura profesiei (traderi), prin interesul privind imaginea proprie (politică, personaje publice, companii) sau pur și simplu din curiozitate. Am constatat că sînt destul de mulți oameni care caută să se informeze pentru a căpăta o imagine cît mai clară a schimbărilor economice.

Pentru aceștia din urmă, alături de recomandările privind calitatea informației mai am un criteriu care să-i ajute. În tot ceea ce facem trebuie să avem în vedere nu numai beneficiile, ci și relația lor cu costurile. Deci relația cost-beneficiu este de bază în activitatea umană.

Timpul este resursa cea mai de preț pentru fiecare. Dacă consumi prea mult timp citind sau comentînd pe net fără ca informația cîștigată astfel să-ți aducă beneficii pe masura timpului consumat, atunci mai bine renunță parțial la această activitate și utilizează altfel timpul.

Cea mai buna metodă de a reuși să vezi eficacitatea unei informări zilnice este aceea ca pe perioada concediului de vară să renunți total la orice știre. Întors din concediu, un simplu review a ceea ce s-a întîmplat e suficient ca să-ți dai seama dacă ai pierdut ceva sau nu. Apoi compară beneficiile unei informări zilinice cu ceea ce poți face cu timpul consumat pentru a citi/ comenta pe net.

Prin această analiză poți să-ți restructurezi lista de site-uri pe care le accesezi zilnic, poți să renunți la newslettere sau pur și simplu poți să plănuiești ca acel timp să-l folosești pentru altceva (pentru sport, o pasiune, dezvoltare personală, învățarea a ceva nou).

Cum să călătorești ieftin

Mă refer aici la turismul extern. De la bun început cred că este clar pentru toată lumea că profitul unei agenții de turism vine din negocierea tarifelor de grup în cazul circuitelor, iar pentru sejururi sînt anumite comisioane. Oricum ar fi, agenția de turism trebuie plătită pentru serviciile ei.

Iată cîteva ponturi:

- după ce ai stabilit destinația călătoriei tale (poate fi o localitate, sau un mic circuit) caută cele mai apropiate aeroporturi, care pot fi și din țări diferite. Apoi caută tarifele la transportul pe diverse căi de la aeroport la destinație. Sînt cazuri în care costul acestui transfer diferă substanțial de la o țară la alta (ex: compară Italia cu Elveția).

- dacă optezi pentru o mașina închiriată nu uita să iei în calcul și taxele pentru autostrăzi. Această varinată este mai ieftină decît transportul în comun doar dacă plecați mai mulți – două familii sau o familie cu mai mulți copii.

- stabilește zona în care vrei să închiriezi ceva pentru cazare. Aici contează costul transportului pînă în centrul localității sau către obiectivele pe care vrei să le vizitezi. De asemenea și timpul petrecut cu acest transport contează.

- caută cazare pe site-urile renumite (gen booking.com), iar apoi mergi pe pagina acelor hoteluri. Prețurile diferă uneori și poti să economisești ceva bănuți.

- caută și pe site-ul localității în care mergi. Destinațiile turistice au de regulă un site dedicat care oferă și variante pentru cazare.

- nu în ultimul rînd, caută anunțuri de închiriere apartamente. Avantajul net față de un hotel esta că acestea au și bucătărie. Fii atent însă la condițiile unui asemenea contract. Dacă solicită plata în avans, negociază să plătești o parte din sumă, restul plății urmînd a fi făcută în numerar la data închirierii. Scutești comisioane (bancare, paypal) și diferențe de curs (la plata cu cardul într-o altă monedă decît euro).

- foarte multe localități au în ofertele lor anumite carduri de călătorie cu care poți să beneficiezi de gratuități sau reduceri la cumpărarea de bilete de intrare, transport sau restaurant. Poți lua în calcul această variantă doar după ce plănuiești cam ce obiective te interesează să vizitezi. Aceaste carduri sînt rentabile doar dacă vrei să cheltuiești de la o anumita sumă în sus.

- singura variantă în care mersul cu o agenție de turism te poate avantaja este aceea în care transportul pînă în/ de la țara de început/ de final a circuitului este cu avionul, iar apoi tot circuitul se va face cu un autocar închiriat de agenție. Oricum ai face, nu poți să ieși sub prețul lor.

Reducerea costurilor (III)

Să presupunem că ai făcut tot ceea ce era necesar pentru o optimizare a costurilor fiscale și a celor cu salariile. Acum a venit rîndul scăderii costurilor inputurilor (materii prime, servicii de bază) și ai făcut tot posibilul pentru a negocia cu furnizorii un preț mai bun. Chiar ai cerut și oferte de la alți furnizori, dar nici una nu a fost satisfăcătoare.

Este momentul în care majoritatea antreprenorilor români preferă să scadă calitatea și implicit și costul acelor materii prime cu prețul cel mai ridicat din compoziția totală a produsului /serviciului final. Produsul la raft arată la fel, prețul este același, dar în interior calitatea nu mai este aceeași. Schimbarea rețetarului este sport național. Nu trebuie să mire pe nimeni faptul că după o asemenea masură vînzările încep să scadă. Pentru produsele cu o cerere inflexibilă (vorbim aici de produsele alimentare), reducerea vînzărilor este marginală din lipsă de alternative viabile și lipsa de educație a consumatorului: fie scade greutatea produsului sau sînt schimbate cîteva ingrediente fără a afecta prea mult gustul, doar puținii cititori ai etichetelor produselor vor observa diferența. Însă la produsele cu o cerere flexibilă scăderea vînzărilor poate deveni îngrijorătoare. Să luăm de exemplu un produs de curățat. Îl cumperi de cîțiva ani, ești mulțumit de rezultatul obținut; prețul a tot crescut în pași foarte mici, iar la un moment dat observi că acel produs nu își mai face treaba ca de obicei. Un ingredient mai scump a fost schimbat cu unul mai ieftin sau proporția acelui ingredient mai scump a fost redusă în produsul final cu scopul scăderii costurilor. Frustrarea este sentimentul resimțit de cumpărător și acesta va duce la o reorientare spre alte produse competitoare. Dacă acestea nu există pe moment la raft, ești foarte vulnerabil la intrarea pe piață a unui produs din același sortiment.

Modul cel mai indicat pentru o asemenea reducere de costuri este ca ea să fie făcută concomitent cu diversificarea gamei de produse. Îți vei păstra ambalajul și rețetarul fără nici o modificare pentru o gamă de produse, să zicem ca o denumim premium (iar prețul va fi la fel sau puțin mai mare), iar calitatea mai scăzută o vom încadra într-o altă gamă de produse, să zicem că o denumim low-cost. Mare atenție: pe cumpărătorul final îl interesează în primul rînd calitatea conținutului, mai puțin cea a ambalajului. Dacă deții un mic brand, diversificarea în mai multe game poate fi făcută ușor - gama mai ieftină poate avea și un ambalaj mai ieftin. Păstrarea calității în gama premium arată consumatorului un anumit fair-play și o anumită transparență din partea producătorului care pe termen mai lung pot fi cheia menținerii fidelității cumpărătorilor. Prin urmare dacă vrei să scazi costurile pe seama calității, păstrează totuși pe piață varinanta inițială, iar noua versiune mai ifetină pune-o într-un ambalaj nou. Pe masura ce piața acceptă noua versiune poți varia calitatea prin schimbarea cantității unor ingrediente sau prin schimbarea calității lor. Piața dictează ritmul schimbării cantităților de la raft. În cel mai bun caz produsul mai ieftin va ocupa cel mai mare spațiu atît la raft cît și pe linia de producție.

PS: vă recomand emisiunea Jocuri de putere din 10 iunie, cu Radu Golban de pe Realitatea tv. Foarte interesanta dpdv economic ultima parte a interviului.

Reducerea costurilor (II)

Azi ne ocupăm de costul cu forța de muncă. Pentru costurile indirecte cea mai bună variantă este externalizarea; vă scapă de bătaia de cap cu recrutarea, de cheltuielile cu asigurarea unui spațiu pentru lucru, de re-negocieri de salarii, de plata taxelor pentru acele salarii.

Costurile directe cu forța de muncă sînt mai sensibile la reduceri pentru că o asemenea măsură poate afecta calitatea produsului finit sau poate determina persoane calificate să plece din firmă. Aceste costuri sînt crecute artificial de Guvern prin zilele libere legale; apoi mai apare inconveninetul ca unele luni să aibă mai puține zile lucrătoare ca altele. Aceste aspecte pot încurca calculația de cost unitar, deci implicit profitabilitatea, prin variabilitatea pe care o introduc. Pentru a scăpa de toate aceste neajunsuri aveți mai jos 2 metode.

În primul rînd încercați să legați productivitatea de salariu prin negocierea unui preț al muncii la fiecare unitate de produs/ serviciu lucrată/ prestată. Obțineți astfel un cost direct unitar cu forța de muncă care este fix. Foarte posibil ca și angajatul să fie mai mulțumit pentru că i se oferă posibilitatea de a încasa mai mult. Cu cît va fi mai productiv, cu atît va primi mai mulți bani.

În al doilea rînd, pentru cei care prin natura obiectului de activitate al firmei nu pot să aplice metoda precedentă și sînt obligați să acorde un salariu lunar există o variantă foarte simplă. În acest caz productivitatea firmei depinde direct de timpul lucrat. Pentru a nu mai avea variațiile induse de sărbători legale sau de numărul diferit de zile lucrătoare de la lună la lună, negociați cu angajații un contract de muncă care presupune efectuarea unui număr fix de ore de muncă în fiecare lună contra unui salariu. Legați plata salariului de timpul cît angajatul muncește. Acordați liberele legale, dar dacă angajatul nu își realizează norma de timp convenită va primi doar bănuții aferenți muncii prestate.

Darîmarea de mituri - ep VII

Azi ne vom ocupa de modelul romanesc de gîndire egocentrică, aplicat în economie. 'Știu eu mai bine' sau întreprinzători de tipul 'one-man-show', caracterizează această abordare. Altfel spus, ne-știința de a delega responsabilități unor oameni care se pricep îți va aduce prejudicii.

Pentru majoritatea adepților acestei gîndiri, prea tîrziu pentru a mai repara ceva, dar la momentul prielnic pentru a învăța din greseli, voi încerca să demolez mitul conform căruia poți face foarte multe lucruri în domeniul afacerilor bazîndu-te doar pe propriile tale cunoștințe sau experiențe.

Uitîndu-te în urmă și analizînd parcursul tău sînt sigur că remarci de tipul 'dacă aș fi știut …', 'dacă nu mă grăbeam … ' sau 'ce bine ar fi fost … ' sînt prezente în analiza ta. Și mă refer aici atît la finanțele personale, cît și la business. Activînd într-un anumit domeniu de activitate în care te-ai specializat și în care vrei să fii printre cei mai buni, indiferent că ești angajat sau pe cont propriu, nu poți fi foarte bun la toate. Acest fapt a fost înțeles de mult timp în economiile vestice astfel încît s-au dezvoltat foarte multe tipuri de servicii și afaceri de nișă. Avantajul este că atunci cînd ai nevoie de ceva (produs sau serviciu) găsești rapid specialiști - valoare adaugată mare la prețuri bune.

Am cunoscut direct oameni foarte buni în domeniul lor de activitate care au crezut că 'merge și așa' și au intrat în diverse afaceri care le-au consumat mulți bani, timp și efort. Foarte puțini au reușit să se redreseze. Ceea ce vreau să spun este că dacă vrei să investești, să-ți administrezi economiile sau afacerea, și știi că partea financiară nu este domeniul tău forte, cel mai bine apelează la cineva care se pricepe. Fie ca asociat sau simplu prestator de servicii. Pînă să semnezi un contract, testează mai multi potențiali furnizori și încearcă să înțelegi cît mai bine sfaturile lor. Abia apoi ia o hotărîre și alege pe cel care-l consideri a fi potrivit pentru tine. În funcție de natura serviciilor la care apelezi poți să-i plătești chiar numai în funcție de rezultatele obținute. În timp vei acumula foarte multe cunoștințe în domeniul financiar care te vor ajuta pe viitor. E mult mai bine să înveți de la un specialist decît să înveți din greșeli pe banii tăi. 

Și încă ceva: gîndește-te clar la potențialele interese ale celui care încearcă să-ți vîndă un serviciu sau să te consilieze. De exemplu nu poți avea nici o garanție asupra eficienței unei sugestii de economisire venită din partea unui reprezentant al unei bănci. Niciodată acesta nu îți va spune că nu este bine ceea ce vrei să faci sau că există și alte variante mai bune atît timp cît salariul lui depinde de îndeplinirea unui target. Pe scurt, încearcă să eviți agenții de vînzări cînd cauți informație de calitate.

Reducerea costurilor (I)

Un management financiar bun, focalizat nu numai pe termen scurt așa cum există tendința în perioade deflaționiste, poate face diferența între succes și faliment.

Cheltuielile le poate reduce orice 'patron', dar cînd vine vorba de costuri lucrurile se complică. Diferența cheltuieli/ costuri este esențială. Costurile sînt acele angajamente sau plăți care generează valoare adăugată (venituri), pe cînd cheltuielile nu.

Orice reducere de costuri poate avea implicații directe asupra calității produselor finite, și prin urmare ar putea conduce la scăderea substanțială a vînzărilor.

Bineînțeles că în funcție de profilul firmei costurile pot fi optimizate în mai multe moduri. Acesta este primul articol dintr-o serie care va trata reducerea costurilor, inclusiv a celor fiscale.

Dar haideți să devenim ECO!

Noul trend, acela de a avea un comportament cît mai ecologic poate fi utilizat ca pretext pentru a scade din costuri fără însă a scădea prețurile. De exemplu aveți de trimis abonaților la servicii dvs. facturi lunare prin poștă. Dați-le de știre că v-ați hotărît să deveniți eco, și ca atare facturile vor fi trimise pe email. Nu uitați că după ce le spuneți o poveste frumoasă despre cîți copaci vor fi salvați dacă ei acceptă facturile pe email, să precizați că vechiul serviciu rămîne însă opțional, la cerere. Mai sînt clienți care preferă varianta pe hîrtie și riscați astfel să-i pierdeți.

Sau puteți să inițiați un concurs pentru cei care vor să primească facturile pe email și să oferiți ca premiu o reducere sau un obiect. Cheltuiala cu premiul va fi recuperată chiar din primele luni.

Concluzie: aveți un motiv pozitiv de a face o schimbare, reduceți din costuri și creșteți profitul.