Deficitul de cerere

Este consecința directă a începutului de trend deflaționist, care poate dura ani buni.

Iată că BNR recunoaște indirect acest lucru și schimbă metodologia de calcul a inflației mărind ponderea alocată produselor alimentare. Știm cu toții că produsele alimentare au o cerere inelastică, ceea ce înseamnă că atunci cînd prețurile cresc ușor volumul de vînzări rămîne același, dar se schimbă structura raftului. Prin această măsură 'inflația' calculată de banca centrală se rupe și mai mult de piață, devenind doar o chestiune pur teoretică, un indice al cartofului mai exact. Dpdv al comunicării, cosmetizarea metodologiei de calcul al inflației ține doar de calmarea celor care s-ar putea panica văzînd că intrăm pe tărîm deflaționist. Și, bineînțeles, anunțul unei inflații de aproape 6% ar putea să-i sperie pe cei care economisesc.

De ce această schimbare? Simplu: pentru a putea raporta o inflație. Dacă metodologia nu era schimbată, probabil dezinflația era subiectul dezbătut la tv.

În realitate spaima de deflație și lipsa experienței pe acest tărîm al celor din BNR i-a împins să facă cîteva greșeli care au tocit și mai mult dinții cererii. Evenimentele au început printr-o încercare contabilicească de reglare a deficitului bugetar prin exacerbarea taxării consumului într-o perioadă în care cererea începuse deja să scadă. Politica fiscală total neprietenoasă cu capitalurile care ar fi putut să vină în Romania a dus la diminuarea substanțială a investițiilor străine. În acest moment a apărut o altă reglare contabilicească: tăierea salariilor bugetarilor într-un moment total inoportun. Și ce este cel mai important, această tăiere nu a crescut deloc eficiența birocraților. Din nou, scăderea cererii agregate a primit un impuls consistent.

Ultima găselniță găsită de cei de la BNR în lupta lor mai mult statistică cu deflația a fost încercarea de a importa inflație prin curs în a doua jumătate a anului trecut. De fapt au speculat mișcările politice cu suspendarea președintelului pentru a permite o depreciere controlată. Pe scurt cam acesta a fost filmul în care nivelul cererii și așa destul de șubrezit după spargerea bulei creditelor a fost condus de politică la nivelele actuale.

Consider declarația guvernatorului privitoare la creșterea parțială a salariilor bugetarilor de anul trecut cînd a spus că 'orice, numai să crească consumul' ca fiind un moment rar de sinceritate.

Părerea mea este că, în condițiile în care politicile statului nu reușesc să aibă o viziune pe termen lung - și nu pot să cred că vor avea uitîndu-mă la cei care administreaza statul -, deficitul de cerere va continua să crească cel puțin pe termen mediu. Velocitatea banilor este dependentă printre altele și de deciziile politice.