Contul bancar

Un mijloc uzual de păstrare a banilor proprii. Te scapă de costul cu asigurarea securității banilor fizici și îți oferă acces la orice sumă ai nevoie prin intermediul unui card atașat contului tău bancar. În mod sigur avantaje mai sînt.

În acest articol voi trata dpdv juridic relația ta cu banca așa cum este ea abordată în practica juridică internațională.

În cele mai multe țări relația contractuală dintre tine și bancă este asimilată contractului de agent. În acest contract tu ești principalul iar banca agentul. Prin contractul de cont bancar/ depozit banca în calitate de agent are datoria fiduciară față de principal de a executa orice operațiune cu banii primiți de la și la cererea acestuia. Dpdv contabil, în momentul în care banca primește banii, ea devine proprietarul lor. În același timp se înregistrează și o datorie a băncii către principal (adică către deponent, care creditează în acest fel banca). Noul proprietar al banilor are dreptul prin contractul de agent să investească acei bani cum știe mai bine pentru a putea plăti prețul convenit - dobînda. Modul în care banii sînt investiți este doar treaba agentului, acesta încasînd și profitul obținut din care o mică parte este plătită principalului. Ce se întîmplă dacă se înregistrează o pierdere vom analiza mai tîrziu. În tot acest timp principalul deține o creanță asupra agentului, agent care este obligat să returneze numai la cererea principalului banii primiți.

Într-o relație comercială alta decît cea cu banca, după ce schimbul de marfă s-a produs, vînzătorul deține o creanță asupra cumpărătorului, iar cumpărătorul are o datorie căre vînzător. Stingerea acestei datorii este supusă unor termenii clari încă din momentul constituirii contractului de vînzare. Deci cumpărătorul știe clar că la data scadenței trebuie să plătească o sumă de bani vînzătorului. Mai mult decît atît, dacă suma este mare sau dacă nu există încă suficientă încredere între cei doi, creanța poate fi securitizată prin gaj sau ipotecă asupra bunurilor cumpărătorului. În cazul în care un risc de ne-plată se cristalizează vînzătorul își poate recupera banii prin executarea garanțiilor.

În cele două exemple avem o persoană care deține o creanță (principalul și vînzătorul). Deosebirea netă între cele două tipuri de creanțe este acela al momentului în care creanța devine exigibilă. Dacă pentru vînzător data scadenței poate însemna fie primirea banilor fie începerea recuperării prejudiciului prin executarea garanțiilor, pentru principal (creditorul băncii) acest moment este reprezentat doar de cererea acestuia de returnare a banilor; deci nu este fixat în timp.

În cazul producerii unor riscuri care îl determină pe debitor să nu-și poată onora obligațiile ordinea stingerii datoriilor este în principal aceasta: creditorii securitizați (printr-o garanție fixă sau variabilă), statul, creditorii care nu dețin garanții, asociații. Prin urmare, dacă agentul (banca) anunță că nu-și mai poate onora obligațiile pentru că a înregistrat pierderi în încercările de a plasa banii principalului, în acel moment creanța deținută de principal nici măcar nu a ajuns la scadență pentru că acesta încă nu a cerut băncii returnarea banilor. Deci principalul nu va ocupa o poziție la masa credală care să-l avantajeze.

Din această perspectivă operațiunile din Cipru sînt perfect legale.

Și în final vă reamintesc cîteva idei care țin de evidență. Avînd în vedere faptul că o bancă utilizează sistemul de rezervă fracționară, adică poate acorda credite în sumă mai mare de cîteva ori decît depozitele atrase (așa numitul multiplicator al creditului), pentru a spori încrederea în vremurile în care întîrzierile și restanțele la rambursarea creditelor crește, s-a inființat un fond de garantare al depozitelor care are menirea de a asigura despăgubirea limitată a creditorilor băncii.

Mic ghid pentru scenarii pesimiste

O metodă prin care scap de stresul provocat de o anumită situație este să evaluez cît mai bine cel mai negativ scenariu pentru acea situație și să găsesc căi de rezolvare pentru el. Chiar dacă acel scenariu are o probabilitate mică de a se produce, faptul că am deja soluțiile îmi dă o anumită liniște care e foarte benefică în gîndirea pașilor următori.

Sînt sigur că mulți oameni privesc cu îngrijorare zgomotul știrilor negative și încearcă să aibă cît mai multe răspunsuri pentru a-și gestiona cît mai bine resursele. 

În această ordine de idei, scenariul cel mai pesimist, dar cu o probabilitate de producere foarte mică este începerea unui război. O variantă potrivită de răspuns în acest caz este dată de două repere: cunoașterea unei limbi străine și deținerea de economii pentru a putea să te integrezi într-o altă societate unde probabilitatea unui conflict este mai mică.

Dar să trecem la scenarii mai plauzibile. În condițiile actuale cuvîntul de ordine în dimensionarea consumului propriu și a investițiilor este prudența. Deci, ce faci dacă:
- mîine ești anunțat că din diverse motive contractul tău de muncă se va încheia?
- ai avut încredere conform recomandărilor în băncile prezente în Romania și ai rămas cu banii blocați în Bank of Cyprus?
- deficitul de lichidități se prelungește și afacerea ta, care deja a înghițit ceva bănuți, nu dă semne de redresare?

Desigur că lista cu întrebări de genul acesta este foarte lungă. Fiecare caz în parte are particularitățile lui și depinde în mod direct de ceea ce ai făcut concret pînă acum. Însă toate aceste scenarii au cîteva puncte comune. 

În orice situație te-ai afla, niciodată nu e bine să rămîi fără lichidități. Prin urmare încearcă să înveți din greșelile de pînă acum și fă tot posibilul pentru a-ți face niște rezerve. Sînt foarte necesare, iar un buffer îți poate acoperi o perioadă bună de timp în care îți poți pune la punct o alta strategie, îți poți găsi asociatul de care ai nevoie, te poți recalifica sau poți să-ți continui specializarea. În orice caz, o rezervă îți dă confortul unei alegeri. Lipsa ei te obligă doar într-o singură direcție.

Dacă momentan totul merge bine, nu uita că o răsturnare de situație poate apărea oricînd. Dacă ești angajat încearcă să-ți continui dezvoltarea profesională sau, de ce nu, să începi să înveți să faci ceea ce îți place. Dacă ai afacerea ta încearcă să-ți optimizezi costurile, mai ales cele fiscale (pentru că nu îți aduc nimic în schimb) sau să-ți scazi creditările către firmă. Timpul investit acum îți va aduce cu siguranță beneficii și vei fi cu un pas înaintea celorlalți.

Nu te baza în gîndirea ta pe asociere și comparație, și nu acționa pe baza fricii. Acest subiect l-am abordat în cîteva articole. De obicei cei care nu urmează turma pot fi mult mai avantajați din toate punctele de vedere în cazul producerii unui risc.

Info (I)

Cîteva evenimente recente care merită atenție.

Trendul deflaționist pe care omenirea a intrat nu convine nici unui stat pentru că deflația îl obligă să-și reducă cheltuilelile, adică dimensiunile și beneficiile sociale, ceea ce astăzi înseamnă sinucidere politică. Singura carte avantajoasă pentru politic pe care cred că o vor juca statele este cea a egalitarismului. Prin urmare dacă se aplică în toată lumea aceeași măsură, turma care gîndește prin asociere și comparație nu va avea motive de revoltă, mai ales că se dorește binili tuturor.

Am asistat în ultimile săptămîni la cîteva schimbări majore: prima - începutul sfîrșitului pentru banii negri din paradisurile fiscale. La legea adoptată în SUA privind verificarea provenienței banilor au aderat și alte state, printre care UK, Germania, Elveția, Luxemburg, Noua Zeelandă. Și nu cred că politicul vrea să-și tragă singur un glonț în picior. Marii pești vor găsi alte portițe de scăpare. Doar marii pești. Pentru ceilalți șuruburile se strîng.

A doua schimbare care merită atenție este cea prin care salvarea băncilor se va face cu banii din depozite. Fie că se vrea sporirea consumului, fie că Germania nu va mai da bani țărilor cu probleme pînă după alegeri, observ o tendință generală pentru oprirea QE-urilor. Rolul lor au fost să finanțeze bugetele statelor, dar realitatea este că banii noi s-au adunat în relativ puține mîini și momentan nu sînt investiți, fapt demonstrat din plin de lipsa de schimbări din economiile lumii. Probabil așteaptă ca deflația să-și facă treaba și apoi drepturile de proprietate își vor găsi alți deținători; la fel și statele.

A treia schimbare este căderea prețului la aur. Probabil adepții practicanți ai teoriilor austriece sau hiperinflaționiste care propovăduiau achiziția de aur sînt cam buimaci. Unele speculații zic că mișcarea aurului ar fi fost pusă la cale de investitori mari, instituționali, pentru a da o mînă de ajutor dolarului prin scăderea încrederii în achiziția de aur. Dar piața încă nu validează presupunerea de mai sus iar dolarul nu se apreciază. Partea pozitivă a mișcării aurului o văd în ieftinirea celorlalte materii prime (cupru în special), ceea ce înseamnă scăderea costurilor și creșterea competitivității, adică o adaptare la trendul deflaționist. Aici mai trebuie amintit și acordul dintre China și Rusia prin care China va cumpăra gaze mai ieftine de la ruși. Profitul făcut de cei care au vîndut aur reprezintă doar un transfer de lichiditate spre cei care știu cu adevărat cum se fac afacerile la cazino. Rămîne de văzut unde își vor plasa banii cîștigați.

Mai vreau să menționez cîteva aspecte.

În privința încrederii în stat nu trebuie să vă faceți griji deocamdată. Populația încă își menține încrederea în raportările statistice și în explicațiile oficiale privind evoluțiile economice (de ex întărirea leului pe fundamente economice). O criză reală de încredere o văd posibilă numai în cazul în care mai apar măsuri drastice ca aceea aplicată în Cipru. Manipularea oficială își va face treaba în continuare.

Atenție mare însă la mișcările burselor americane care sînt la nivele maxime; se știe faptul că atunci cînd bursele cad accentuat dolarul este cel mai căutat. Dacă căderea este accentuată, posibilitățile de finanțare oferite de burse scad dramatic, deci pericol de lipsă de lichiditate pentru unele afaceri. De luat în seamă aici sînt afacerile din domeniul bancar, asigurări și fonduri de pensii, și în special cele care dețin active toxice. Deflația va scoate încet gunoiul de sub preș, adică toți cei care dețin active toxice vor trebui să suporte pierderi.

Ceea ce mă îngrijorează este că pe termen lung șomajul ridicat din rîndul tinerilor nu va face altceva decît să erodeze puterea de cumpărare, și o dată cu ea, și ceea ce denumim azi clasă de mijloc (majoritară în cele mai multe state dezvoltate). Deci deficitul de cerere se va accentua.

Și în final o presupunere personală. Prin atacul de la Boston a început un program interesant de aducere a opiniei publice către un punct dorit. De ce acum? Motivul real în vom afla în lunile care urmează.

Reducerea costurilor (II)

Azi ne ocupăm de costul cu forța de muncă. Pentru costurile indirecte cea mai bună variantă este externalizarea; vă scapă de bătaia de cap cu recrutarea, de cheltuielile cu asigurarea unui spațiu pentru lucru, de re-negocieri de salarii, de plata taxelor pentru acele salarii.

Costurile directe cu forța de muncă sînt mai sensibile la reduceri pentru că o asemenea măsură poate afecta calitatea produsului finit sau poate determina persoane calificate să plece din firmă. Aceste costuri sînt crecute artificial de Guvern prin zilele libere legale; apoi mai apare inconveninetul ca unele luni să aibă mai puține zile lucrătoare ca altele. Aceste aspecte pot încurca calculația de cost unitar, deci implicit profitabilitatea, prin variabilitatea pe care o introduc. Pentru a scăpa de toate aceste neajunsuri aveți mai jos 2 metode.

În primul rînd încercați să legați productivitatea de salariu prin negocierea unui preț al muncii la fiecare unitate de produs/ serviciu lucrată/ prestată. Obțineți astfel un cost direct unitar cu forța de muncă care este fix. Foarte posibil ca și angajatul să fie mai mulțumit pentru că i se oferă posibilitatea de a încasa mai mult. Cu cît va fi mai productiv, cu atît va primi mai mulți bani.

În al doilea rînd, pentru cei care prin natura obiectului de activitate al firmei nu pot să aplice metoda precedentă și sînt obligați să acorde un salariu lunar există o variantă foarte simplă. În acest caz productivitatea firmei depinde direct de timpul lucrat. Pentru a nu mai avea variațiile induse de sărbători legale sau de numărul diferit de zile lucrătoare de la lună la lună, negociați cu angajații un contract de muncă care presupune efectuarea unui număr fix de ore de muncă în fiecare lună contra unui salariu. Legați plata salariului de timpul cît angajatul muncește. Acordați liberele legale, dar dacă angajatul nu își realizează norma de timp convenită va primi doar bănuții aferenți muncii prestate.

Darîmarea de mituri - ep VII

Azi ne vom ocupa de modelul romanesc de gîndire egocentrică, aplicat în economie. 'Știu eu mai bine' sau întreprinzători de tipul 'one-man-show', caracterizează această abordare. Altfel spus, ne-știința de a delega responsabilități unor oameni care se pricep îți va aduce prejudicii.

Pentru majoritatea adepților acestei gîndiri, prea tîrziu pentru a mai repara ceva, dar la momentul prielnic pentru a învăța din greseli, voi încerca să demolez mitul conform căruia poți face foarte multe lucruri în domeniul afacerilor bazîndu-te doar pe propriile tale cunoștințe sau experiențe.

Uitîndu-te în urmă și analizînd parcursul tău sînt sigur că remarci de tipul 'dacă aș fi știut …', 'dacă nu mă grăbeam … ' sau 'ce bine ar fi fost … ' sînt prezente în analiza ta. Și mă refer aici atît la finanțele personale, cît și la business. Activînd într-un anumit domeniu de activitate în care te-ai specializat și în care vrei să fii printre cei mai buni, indiferent că ești angajat sau pe cont propriu, nu poți fi foarte bun la toate. Acest fapt a fost înțeles de mult timp în economiile vestice astfel încît s-au dezvoltat foarte multe tipuri de servicii și afaceri de nișă. Avantajul este că atunci cînd ai nevoie de ceva (produs sau serviciu) găsești rapid specialiști - valoare adaugată mare la prețuri bune.

Am cunoscut direct oameni foarte buni în domeniul lor de activitate care au crezut că 'merge și așa' și au intrat în diverse afaceri care le-au consumat mulți bani, timp și efort. Foarte puțini au reușit să se redreseze. Ceea ce vreau să spun este că dacă vrei să investești, să-ți administrezi economiile sau afacerea, și știi că partea financiară nu este domeniul tău forte, cel mai bine apelează la cineva care se pricepe. Fie ca asociat sau simplu prestator de servicii. Pînă să semnezi un contract, testează mai multi potențiali furnizori și încearcă să înțelegi cît mai bine sfaturile lor. Abia apoi ia o hotărîre și alege pe cel care-l consideri a fi potrivit pentru tine. În funcție de natura serviciilor la care apelezi poți să-i plătești chiar numai în funcție de rezultatele obținute. În timp vei acumula foarte multe cunoștințe în domeniul financiar care te vor ajuta pe viitor. E mult mai bine să înveți de la un specialist decît să înveți din greșeli pe banii tăi. 

Și încă ceva: gîndește-te clar la potențialele interese ale celui care încearcă să-ți vîndă un serviciu sau să te consilieze. De exemplu nu poți avea nici o garanție asupra eficienței unei sugestii de economisire venită din partea unui reprezentant al unei bănci. Niciodată acesta nu îți va spune că nu este bine ceea ce vrei să faci sau că există și alte variante mai bune atît timp cît salariul lui depinde de îndeplinirea unui target. Pe scurt, încearcă să eviți agenții de vînzări cînd cauți informație de calitate.

Cipru

Dacă v-a interesat subiectul, sînt sigur că zgomotul știrilor negative nu vă e străin. Voi încerca să surprind anumite aspecte mai încîlcite ale acestei situații.

În primul rînd vreau să elimin din start ipoteza conform căreia la baza deciziei de finanțare a băncilor din banii deponenților a stat necunoașterea și prostia decidenților. Din contră, eu cred că anumite interese financiare destul de puternice pentru a declanșa decizia politică la nivelul UE au influențat în mod categoric cursul evenimentelor. Se știe că unde sînt bani, apare politicul, și unde vorbim de politic, vorbim de interese financiare și geopolitice. În această ordine de idei, dupa vizita de 3 zile a președintelui american în Israel în urma căreia s-a ajuns la punctul comun conform căruia Iranul nu va fi capabil în următorul an de a fabrica armament nuclear, deci nu va fi cazul unei intervenții militare, a apărut acțiunea din Cipru. Unele speculații susțin că s-au taxat inclusiv bani aparținînd rușilor. Pe de altă parte este cunoscut sprijinul acordat de ruși Siriei. Situația este mai complicată decît pare pentru că adevăratele interese politice vor putea fi intuite abia după ce s-au produs anumite evenimente. Deranjul produs în Cipru ar putea fi un joc de glezne în această negociere non-verbală între părți sau rezultatul unor înțelegeri/ concesii clare. O demonstrație a falsității ipotezei de ne-știință a factorului politic o gasiți aici.

Mai mult decît atît, orice acțiune pusă în scenă rapid ia prin surprindere masele și de obicei e însoțită de o strategie clară de propagandă. Desigur că elementul surpriză nu lipsește în comportamentul maselor și este studiat atent. Acest fapt mă face să cred că în următoarele cîteva luni nu vom mai vedea ceva asemănător pus în practică, iar această perioadă va fi folosită pentru studiu sociologic. Să nu uităm că urmează alegeri în Germania, iar datoria imensă a Franței a început să fie vînturată prin media.

Un alt scenariu mai puțin plauzibil este acela în care, începînd cu țările cele mai mici, rînd pe rînd economiile zonei euro vor trece prin diverse perioade de acutizare a 'crizei' cu scopul precis de a facilita acceptarea unei mai mari centralizări și de a suda mai bine această uniune. După un 'dezastru' existent, promisiunea de mai bine poate fi acceptată mai ușor în schimbul acestei centralizări. Ce n-ar face un cipriot ca să-și poată recupera acum toți banii? Cred că ar vota inclusiv o cedare a politicii fiscale către UE.

Scenariul căruia îi acord acum o probabilitate aproape de zero este că lucrurile au scăpat de sub control iar ceea ce se întimplă este haotic. În acest scenariu ar urma modificări geopolitice prin forță. În acest caz este bine sa aveți lichidități (pentru a putea să vă relocați rapid oriunde în lumea asta) și cunoștințele necesare unei asemenea mutări. Imobiliarele, metalele prețioase, și alte bunuri nu vă sînt de prea mare ajutor în asemenea momente. Repet, acest scenariu are o probabilitate de producere aproape egală cu zero.

În al doilea rînd, ceea ce s-a întîmplat în Cipru poate fi studiat din mai multe unghiuri.

Dpdv juridic se naște un precedent periculos în interiorul zonei euro care ar putea fi aplicat și în alte cazuri; totul depinde de interese. Interpretarea mea o găsiti aici. În nici un caz nu cred că va fi vorba și de alte măsuri mai drastice deoarece ar afecta credibilitatea sistemului bancar, iar o neîncredere generalizată ar putea să paralizeze economia mondială. Gîndiți-vă numai la faptul că infrastructura bancară servește foarte eficient la transferurile de capitaluri și timpul în relațiile comerciale este foarte important.

Directiva europeană despre care s-a zvonit că va legifera salvarea băncilor cu banii deponenților nu cred că va apărea foarte curînd. Probabil opoziția Marii Britanii va bloca această directivă. În plus, se știe faptul că orice directivă trebuie transpusă de fiecare stat membru în legislația națională, proces care este extrem de greoi.

Dpdv sociologic tema este interesantă. Cei care au trăit un precedend asemănător în care și-au pierdut banii în diverse banci locale care și-au inchis porțile sînt cei care își vor retrage primii banii de la bănci. Mă refer aici la cei mulți care dețin sume relativ mici. Frica lor va fi calmată relativ repede în următoarele luni pentru că este foarte probabil ca apele să se liniștească; ceva asemănător anului 2008 cînd foarte mult cash a părăsit băncile, dar a revenit ulterior. Pentru această categorie de oameni veștile mai puțin bune privind indicatorii economici nu prea contează, la fel cum nu prea contează nici variațiile pe piața valutară internațională.

Dpdv economic, economia Ciprului va fi afectată negativ, mai ales că în curînd va începe un nou sezon turistic. Deja restricțiile aplicate capitalului s-au asociat cu un blocaj comercial și cu întîrzieri/ pierderi. Partea pozitivă este că apar foarte multe scenarii negative care au menirea de a induce frica, frică care va da un impuls mișcării capitalurilor fie spre zona de investiții, fie spre alte alternative. De obicei aceste mișcări sînt generatoare de profit pentru cei care le speculează.

Un aspect care trebuie menționat aici este că bursa americană se află la maxime istorice, corecțiile probabile care vor urma putînd să amplifice aceste mișcări.

Dpdv moral, decizia luată de stat prin reprezentanții săi de a obliga băncile comerciale (care reprezintă doar relația cu publicul în afacerea etatistă de administrare a monopolului emiterii de monedă) să utilizeze banii pe care îi dețin în custodie pentru a acoperi pierderile rezultate din propriile decizii este la fel de morală ca și decizia impunerii unui impozit sau altul.

În concluzie, fiecare trebuie să decidă atît în privința administrării lichidităților proprii, cît și căror premise le acordă credit în deciziile pe care le ia.

Tu cum iei decizii?

Armaghedonul economic, căderea băncilor sau hiperinflația sînt cîteva frici care domină sau încearcă să domine mințile cît mai multor oameni. Pentru unii frica de necunoscut își pune amprenta asupra acținilor lor și aduce profit celor care știu să speculeze aceste acțiuni induse de teamă. Teama că inflația va crește – achiziția de metale prețioase, imobiliare, teama că resursele neregenerabile sînt pe sfîrșite – achiziția de panouri solare, microhidrocentrale, … , teama că sistemul bancar se va prăbuși – agricultură pentru subzistență, sînt doar cîteva exemple de acțiuni induse de teamă. De fapt, din momentul în care acorzi credit unei idei privitoare la un viitor sumbru începi încet încet să-ți modifici comportamentul în sensul protejării tale de acel eveniment viitor și iei măsuri văzute de tine prin prisma gîndirii induse de acestă teamă ca fiind 'salvatoare'. Acest mecanism care începe cu inducerea unei frici se termină de cele mai multe ori cu profituri consistente. Cel mai important aspect este modul în care această frică este indusă.

Și aici sînt cîteva metode. În primul rînd se folosește extrapolarea liniară în domeniul socio-economic. Prin compararea strictă a cîtorva elemente economice din prezent cu cele din trecut (marea depresiune din anii '30, exemplul crizelor prin care au trecut unele țări ca Japonia, Argentina, perioada nazistă sau sovietică, crize monetare sau financiare, … ), se obține un tablou destul de negativ și aparent corect la prima vedere. Mai mult decît atît, va da impresia unei adevărate analize economice care induce o anumită teamă. În realitate, extrapolarea liniară în domeniul socio-economic duce de cele mai multe ori la erori deoarece o analiză corectă în acest domeniu ar trebui să țină cont și de alte aspecte, cum ar fi: factori sociali, gradul de inovație existent, modul cum informația se propagă, interconectarea socială și alte caracteristici legate de cibernetică. Deci o analiză corectă necesită destul de mult efort și nu o vei avea niciodată în mod gratuit.

În al doilea rînd, se poate folosi o premisă care șochează și apoi sînt prezentate sugestii menite să acopere acele riscuri. Fie că se face o previziune pe cursul valutar, se referă la prețul aurului sau la orice altceva, afirmația va avea mai multă credibilitate dacă va fi publicată pe anumite siteuri sau va fi susținută de cîteva personaje cunoscute de opinia publică.

Desigur că există și alte metode mult mai sofisticate de inducere a fricii, cu aceeași finalitate: schimbarea comportamentului în direcția aducătoare de profit. Poți preveni asemenea manipulari verificînd cîteva criterii de validitate a informației primite (sursa și potențialele ei interese, gratuitatea informației și probabilitatea ca ea să fie doar un PR, modul cum este obținută concluzia), analizînd acțiunile induse sau sugerate și conexiunile lor cu banii tăi. Dacă acționezi bazîndu-te preponderent pe frică, niciodată nu vei reuși să obții rezultatele scontate; în acest caz vei ieși de cele mai multe ori mult mai bine dacă nu faci nimic. Partea pozitivă a urmăririi mediatizarii diverselor firici și manipulări este că poți avea un puls real și poți intui destul de bine acțiunea majorității, a turmei, sau altfel spus a trendului.

Observați că modul în care majoritatea vede viitorul îi determină comportamentul și acțiunile în prevenirea/fructificarea unor riscuri/oportunități. De aici lucrurile devin un pic mai complicate, și vorbim de ceea ce meta-cibernetica denumește prin conceptul de reflexivitate. Voi mai scrie pe acest subiect cu altă ocazie.

O intoxicație și nimic mai mult

De mai bine de un an, cu fiecare veste tristă care vine dinspre politic - ultima fiind aceea cu depozitele din Cipru - observ că recomandări de genul cum să ne 'ferim' de agresiunea statului prin cheltuirea lichidităților proprii sînt din ce în ce mai prezente pe online. Cumpărați aur, teren agricol, casă la țară sau orice altceva pe argumentul că vine hiperinflația sau, mai nou, statului îi va fi mai greu să impoziteze un activ (să zicem o casă) decît banii dintr-un depozit bancar. O mostră o aveți aici. Nu mai comentez afirmațiile de genul că investițiile în imobiliare își păstrează valoarea în timp; puteți să vedeți și singuri cît de 'exactă' este această informație.

Cel mai probabil aceste intoxicări mediatice au scopuri precise.

Părerea mea este că ne aflăm în plin trend deflaționist, iar următoarea etapă va fi creșterea prețului banilor. În condițiile unei dezinflații urmată de deflație reală (nu ce calculează BNRul), nu văd nimic mai ne-eficient decît să rămîi fără lichidități abia la începutul unei perioade în care cash-ul va fi rege, iar prețul activelor va scădea. Desigur că și în cazul licidităților ai nevoie de o anumită prudență în adiminstrarea lor.

Pentru adepții practicanți ai teoriei hiperinflaționiste - adică cei care nu fac numai propagandă unor idei, dar le și aplică - încercați să vindeți activele pe care le-ați achiziționat în ideea de a obține un preț de tranzacționare, o marcare la piață. Sînt sigur că prețul pe care un cumpărător ar fi dispus să-l plătească pe acel activ este sub prețul vostru de achizție.

Dreptul de proprietate asupra banilor

Citesc pe Mediafax o știre: sistemul bancar cipriot va fi salvat temporar cu bani furați de guvern 'peste noapte' din conturile de depozite și economii. Pretextul este o așa numită taxă excepțională. Dpdv principial, o taxă se aplică din momentul în care intră în vigoare doar veniturilor viitoare, nicidecum veniturilor realizate pînă la momentul intrarii în vigoare a respectivei taxe. Dar poate fi încadrată ca taxă pe proprietate; pe dreptul de proprietate asupra banilor pe care îi ai depuși la bancă. Aici apare însă caracterul discriminatoriu al acestei 'taxe': nu se aplică unitar pentru absolut toate drepturile de proprietate asupra banilor. E ca și o taxă pe casele care sînt vopsite în albastru, să zicem. Celelalte culori nu se taxează. Aberant, nu?

Părerea mea este că ne aflăm abia la începutul trendului deflaționist. Cu siguranță că pe viitor vor ieși la lumină din ce în ce mai multe fraude cu un singur autor colectiv - statul -, și precedentul creat în interiorul UE prin această taxă se va perpetua. Raritatea banilor începe să se manifeste, iar economiile din bănci vor fi din ce în ce mai vizate de măsurile politicului din simplul motiv că sînt mult mai vizibile și mai ușor de taxat decît oricare altă variantă. Observați că dacă cresc taxele pe profit va exista o problemă socială cu șomerii. Dacă crește tva-ul, cei cu venituri scăzute și fără economii vor fi obligați să consume mai puțini și s-ar putea ca veniturile lor să nu le acopere nevoile de bază. Deci risc de revolte pentru politic. Fundamentul real al acestei decizii este sistemul de vot actual.

Deciziile la nivel european par a fi focusate din ce în ce mai mult pe termen scurt. Nimeni nu mai gîndește nici măcar pe termen mediu. Consecințele economice ale acestei taxe asupra economiei cipriote probabil vor fi similare cu cele ale impunerii austerității în Grecia. Și tot la fel de probabil este că vor urma decizii din ce în ce mai aberante dpdv al bunului-simț în țările europene cu economii șubrede. Dacă nu vor exista reacții dure care să ducă într-un final la anularea acestei taxe, urmările sînt previzibile.

Partea pozitivă, pentru că orice situație nouă are și o parte pozitivă, este că apele vor fi tulburate și mai tare și noile oportunități nu vor întîrzia să apară. Vreau să zic că în ape tulburi, cînd foarte mulți sînt bulversați de ceea ce se întîmplă, se fac cele mai mari profituri. Esențial este însă ca percepția vremurilor să fie cea corectă. O confirmare o vei primi doar atunci cînd vei obține profit.

Identitatea pe internet

Iți poți contrui o identitate sau un brand personal, poți să-ți lansezi afacerea și în social media sau pur și simplu îți poți convinge viitori clienți prezentînd anumite idei sau analize.

Desigur că părerea celor care consumă informația prezentată de tine contează. Dar ce faci cînd apar comentarii recursive vădit răutacioase ascunse sub umbra anonimatului?

Pe internet găsești anonimi în mai toate categoriile posibile de prezentare a informației: de la comentarii, bloguri anonime sau care folosesc un pseudonim, pînă la site-uri care se vor a fi de informații. Și ceea ce este cel mai interesant este traficul care reușesc să-l realizeze aceste site-uri, precum și dezinteresul cititorului pentru sursa informației pe care o consumă. Mă refer aici la site-urile de limba română.

Dacă la capitolul comentarii anonimatul poate fi justificat prin ușurința postării, nu același lucru poate fi spus despre site-urile anonime. De fapt în spatele unui pseudonim se pot ascunde fie anumite interese clare – și aici vorbim de manipulare în scop politic sau financiar -, fie anumite sentimente de inferioriate care au evoluat în adevărate complexe.

În primul caz se pot încadra anumite campanii politice susținute de agenții de comunicare sau echipe plătite de un partid sau altul. Atît timp cît anonimitatea este ignorată de cititori, costurile unei asemenea campanii scad substanțial. Îți poți angaja cîțiva oameni care să se ascundă în spatele a zeci de pseudonime, care să se contrazică între ei și să creeze iluzia unor dezbateri adevărate. Poți să cazi ușor în capcana acestora doar cititnd comentariile lor și încercînd să duci mai departe discuția. În arta comunicării, cine 'face carțile' (adică inițiatorul) poate conduce discuția foarte ușor spre concluzia dorită, mai ales că insitinctul de a urma turmei (adică linia comentariilor deja postate) este foarte prezent în mentalitatea romanească. Și nu uita: dacă ai anumite frici în a face ceva – adică decizia ta nu se bazează pe argumente total raționale sau stăpînești mai puțin un domeniu - , nu te lăsa convins de părerile postate pe internet pentru că tu vei suporta consecințele.

A doua categorie, aceea a oamenilor pe care anonimitatea îi ajută să facă față anumitor complexe de inferioritate și le dă senzația că dețin controlul atunci cînd interacționează în mediul virtual, este cea mai interesantă dpdv psihologic. Aceștia pot fi recunoscuți cel mai adesea prin faptul că țin cu orice preț să demonstreze că ei au dreptate, iar cînd argumentele logice li se termină, trec la injurii. Deseori starea lor se spirit se transpune în conținutul pe care-l generează. Chiar dacă și-au rezervat domenii proprii de internet sau folosesc platforme gratuite, fii sigur că dacă îi vei deranja sau contrazice pe site-ul lor chiar afișînd propria ta identitate, vei fi cenzurat. Forța argumentelor nu exista pentru această categorie. Ei pun mare preț pe cei care le dau dreptate într-un fel sau altul pentru că aprecierea pe care o simt este un surogat perferct pentru deficitul de stima de sine pe care îl au. Ei nu pot fi considerați că și-au ales spațiul virtual pentru a defula emoții negative datorită consecvenței pe care o demonstrează. Pentru ei spațiul virtual este o lume în care se pot manifesta sub o identitate nouă, închipuită, diferită de cea reala. Probabil frustrările, lipsa stimei de sine și a valorizării personale, irascibilitatea crescută cu rădăcini în prototipul educațional timpuriu sînt principalele cauze care îi fac pe aceaștia să li se pară că sînt ne-înțeleși în spațiul real, să se închidă în sine și să apară pe online. Îi vei recunoaște prin faptul că se cred deținătorii unor 'adevăruri unice' și nu prea au treabă cu logica. Timpul pe care și-l petrec online este consistent. Vei observa asta privind rapiditatea cu care îți răspund la orice comentariu. Ce este interesant la acest tip de oameni este că pot fi fără voința lor material didactic pentru studiul comportamental. Asta e singura parte pozitivă a acestor tipuri de site-uri.