Pagini

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Reducerea costurilor (II)

Azi ne ocupăm de costul cu forța de muncă. Pentru costurile indirecte cea mai bună variantă este externalizarea; vă scapă de bătaia de cap cu recrutarea, de cheltuielile cu asigurarea unui spațiu pentru lucru, de re-negocieri de salarii, de plata taxelor pentru acele salarii.
Costurile directe cu forța de muncă sînt mai sensibile la reduceri pentru că o asemenea măsură poate afecta calitatea produsului finit sau poate determina persoane calificate să plece din firmă. Aceste costuri sînt crecute artificial de Guvern prin zilele libere legale; apoi mai apare inconveninetul ca unele luni să aibă mai puține zile lucrătoare ca altele. Aceste aspecte pot încurca calculația de cost unitar, deci implicit profitabilitatea, prin variabilitatea pe care o introduc. Pentru a scăpa de toate aceste neajunsuri aveți mai jos 2 metode.
În primul rînd încercați să legați productivitatea de salariu prin negocierea unui preț al muncii la fiecare unitate de produs/ serviciu lucrată/ prestată. Obțineți astfel un cost direct unitar cu forța de muncă care este fix. Foarte posibil ca și angajatul să fie mai mulțumit pentru că i se oferă posibilitatea de a încasa mai mult. Cu cît va fi mai productiv, cu atît va primi mai mulți bani.
În al doilea rînd, pentru cei care prin natura obiectului de activitate al firmei nu pot să aplice metoda precedentă și sînt obligați să acorde un salariu lunar există o variantă foarte simplă. În acest caz productivitatea firmei depinde direct de timpul lucrat. Pentru a nu mai avea variațiile induse de sărbători legale sau de numărul diferit de zile lucrătoare de la lună la lună, negociați cu angajații un contract de muncă care presupune efectuarea unui număr fix de ore de muncă în fiecare lună contra unui salariu. Legați plata salariului de timpul cît angajatul muncește. Acordați liberele legale, dar dacă angajatul nu își realizează norma de timp convenită va primi doar bănuții aferenți muncii prestate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu