Românii si simtul proprietatii

Modul in care o persoana se raporteaza la ceea ce este al ei depinde cu siguranta de gradul de educatie. Extrapoland la nivelul intregii comunitati, elemente ale perceptiei drepturilor de proprietate sunt prezente in mobilurile deciziei si actiuni economice.

Rationamentul pleacă de la uimirea provocata de urmarile in economia romaneasca a masurilor anti-criza adoptate de factorul politic. Dilema este: chiar suntem sortiţi unui nivel de trai scazut datorita lipsei unei gandiri economice coerente care sa-si poată găsi un sprijin real in cadrul legislativ?

De-a lungul istoriei, unele tari, provincii, natiuni au fost avantajate de pozitia geografica, de aliantele militare sau de acordurile comerciale. In tot acest timp, aceste comunitati si-au dezvoltat si partea de resurse umane; deci educatia a avut un rol important in dobandirea si distribuirea bunastarii Astfel, in proviciile germane se infiinteaza inca din secolul al XVII-lea universitatea ca forma de invatamant, iar in Tarile de Jos apare in aceeasi perioada bursa. O dezvoltare a comertului si implicit a economiei a fost aproape totdeauna precedata de o dezvoltare a educatiei.

Romania, teritoriu de conflict si margine de imperiu secole intregi, cu o instabilitate politica cronica, a cunoscut pentru o scurta perioada de timp efectele benefice ale unei abordari economice unitare in perioada lui Carol I; printre realizarile epocii: se construieste prima cale ferata, se infiinteaza Banca Nationala si emite moneda proprie, se realizeaza cat de cat o infrastructura.

Desele schimbari de regim politic au facut imposibila existenta unei viziuni economice pe termen lung, cu implicatiile aferente in social.

Fara sa mai luam in calcul atrofierea pana la disparitie a simtului proprietatii in perioada comunismului, avem un tablou intreg al societatii romanesti.

Constientizarea intr-o mai mica masura a drepturilor reale de proprietate si a posibilitatilor de manifestare a liberei initiative scade motivatia indivizilor pentru o mai buna reprezentare a intereselor lor la nivelul conducerii centrale a comunitatii. Putinta de disociere a factorului politic de atributiile clare fata de factorul social (care plateste anticipat pentru servicii iluzorii) isi are radacina in comportamentele anemice formate pe calapodul gandirii comuniste.

Deci educatia precede intr-o oarecare masura bunastarea, iar la nivel psihologic raportarea fata de proprietatea privata este esentiala in evolutia economica a unei comunitati.

Falimentul capitalului privat romanesc - varianta pesimista

Lipsa unei gandiri economice pe termen mediu si lung este principalul element al arbitrariului prezent in deciziile politicului, decizii cu implicatii negative asupra sectorului privat romanesc.

Elementele esentiale care conduc economia romaneasca catre un faliment previzibil sunt incidenţele neagative ale masurilor anticriza asupra economiei reale, precum si managementul necorespunzator al politicilor macroeconomice.

Cu un buget deficitar prost structurat si gestionat, finantarea prin imprumuturi de pe piata interna nu va avea decat rolul amanarii pentru un timp al colapsului. Si aici incepe cercul vicios: bancile prefera sa dea curs cererilor repetate de imprumut venite din partea statului (debitor cu risc zero), bani care au ca destinatie exclusiva salarii, pensii si alte plati cu caracter social; deci cheltuieli total neproductive. Statul, absorbind cantitati mari de lichiditati din bancile comerciale, stimuleaza astfel continuitatea inghetarii creditarii. De fapt si premisa initiala a stoparii creditarii – devalorizarea garantiilor si incertitudinea pastrarii locurilor de munca – nu pare ca va disparea asa curand, obligand bancile la constituirea de provizioane. Practic, lichiditatile bancilor se duc pe titluri de stat si provizioane.

Cresterea fiscalitatii a fost declansatorul principal al inceperii drumului spre scadere economica accentuata. Dorinta imorala a politicului de a prelungi intr-un mod nesanatos nivelul caldicel al nivelului de trai actual in virtutea luptei electorale, transforma fatorul politic in macelarul economiei private romanesti.

Somajul creste presiunea asupra bugetului, scade capacitatea populatiei si a firmelor de rambursare a creditelor in derulare. Scazand veniturile populatiei, se ajusteaza si perceptia asupra valorii, principalul rezultat fiind scaderea valorii de piata a garantiilor bancare.

Pretul amanarii restructurarii personalului bugetar este insolventa si falimentul sectorului privat reprezentat de imm-uri.

Riscurile potentiale sunt:
- pierderea credibilitatii statului prin disparitia capacitatii de rascumparare la scadenta a titlurilor vandute;
- devalorizarea monedei nationale;

In contextul international, valurile crizei vor continua sa loveasca si economia romanesca . Diferenta in absortia socurilor induse va fi data de potentialul economic al fiecarei tari: politici economice sanatoase, infrastructura, capacitati de productie, forta de munca bine pregatita, sisteme medicale si de protectie sociala performante, … .

Libera initiativa romaneasca va ceda locul destul de repede firmelor mari cu capital strain, care vor putea negocia facilitati si garantii cu administratia centrala.

In acest moment nu întrevăd nici o schimbare de trend pe termen mediu datorita lipsei crunte a gandirii economice si a nereprezentarii interesului comun care carcterizeaza clasa politica actuala. Inerţia cu care am navigat in ultimile doua decenii isi va pierde elanul, valoarea adaugata a deciziilor adoptate devenind singura sursa de bunastare a comunitatii.

Elemente predictibile pentru Romania

Intr-un climat economic instabil, raspunsurile la cele mai negre scenarii confera stabilitate si luciditate in decizii. In cazul in care nu se produc toate riscurile asociate acestor scenarii si, implicit, evolutia economica are perspective mai optimiste, avantajele sunt de partea celor care si-au luat toate masurile de precautie.

Sintetic, pentru anul acesta, situatia se prezinta astfel:
1. elemente predictibile
- somajul isi va continua trendul crescator, punand astfel presiune pe bugetul de stat si pe factorul politic;
- creditarea va ramane la nivelul actual, stimulata fiind de dorinta statului de a se imprumuta in continuare, precum si de sporirea provizioanelor bancare datorate neplatii la timp a ratelor;
- zvonurile servite populatiei cu scopuri electorale vor continua sa se inmulteasca (exemple: se reia creditarea, programul ‘prima casa’, criza s-a termiat, economia isi revine, …), perturband astfel si putinele tranzactii mai consistente – de orice natura, dar in special imobiliare - care s-ar fi putut realiza in aceasta perioada;
- dupa alegerile prezidentiale, in mod sigur urmeaza episodul doi din ciclul sporirea fiscalitatii – cresterea TVA sau a cotei unice;
- falimentele vor continua in randul micilor afaceri;

2. elemente mai putin predictibile
- deficitul bugetar va continua sa fie finantat prin vanzarea de titluri de stat si sub viitoarea guvernare;
- ieftinirea afacerilor care detin active, datorita incapacitatii de plata si insolventei, va atrage posibili investitori amatori de achizitii ieftine;
- cadrul legislativ prost alcatuit va permite in continuare firmelor mari care detin investitii in energie si resurse sa mareasca preturile de vanzare dupa bunul plac, bazandu-se doar pe faptul ca produsele lor sunt indispensabile unei economii;

3. elemente incerte
- circul politic cu scop electoral poate sa grabeasca sau sa incetineasca procesele de la punctele 1 si 2, dar in nici un caz sa le schimbe directia;
- oricat de neagra ar arata statistica, romanii raman in continuare cei mai optimisti europeni datorita incapacitatii, prezenta la majoritatea, de a interpreta acele date.

In perspectiva, dincolo de inrautatirea principalilor indicatori macroeconomici, ramane un potential imens reprezentat de forta de munca disponibila si ieftina, dar diminuat considerabil de o legislatie fiscala precara.

Viitorul va apartine firmelor mari, internationale, care au putere de negociere suficient de mare in raport cu autoritatile centrale astfel incat sa beneficieze de facilitati si garantii guvernamentale in cazul in care vor veni in Romania.

Dezbatere: Inflatia - urmatorul pas? (II)

Comparatia

Asa cum bine se stie, moneda scripturala se creeaza de bancile private pe baza indicatorului numit multiplicatorul creditului.

De exemplu, persoana X depune in cont la banca Y suma de 100 lei. Banca constituie un cont bancar care contine 100 lei, cont purtator de dobanda. Deci X depune 100 lei cash, si primeste un cont cu 100 lei scripturali. In acest moment exista o suma de bani dubla (200 lei), rezultata in urma raporturilor juridice, contractuale dintre creditor si banca.

Acest rationament este asemanator celui in care apar derivatele financiare. Putem spune ca banca a emis un instrument financiar derivat, care are ca activ suport cash-ul primit, numita moneda scripturala. Prin natura sa, moneda scripturala poate exista numai intr-un cont bancar, bineinteles purtator de dobanda. Din acest punct de vedere, cantitatea totala de moneda scripturala poate fi privita ca un portofoliu de derivate financiare, avand la baza cantitatea de cash adunata in trezoreria bancilor. Numai ca sistemul perfect legal de rezerva fractionara le permite bancherilor sa emita astfel de “derivate” si fara acoperire totala in cash.

O singura deosebire exista aici comparativ cu derivatele financiare autentice, si anume aceea ca piata monetara se regleaza singura prin intermediul inflatiei, valoarea reala a posibilelor “active toxice” fiind astfel variabila.

Ratiunea acestui mecanism o vad aplicabila partial in economie, doar in perioadele speculative. Urmarile pe termen mediu nu pot fi altele, decat cresterea inflatiei, iar pe termen lung schimbarea detinatorilor drepturilor reale de proprietate asupra bunurilor si afacerilor, situatie analizata intr-un articol precedent.

In plan politic, nu cred ca vor exista conflicte militare deschise deoarece interesele natiunilor puternice pot fi indeplinite pasnic. Probabil schimbari vor exista in organizarea guvernelor si in gestionarea fondurilor publice.

In plan social, privind prin prisma egalitarismului (nivelul de trai va scadea per ansamblu societatilor), miscarile vor fi sporadice si fara consistenta. Rezultatele acestor posibile mici “focuri de paie” vor fi cu siguranta capitalizate politic.

Democratia

Definitia democratiei din "Manualul corectitudinii politice" de V. Volkoff mi s-a parut interesanta deoarece completeaza destul de bine ideile exprimate in articolele precedente, idei referitoare la toxicitatea masurilor factorului politic cu incidenta directa asupra economicului. De fapt, gresita intelegere a sistemului politic actual, a acceptarii benevole a iluziei in locul certitudinii, conduce la clasificarea ca fiind benefice unele masuri economice coercitive.

Ce este democratia?

"
DEMOCRATIA
Trebuie sa distingem intre cuvant si obiect.

Adjectivul democratic contine o judecata pozitiva: ceea ce este democratic e bun, ceea ce nu este democratic, e rau. Toate acestea ne fac sa credem ca in curand in dictionare, cuvantul democratic va fi inclus la articolele frumos, convenabil, demn, fericit, cinstit, just, intelept, util, veridic.

Numai niste chiţibuşari, suspecti de incorectitudine politica, ar putea remarca urmatoarele:
- in democratia ateniana, fiecare cetatean avea in medie 5 sclavi;
- Magna Charta, care a fost primul text democratic al timpurilor noastre, i-a fost impusa lui Ioan Fara de Tara de catre baronii sai, nu de masele populare;
- Hitler a fost adus la putere de democratia germana.
Acestea sunt detalii, datorate valurilor istoriei, asupra carora este mai bine sa aplicam datoria de a uita. Sa notam totusi ca printr-o abila deturnare de sens, aplicata asupra cuvantului aristocratie, cuvantul democratie nu mai are antonim decat cuvinte peiorative, cum ar fi tiranie, despotism, fascism.

Cam asta am avut de spus despre cuvant. Cu democratia ca atare, lucrurile stau altfel. Daca se respecta definitia data de dictionar - "doctrina politica conform careia suveranitatea trebuie sa apartina ansamblului cetatenilor" - ea poate prezenta anumite pericole. De exemplu:
- majoritatea populatiei se simte in nesiguranta, dar acest lucru nu este politic corect (PC) fiindca pune problema represiunii;
- majoritatea poporului se teme de somaj, dar asta nu este PC fiinca se ajunge la chestiunea imigrantilor;
- majoritatea poporului doreste sa utilizeze ori de cate ori are nevoie autostrazile si caile ferate costruite din banii lui, dar aceasta atat. Nu este PC, punand problema dreptului la greva.
Iata de ce este PC sa nu consultam poporul atunci cand nu avem siguranta ca va raspunde asa cum este PC sa o faca. De exemplu: abandonul suveranitatii, adoptarea constitutiei UE.
"

In definitia de mai sus, autorul se raporteaza la reperul numit corectitudine politica, care poate fi tradus ca si opinie unica generata si intretinuta de media, cu influente nete in determinarea comportamentului economic.

Deci, valoarea ca si concept economic este dependenta nu numai de perceptiile umane sau de sentimente, ci si de gradul de dezinformare al subiectilor care participa pe piata, precum si de subtilitatile abil strecurate in intelesul real al unor notiuni de baza.

Dezbatere: Inflatia - urmatorul pas?

Plecand de la o simpla constatare am incercat sa creionez un posibil scenariu al evolutiei viitoare a crizei economice.

In piata imobiliara observ o inflorire a constructiilor noi de tip birouri, constructii incepute relativ recent. Pe de alta parte, exista numeroase ansambluri rezidentiale care au inghetat la diferite stadii de dezvoltare, in principal din cauza lipsei finantarii. Per ansamblu, criza isi face simtita prezenta pe deplin.

Intrebari: De ce se construiesc in continuare, destul de mult, imobile de birouri? De ce nu mai asteapta dezvoltatorii respectivi sa scada si mai mult preturile la furnizori? De ce spatii pentru birouri cand multe firme se restrang sau chiar inchid?

Raspunsurile la asemenea intrebari cred ca sunt cele mai sanatoase dpdv economic si au cea mai mare legatura cu realitatea. Sigur ca multe informatii vehiculate pe media nu pot constitui o baza pentru previziune, iar o alta categorie de informatii este inaccesibila publicului.

Prima observatie - finantarea: astazi, cand creditarea este inghetata si multi dezvoltatori inceteaza lucrul pe santiere, construieste numai cine dispune de lichiditati.

Optiunea pentru proprietati comerciale de tip birouri pare cea mai profitabila in ipoteza revenirii economiei, adica adauga valoarea cea mai mare terenului. In plus, timpii de executie sunt mai mici decat in cazul proprietatilor rezidentiale cu destinatie de locuinta.

Plecand de la premisele ca in timp de criza preturile scad si ca numai cine dipune de lichiditati poate face investitii, apare invariabil intrebarea: De ce acum?

La aceasta intrebare cheie gasesc doua potentiale raspunsuri contradictorii. In primul rand previziunile oamenilor respectivi indica o accentuare a inflatiei pe principalele valute, si, ca atare, acum ar trebui transferate lichiditatile in active reale. In al doilea rand, poate nivelul preturilor este cel mai scazut acum (deci cel mai propice achizitionarii), urmand ca trendul crescator sa-si revina.

Continuarea cresterii somajului si a fiscalitatii nu sunt semnale de revenire a economiei, rationament validat de stagnarea creditarii. Rezulta clar ca preturile vor continua sa scada, cel putin pe termen mediu.

Singura concluzie care o pot desprinde: acum este momentul transferului lichiditatilor in active reale, valoarea prezenta a banilor urmand sa fie afectata consistent de inflatie.

Ecuatia fraudei - scenariu

Recent, dl Joseph Stiglitz afirma ca in America au o mare problema: au milioane de oameni fara casa si milioane de case goale. Articolul isi propune sa explice mecanismul acestei inginerii financiare.

In primul rand avem un cadru legislativ deficitar si părtinitor, care nu reglementeaza functionarea sistemului bancar intr-un mod corect, de durata, ci avem legi care creaza o portita pe termen lung in favoarea bancherilor privati, si anume aceea prin care acestia pot sa creeze moneda si sa o utilizeze in activitatea de creditare. Una dintre urmarile existentei acestui sistem bancar este si actuala criza globala.

Scenariul se desfasoara intr-un orizont de timp destul de mare, care sa permita exacerbarea lacomiei la nivelul intregii societati.

Trecerea timpului valideaza rationamentul ecuatiei:

1: bancherul creeaza fara fundament real bani pe care tu vrei sa-i imprumuti, si te obligi sa-i returnezi creditul si dobanda
2: la acest contract aduci garantii (ipoteca, gaj sau procent din veniturile viitoare)
3: beneficiezi de folosinta bunurilor achizitionate, dar drepturile de proprietate le detine banca pana la achitarea completa a creditului
4: multimea solicitarilor de credit obliga bancherul sa acorde imprumuturi oricui si in orice conditii, ajutat fiind de reglementarile in vigoare
5: gradul de indatorare creste, bulele speculative infloresc
6: sistemul piramidal se incheie; criza apare
7: se executa garantiile
8: banii nu se mai intorc la banca prin plata ratelor – inflatia creste, valoarea economiilor scade
_______________________________________________________________
Simplificand, plecand de la “nimic”, bancherul ajunge sa detina drepturile de proprietate asupra bunurilor imobile, mobile sau a afacerilor.

Consecinta cea mai importanta a acestei crize va fi, probabil, pierderea totala a increderii in sistemul politic, care a permis si reglementat desfasurarea acestui proces de schimbare a proprietarilor.

Joseph Stiglitz - Confirmarea

"... trebuie să reparam sistemul. El s-a dovedit a fi nu doar instabil ci și inechitabil. Americani obișnuiți, contribuabilii trebuie să plătească sute de miliarde de dolari în avans. Nu asa ar trebui să funcționeze economia de piață, nu este economie de piață. Este un capitalism în care socializam pierderile și privatizam câștigurile. Avem nevoie de un sistem de piață bazat pe regulile corecte. Nu am făcut asta și pentru că avem o problema cu sistemul politic. Trebuie să recunoaștem legătura dintre politica și economie. Politica a dus la crearea unor reguli care le permit băncilor să facă greșeli uriașe, și le permit să își folosească influenta pentru a finanța băncile care au creat problema în primul rând. Si asta va însemna costuri uriașe pentru întreaga lume. Si lipsa de încredere, nu doar în bănci ci și în instituțiile politice, va fi una din moștenirile acestei crize. "

Fragment din interviul acordat de dl Joseph Stiglitz pentru The Money Channel

Fundamentele Noii Oranduiri Mondiale

Cu cat libera initiativa este mai ingradita prin diverse mijloace, ca atat capitalismul se transforma intr-un soi de socialism tacit acceptat, in care egalitarismul supunerii consituie motivatia principala a maselor in a accepta benevol o serie de constrangeri financiare si nefinanciare inutile majoritatii.

Mijloacele ingradirii liberei initiative limiteaza totodata si concurenta – element cheie intr-o economie de piata, fara de care capitalismul nu exista. Toxicitatea acestor mijloace este demonstrata de finalitatea administrarii constrangerilor.

O data cu nationalizarea fraudei si legalizarea acesteia ca principal obiect de activitate al statului, reprezentativitatea intereselor electorilor la nivel politic a disparut, libertatea de a alege si de a fi ales fiind o iluzie intretinuta de media.

Din aceasta mare calceama voit creata nu vor intarzia sa-si faca aparitia detinatorii drepturilor reale pentru a-si statornici si intari noile raporturi vasale fata de multime.

1. Mijloacele de ingradire a liberei initiative sunt de natura financiara (fiscalitatea) si nefinanciara (reglementarea). Rolul fiscalitatii a devenit aproape inutil majoritatii prin prisma finalitatii. Adica colectez taxe si impozite de la populatie cu scopul declarat al crearii conditiilor de trai si infrastructurii, dar in realitate destinatia fondurilor colectate este cu totul alta; este de ajuns sa privim cum arata sanatatea, invatamantul, caile rutiere, etc , dupa ce ani la rand am fost campioni europeni la crestere economica. Marirea recenta a fiscalitatii de dragul unui buget prost dimensionat va duce doar la scaderea accentuata a nivelului de trai prin cresterea somajului.

Sa facem un calcul simplu: presupunem ca fondul de salarii cuvenit angajatului Popescu de la firma Y este de 100 lei. Contributiile la impozit, fondurile de pensii, sanatate, si alte promisiuni desarte sunt de aprox 40%; deci Popescu ramane cu 60 lei, bani pe care Popescu ii primeste. Orice ar achizitiona, trebuie sa plateasca 19% taxa pe prostie; deci mai ramane cu 48,6 lei in termeni nominali, fara sa mai pun la socoteala impozitele pe proprietate pe care trebuie sa le plateasca din acesti bani. Scazand si inflatia (sa zicem 7%) mai raman 45,2 lei reali.

Prima concluzie care rezulta din calcul este ca din toata valoarea adaugata creata de un salariat prin munca depusa, o parte ramane neplatita si se constituie in profitul firmei, restul fiind platita cu 100 lei. Ca atare, salariatul beneficiaza de o mica parte din plus valoarea creata, care sa-i asigure existenta.

Acest mecanism imoral prin care masele sunt practic deposedate de resurse, limiteaza posibilitatile de manifestare a liberei initiative. Nu am luat in considerare creditul deoarece il voi analiza separat.

Aspectele nefinanciare se refera la reglementarea discretionara a pietei prin: ajutoare de stat, diverse facilitati acordate, privatizari suspecte, standardizari care obliga unii agenti economici sa iasa din piata, … .

2. Frauda ca pricipal obiect de activitate al statului – cu perspectiva distrugerii liberei initiative pe termen lung.
Nationalizarea puterii de inflatare a monedei a fost elementul decisiv care a marcat inceputul denaturarii economiei de piata. Tehnic vorbind, inflatia este asemanatoare unui impozit obisnuit pe care-l platim toti, fara nici o finalitate pozitiva pentru noi. Legal, inflatia reprezinta un furt ascuns care usuca economiile de valoarea lor reala. De aici si volatilitatea crescuta a pietelor monetare.

Lovitura de gratie care marcheaza moartea economiei de piata pe termen lung a fost introducerea rezervei fractionare in functionarea bancilor, concomitent cu obligatia introdusa prin lege a agentilor economici de a folosi serviciile bancare. Este momentul in care ne luam adio de la orice speranta de mai bine care ar fi putut sa vina de la factorul politic, al carui rol a migrat de la cel de administrator platit de contribuabil pentru job-ul prestat, la cel de stapan, care se ocupa numai cu reglementarea spolierii nationale.

Traducerea libera a expansiunii creditarii bancare se refera la transferul drepturilor reale de proprietate (asupra bunurilor imobile, mobile si a afacerilor) de la proprietari la banci, pe sume de bani create “din nimic” (sistem de rezerva frationara) si pe care debitorul se angajeaza se le plateasca bancii. Interesul bancar se indreapta spre orizontul de timp in care banca incaseaza valoarea drepturilor de proprietate plus dobanda, timp in care substanta acelor bunuri este consumata. (Aici se impune o precizare de ordin juridic: substanta oricarui bun se diminueaza si piere in timp, indiferent daca o persoana beneficiaza sau nu de folosinta acelui bun.). Deci expansiunea creditarii se poate interpreta ca limitarea accesului direct al majoritatii la drepturile reale de proprietate prin cresterea preturilor bazata pe infuzia de bani care nu au existat inainte in vistieria bancherului. Circuitul drepturilor de proprietate in economie are un intemediar – bancherul. Pretul total platit de doritor bancherului nu-i mai lasa debitorului posibilitatea liberei initiative, acesta devenind prin acceptarea datoriei un simplu vasal, totul petrecandu-se perfect legal.

3. Motivatiile maselor in privinta acceptarii acestor distorsiuni artificiale in economia reala tin, pe langa prostie si ignoranta, de modelarea perceptiilor. Specularea sentimentelor umane si modelarea perceptiilor le-am analizat in articolul Valoarea banilor.

In concluzie, asa cum am spus, detinatorii drepturilor reale vor fi si conducatorii noii oranduiri. Acestia reprezinta aristocratia, ca sistem si forma de organizare opusa democratiei. Translatia va fi aproape insesizabila la nivel individual, iar multimea va continua sa muncesca si mai mult pentru a-si plati o libertate virtuala. Surogatul numit pompos economie de piata isi va produce, in contextul crizei actuale, destul de curand efectele – nocive pentru unii, benefice pentru altii.

Optimismul - dirijor al pietei

Asistam in prezent la puseuri de optimism, urmate de caderi consistente pe pietele financiare si de capital sau de planuri etatiste de ajutorare a afacerilor private. Articolul isi propune sa defineasca locul optimismului in timp de criza.

Asa cum o stire negativa la adresa unei firme risca sa-i scada valoarea in vremurile in care economia este pe plus, tot la fel vestile entuziasmante aruncate pe media in timp de criza au un scop bine precizat. Orice rationament care este adus in sprijinul propagandei optimiste se limiteaza la un minim de informatii, nu totdeauna valide in contextul macroeconomic.

Abundenta exagerata de declaratii lipsite de continut, uneori contradictorii, ale factorilor de decizie are menirea de a obosi psihic pe cei care isi propun sa le urmareasca, instalandu-se astfel un soi de inhibitie de protectie; in acest fel ratiunea receptorilor de mesaje media se atenueaza, acestia ajungand sa perceapa in esenta doar starea de spirit care li se comunica, stare care va contribui cu siguranta la mobilurile deciziei si actiuni acestora.

Ca exemplu al unei actiuni de acest tip, cel mai elocvent interval in care piata a fost distorsionata de un optimism exagerat a fost 2007-2008 in imobiliare. Toti ‘analistii’ spuneau ca preturile vor mai creste si recomandau achizitiile, actiuni cu o componenta preponderent dezinformatoare si fara substanta economica.

Pe timp de criza intervine insa si un element nou in sprijinul propagarii optimismului - frica maselor in fata schimbarilor negative care ar putea aparea, frica care le determina ‘sa-si agăţe’ sperantele de orice promisiune sau simpla afirmatie a unui personaj public. Cu cat frica de schimbare ‘in mai rau’ creste, cu atat masele au tendinta sa accepte mai usor constrangeri noi contra promisiunilor de mai bine. Intr-adevar, speranta poate fi si cea mai grea inrobire.

Influenta optimismului asupra perceptiei valorii este clara. Personal, cred ca si anunturile privind terminarea crizei, revenirea economiei sau reluarea creditarii se inscriu in aceeasi serie de incercari dezinformatoare.

Scopul unor asemenea actiuni este bine determinat de interese economice realiste, bine fundamentate, de obicei ascunse marelui public sub diferite forme (fie intelegeri sub forma de acorduri sau contracte secretizate, fie schimburi de favoruri de naturi diferite, etc).

La nivel individual, solutia care elimina partial eroarea in deciziile luate arbitrar, pe baza trendului, este ca fiecare sa incerce sa se bazeze pe realitatea vietii de zi cu zi, asa cum este perceputa, si mai putin pe zvonistica mediatica.