Proteste românești

Dpdv al structurii demografice și al dependenței principalelor categorii sociale de finantarea statului, se poate concluziona foarte rapid că în prezent populatia nu mai este capabilă de manifestari publice spontane. Mă refer aici la cei care depind de stat atît direct (pensionari, bugetari, asistați social), cît și indirect (datornicii la bănci, foarte ușor de manipulat prin cursul valutar). Prin urmare, într-o țară îndatorată care produce din ce în ce mai puțină valoare adaugată și în care mass-media este dețiuntă exclusiv de interese politice, orice manifestare publică aparent spontană este subiect de manipulare și propagandă.

Dacă nu am asistat la manifestări publice de nemultumire atunci cînd mărirea de taxe de orice fel a impins în jos nivelul de trai, cu atît mai puțin un proiect ca Roșia Montana sau gazele de șist nu va putea produce nimic spontan care să determine o schimbare reală. Altfel spus, cînd statul te 'arde' la buzunar, tu stai liniștit; iar cînd perspectiva se înrăutățește, grija de ceea ce se întîmplă la cîteva sute de km distanță sau grija de cîinii maidanezi contează mai mult pentru tine decît ceea ce vei mînca sau cu ce îți vei statisface nevoile de bază. Aberant, nu?

Părerea mea este că asistăm la un circ. Scopul principal, după eșuarea micilor organizatii lansate de actualul președinte, este acela de a cristaliza nemulțumirea și frustrarea majorității electorilor care au votat usl (proiect deja falimentat). Noutatea constă în faptul că nu mai ies în față aceleași personaje arhicunoscute, ci sînt promovate fețe noi. Prin organizarea acestor 'proteste' prin ong-uri, se încearcă conferirea acestor mișcări a unui aer independent, ca o poziție a 'societății civile' sau a 'opiniei publice'. Sînt împinse în față tot felul de personaje noi, unele dintre ele chiar vor candida la alegerile europarlamentare.

Dpdv financiar, al logicii comerciale, aceste 'proteste' au un sens. În primul rînd pot fi considerate o investiție directă :) in Romania. În al doilea rînd, o parte a politicienilor este foarte încîntată de ceea ce se petrece. Priviți cum este tratat subiectul în mass-media, care așa cum am văzut este total politizată. Observați că anumite părți ale mass-media comentează pozitiv și susțin vădit acest circ. Fiind oarecum la început acest proiect, cei de la bnr nu s-au grăbit cu flotarea controlată a cursului de schimb în scop de 'îndrumare a nehotărîților și convingere a naivilor'. Momentan cred că mai au loc negocieri, taberele acum se așează și nu există încă un scenariu după care se va juca așa cum a fost cazul cu protestele care au avut ca finalitate plecarea guvernului Boc. De aici probabil și bîlbele premierului. În saptămînile următoare însă se va contura direcția acestui circ. Armonizarea intereselor finanțatorilor acestui proiect cu susținătorii politici din umbră și actorii mediatici urmează să aiba loc. În momentul în care cei din bnr vor deprecia leul și vor arăta cu degetul către protestatari, soluția /decizia pe care se va miza va fi deja luată și conturată în spatiul public. Probabil acest circ va mai continua și luna următoare și va fi folosit ca suport explicativ al nivelului exagerat al noului cursul valutar pentru calculul accizelor.

Este imposibil ca anumite interese financiare să fie oprite prin acest circ. Schimbări de personaje pe scena politică vor avea loc în mod cert. Scenariul meu este ca investițiile deja începute vor continua cu siguranță. Mă refer aici la exploatările de aur și gaze de șist. În cel mai rău caz va exista doar o amînare.

Cum crești vînzările

Nu contează dacă vinzi servicii sau produse. Contează însă ce oferi în plus față de concurență. Chiar dacă acest element este gratuit sau nu, sau este o valoare adăugată la un preț mai mic pentru fiecare client care deja a cumpărat de la tine. Deci un fel de reducere comercială.

Un preț mai mic poate fi o strategie pe termen scurt. Asta pînă cînd și concurența va face același lucru. Pe termen mai lung brandul tău trebuie să se diferențieze de altele competitoare prin ceva anume.

Principial vorbind, aceasta este realitatea. În practică, așa cum fiecare business are particularitățile lui, tot la fel și soluțiile de creștere a vînzărilor au o specificitate. Chiar și în aceeași branșă, o soluție nu poate fi aplicată la doi competitori deoarece structura afacerii este diferită. De exemplu pentru doi producători de haine de piele care vizează aceeași nișă de piață: unul poate să ofere reparații pentru că atelierul / fabrica sa este în aceeași localitate cu magazinul(ele), iar altul nu poate să ofere acest serviciu pentru că producția o are în altă localitate iar costurile de timp și transport sînt prea mari pentru a fi pusă în practică o asemenea ofertă.

În concluzie, un focus doar pe scăderea prețului dă rezultate bune. Rezultate foarte bune pot fi obținute doar dacă aduci mai multă valoare adăugată pentru client, chiar dacă aceasta costă. Oameni preferă uneori să plătească în plus pentru a beneficia de anumite servicii, fără ca această decizie de a plăti să fie în totalitate rațională. Succesul poate sta într-o îmbinare constructivă între reducerile comerciale cvasi-generale (aproape că nu mai este o vitrina de magazin fără afișul cu reduceri!) și serviciile adiționale pe care le oferi în plus față de concurență.

Prezența online

Orice vinzi, trebuie să fii prezent pe internet. Dacă vinzi servicii sînt convins că deții deja un site.

Pentru cei care vînd produse (mai ales dacă le și produc), un magazin online este foarte necesar. Sau un site de prezentare a produselor, inclusiv ultimele noutăți și promoții ar putea avea un impact pozitiv asupra vînzărilor. Și asta chiar dacă ai deschis cîteva magazine fizice stradale sau în marile centre comerciale. Clienții care cumpară produse de calitate de obicei nu au prea mult timp la dispoziție pentru plimbări prin mall-uri sau pe principalele artere comerciale.

Faptul că potențialul tău client are la dispoziție simpla vizualizare online a unui produs de care este interesat și pe care ar putea să-l cumpere, face toți banii. Și asta pentru că în online nu este posibilă vizualizarea și compararea imediată și cu atît de puțin efort a produselor competitoare ca în viața reală. Este foarte ușor să faci cîțiva pași, să intri în magazinul concurent de peste drum și să analizezi produse similare. În online nu ai această posibiliate cu atît de puțin efort. Sau poate că nici timp suficient nu ai la dispoziție pentu a căuta pe internet.

Siria

Fie ca este vorba de o pozitie geostrategica, fie ca este vorba de resurse, actorii implicati in conflictul de interese din Siria joaca dupa scenariul brevetat in conflicte mai vechi (Iraq, Afganistan, … ).

Si anume este vorba despre cel mai original posibil conflict de interese manifestat, negociat si apoi rezolvat la nivel aparent politic. Asa cum am demonstrat aici, politicul niciodata nu poate lua decizii majore in favoarea majoritatii electorilor. Resursele din Siria sint negociate de diverse cercuri de afaceri care au ca exponenti politicieni din diverse tari (SUA, Israel, Rusia, China). Negocierea este menirea reala a intilnirilor politice in cercurile deja consacrate (G8, NATO, …). In prezent aceste negocieri par a fi incheiate, iar un conflict pare a fi iminent.

Interesant este ambalajul mediatic in care este imbracat acest produs – negociere care îi face pe electorii din mai multe tari destul de influente dpdv economic sa accepte ca toata solutionarea afacerii sa fie suportata din banii lor, iar profiturile sa fie private. Acest ambalaj destul de mediatizat se adreseaza mai mult afectivitatii umane decit ratiunii. Acest tip de persuasiune isi produce efectele atit timp cit acele imagini care sugereaza acceptul unor false realitati sint mereu in mintea celor manipulati. Prin urmare inmultirea imaginilor (statice sau dinamice) despre 'atrocitatile' din zona de conflict indica in mod sigur pregatirea unei interventii prin forta. Aceste imagini vor fi mentinute in media pina la finalizarea conflictului, dupa care vor disparea brusc, iar opinia publica va uita cu aceeasi viteza ceea ce s-a intimplat pentru ca atentia poate fi captata si de alte subiecte.

Marketarea unor virtuale atrocitati in vederea vinderii unui produs (interventia militara) face din aceasta activitate una foarte profitabila pentru agentiile de PR implicate. Ceea ce se intimpla pe teren conteaza doar in masura in care anumite informatii ar putea scăpa de sub controlul acestor agentii si ar putea fi eliberate necontrolat in mediul international. Din acest punct de vedere (Egiptul a fost un exemplu), inainte de inceperea evenimentelor se iau masuri de securitate suplimentare de suprimare a cailor de comunicatii la care ar putea apela o persoana situata in viitorul teatru de razboi.

Fiecare actiune de mai sus presupune tehnica militara si costuri substantiale. Incepind de la comunicatele de presa, reportajele 'facute' pe teren, si pina la armamanetul utilizat, totul inseamna costuri. Costuri suportate din bani publici, bineinteles cu acordul tacit al proprietarilor.

Pe scurt, cam aceasta este logica comerciala a oricarui conflict militar. Ca exercitiu teoretic, să nu crezi ca marii domnitori români puteau sa-si plateasca soldatii si armele acestora doar cu sentimente patriotice si alte asemenea prostii. Nu. Banii veneau de la cei interesati in acapararea sau securitizarea prin forta a unor pozitii avantajoase pentru afacerile lor. Daca vei incerca sa privesti istoria din aceasta perspectiva vei ajunge la adevar mult mai repede decit studiind materialele clasice.

Prestigiul

Renume, imagine sau goodwill. Definește încrederea cumpărătorului în calitatea produsului, capacitatea prestatorului sau în reputația unei firme/ persoane și este esențial în ecuația profitului. Desigur că dobîndirea prestigiului necesită timp și muncă de calitate, dar se poate pierde mult mai repede. Riscul de a pierde din clienți determină vînzătorul să adopte o anumită prudență în activitatea sa.

Odată dobîndit, acest prestigiu este aducător de clienți noi și implicit de profit. Aceasta poate însemna creșterea cifrei de afaceri și/ sau a volumului de produse/ servicii vîndute. 

Pentru afacerile care depind de o singură persoană (consultanți, medici, juriști, …), creșterea prestigiului nu face altceva decît să crească prețul perceput pentru servicii. Prudența însă îi obligă pe aceștia să nu își mai asume absolut toate riscurile profesionale pe care și le-au asumat în trecut. Pe de o parte asumarea acestor riscuri este consumatoare de timp, iar pe de altă parte cristalizarea acestor riscuri poate aduce prejudicii renumelui. De exemplu, un medic renumit nu-și va pierde niciodată o noapte asistînd la o naștere naturală în condițiile în care a doua zi are consultații programate care îi aduc venituri importante. Timpul este mult mai prețios pentru el, iar o cezariană durează poate cîteva ore și sînt elimintate astfel toate posibilele riscuri pe care le-ar presupune o naștere naturală. Prețul real pentru timpul consumat de o naștere naturală poate fi prohibitiv; în plus, nimeni nu știe cît timp va consuma o asemenea naștere. Un contabil renumit niciodată nu își va asuma riscul unor artificii contabile care ar putea să-i știrbească reputația, chiar dacă acele tratamente contabile există în practică ca soluții alternative, sînt discutabile într-o anumită măsură sau sînt practicate de alți contabili care nu au încă un renume.

Ceea ce vreau să spun este că atunci cînd ne alegem un furnizor pentru serviciile de care avem nevoie trebuie să ținem seama de toate aceste informații. Un profesionist renumit niciodată nu va alege acele soluții care îl obligă să-și asume riscuri care depășesc un anumit nivel considerat de el a fi sigur pentru prezervarea reputației. Un profesionist în devenire însă își va asuma cu placere aceste riscuri deoarece pentru el timpul are un preț mai scăzut și este doritor de a căpăta cît mai multe recomandări. În fond, același job poate fi îndeplinit cu succes și de un profesionist atestat, și de unul în devenire. Cel mai mult contează ceea ce vrea clientul: mai multă siguranță (care costă suplimentar) și nu necesită o asimetrie informatională redusă sau mai multă flexibilitate în abordare, care presupune și o oarecare implicare a clientului.

Aici depinde de timpul pe care clientul îl are la dispoziție. Pentru chestiunile importante, deci cele pe care le stăpîniți într-o oarecare măsură, mult mai multe beneficii veți avea dacă alegeți un furnizor de servicii nu foarte renumit. Aveți flexibilitate și conduceți lucrurile în direcția pe care o doriți. Și în plus nu costă foarte mult.

Recomandare: de citit

Am găsit de curînd o carte foarte interesantă. Este vorba despre Unconscious Branding scrisă de Douglas Van Praet. Este o lucrare care demostrează pe baza ultimelor noutăți în psihologie și neurologie care sînt legăturile, mecanismele și procesele care caracterizează funcționarea creierului uman. Apoi prezintă aplicațiile acestor cunoștințe în marketing.

O scurtă prezentare o aveți aici:

Dărîmarea de mituri – ep XI

Mitul de azi este ideea des vehiculată cum că nu este bine ca statul să vîndă active publice în timp de criză, în special companii de stat.

Dpdv al teoriei economice, ideea de mai sus este perfect validă. Contextualizată, validitatea ei se pierde. Mă refer aici la statul român care a dovedit că pe termen lung nu poate fi un bun administrator. Orice companie pe care o deține/ a deținut-o în administrare a avut/ va avea același sfîrșit: va acumula datorii mari din contracte păguboase făcute cu dedicație, se vor șterge din datoriile către stat prin diverse metode, va beneficia de bani de la bugetul public și în final va sfîrși prin vînzarea pe active.

De fapt ideea ca 'nu este bine ca statul să vîndă pe timp de criza' este similară în efectul final celei cu 'nu ne vindem țara'. Efectul psihologic urmărit este acela de a face mai ușoară acceptarea publică a unor noi infuzii de capital către niște afaceri administrate într-un mod total nerentabil și ineficient. Se translatează atenția receptorilor de la sifonarea banilor publici prin căpușarea politică a companiilor de stat către conjunctura economică nefavorabilă unei vînzări profitabile. O justificare penibilă deoarece nimeni nu e 'condamnat' să facă profit; poți vinde ceva și pentru a stopa o pierdere și tot ești în avantaj.

Unii comentatori politici ambalează această idee în haina unui naționalism fin. După ce au 'plîns' soarta sistemului bancar care acum are capital privat majoritar străin (nu uitați de băncile care au fost devalizate politic și falimentate, iar acum această 'oportunitate' a dispărut), acești manipulatori versați vor să ne facă să credem că fără un acord cu FMI-ul România nu ar fi avut nici o șansă. În aceeași notă dezinformatoare, de cîte ori apare și se dezbate public cazul unei mari companii de stat care trebuie închisă, se pune pe tapet problema sociala. Scopul este de a induce în eroare opinia publică și de o face să accepte mai ușor soluția propusă de guvern. Realitatea este că nimeni pe lumea asta nu este 'condamnat' să facă profit sau să dețină un loc de muncă plătit bine și garantat de stat. Anomaliile acestea au fost observate de mulți oameni cu calificări diverse care au ales să-și vîndă munca în alte comunități unde este mai bine platită.

Observați că totul este logic doar în teorie. În practică, statul român nu a făcut nici o afacere rentabilă cu adevărat pentru comunitate, pentru majoritatea electorilor. Din această perspectivă normal ar fi ca statul român să vîndă absolut toate activele și părțile sociale deținute în diverse companii cît mai repede pentru a stopa pierderile inutile de bani publici, mare parte împrumutați și aceia.

Știriștii

Îi definesc ca fiind cei care caută și citesc pe net știri și comentarii. Nevoia de informație vine prin natura profesiei (traderi), prin interesul privind imaginea proprie (politică, personaje publice, companii) sau pur și simplu din curiozitate. Am constatat că sînt destul de mulți oameni care caută să se informeze pentru a căpăta o imagine cît mai clară a schimbărilor economice.

Pentru aceștia din urmă, alături de recomandările privind calitatea informației mai am un criteriu care să-i ajute. În tot ceea ce facem trebuie să avem în vedere nu numai beneficiile, ci și relația lor cu costurile. Deci relația cost-beneficiu este de bază în activitatea umană.

Timpul este resursa cea mai de preț pentru fiecare. Dacă consumi prea mult timp citind sau comentînd pe net fără ca informația cîștigată astfel să-ți aducă beneficii pe masura timpului consumat, atunci mai bine renunță parțial la această activitate și utilizează altfel timpul.

Cea mai buna metodă de a reuși să vezi eficacitatea unei informări zilnice este aceea ca pe perioada concediului de vară să renunți total la orice știre. Întors din concediu, un simplu review a ceea ce s-a întîmplat e suficient ca să-ți dai seama dacă ai pierdut ceva sau nu. Apoi compară beneficiile unei informări zilinice cu ceea ce poți face cu timpul consumat pentru a citi/ comenta pe net.

Prin această analiză poți să-ți restructurezi lista de site-uri pe care le accesezi zilnic, poți să renunți la newslettere sau pur și simplu poți să plănuiești ca acel timp să-l folosești pentru altceva (pentru sport, o pasiune, dezvoltare personală, învățarea a ceva nou).

Gazele de șist

Părerea mea este că nimeni pe lumea asta nu investește sume mari doar de curiozitate. Chevron nu își cheltuiește bugetul de investiții doar 'ca să vadă dacă sînt sau nu gaze de șist în România' fără a avea o siguranță, o predictibilitate asupra exploatării viitoare. După cum a declarat ministrul mediului, legislația de mediu este în curs de actualizare și adaptare la noile realități, ceea ce înseamnă asigurarea continuității activității Chevron. Pe de alta parte, această companie este una dintre cele cîteva companii rezultate prin spargerea de către socialiștii americani a companiei Standard Oil. Prin urmare, fondurile și influența globală de care dispune această companie sînt uriașe. Așadar opoziția făcută de un referendum local sau de organizațiile de mediu indică doar factorii de decizie care necesită mai multă 'atenție'.

O afirmație ilogică care apare în media este așa numita independență energetică a țării. Nimic mai fals. Așa cum experimentul OMV a demonstrat că prețul final este prețul pieței din UE și nu depinde de existența unor costuri de producție locală mult mai mici, soarta gazelor de șist va fi cu siguranță aceeași. E și normal să fie așa în condițiile unei piețe europene deschise la care România a aderat. Dacă mai adăugăm un nivel foarte scăzut al redevențelor obținem o afacere foarte profitabilă. Să nu uităm că în prezent aproximativ 20% din consumul de gaze naturale este importat; restul este din producția internă. Deci despre ce independență energetică vorbim?!

Dacă obținerea acestor gaze este sau nu nocivă pentru mediu, nu știu să vă spun. Certitudinea este că exploatarea va porni indiferent de opoziția locală. Acest caz este similar cu Roșia Montană. Se lansează ideea în spațiul public, apar părțile decizionale interesate de subiect, se testează mediatic diverse soluții, urmează o scurtă perioadă de tăcere mediatică în care opozanții 'renunță la opoziție', după care lucrările demarează.

Pentru compania exploatatoare ceea contează cel mai mult sînt datele financiare: nivelul redevențelor, costul metodelor de exploatare și permeabilitatea decidenților (corupția este foarte benefică deoarece printr-o singură plată se poate asigura garanția legislativă a proiectului).

La nivel individual posibila nocivitate pentru mediu a unei asemenea exploatări merită luată în considerare cînd vă faceți planuri pentru termene mai lungi – investiții în zonele respective, schimbarea jobului și mutarea în alta localitate, … .

La nivel colectiv implicarea într-o acțiune de opoziție vă poate aduce mult mai aproape de realitatea prezentului, vă poate face mult mai conștienți că acțiunile și implicarea fiecăruia contează.

În concluzie, șirul evenimentelor din ultimii ani cred că a dovedit oricui că respectarea legilor într-o țară cu un nivel ridicat al corupției este total inutilă și aducătoare doar de prejudicii.

Radu Golban

Un personaj interesant și bine pregătit. Mie personal mi-au plăcut ideile lui economice privitoare la UE ca sistem federal, la asocierile demonstrate din plin între modelul actual al construcției monedei euro și vechiul sistem nazist de decontare utilizat de germani în comerțul cu alte state europene. De asemenea sînt de părere că datoria Germaniei față de România nu trebuie uitată.

Vă recomand să-l ascultați cînd aveți ocazia ca simplu exercițiu de a afla o altă perspectivă, realitatea văzută din alte unghiuri.

Ceea ce nu-mi place însă este valul pe care încearcă să-l pornească o anumită fracțiune de politruci prin mediatizarea excesivă a sentimentului naționalist, val pe care îl postează - bineînțeles cu voia lui - și pe Radu Golban. Mai mult decît atît, am observat că lui i-ar surîde o implicare în politica românească, fapt pentru care investește atîta energie în drumurile pe care le face pentru a apărea la Realitatea TV și atîta timp pentru a publica în presa românească. Pare a fi mai mult decît o pasiune.

Ascultam săptămîna trecută părți dintr-o emisiune tv care scotea de la naftalină cazuri vechi de retrocedări imobiliare, victimiza statul român și pe cei care și-au pierdut drepturile de proprietate și înfiera pe actualii proprietari. O emisiune total dedicată sentimentului telespectatorului, cu menirea directă ca prin prezentarea unor 'ne-dreptăți' cu tentă etnică să trezească și să înflăcăreze sentimentele naționaliste.

Miza? Alegerile prezidențiale sînt o miză mică în comparație cu cele locale/ parlamentare. În plus, apele în politica românească par a fi destul de așezate – există o majoritate, cineva face cărțile fără a avea alte griji. Și atunci?

Eu nu cred că ratingul este singura lor miză. Scenariul meu este (așa cum demonstram aici) că România se află în pragul disoluției datorită incapacității societății de a se auto-susține economic (penurie de inteligență). Concesionarea foarte ieftină a resurselor minerale este ultima etapă. Urmează cu certitudine și un proces de regionalizare. Aici cred că este una dintre mize - reaprinderea senimentelor naționaliste și folosirea unor potențiale conflicte etnice la masa negocierilor. Sau poate că aprinderea unui conflict inter-etnic va facilita acest proces de creare a noi mici state-regiuni cu costuri enorm de mici pentru cei care chiar sînt interesați în acest proces.

În concluzie, îmi place discursul economic al lui Radu Golban și îl consider a fi un om destul de inteligent care știe în ce proiect se implică. Nu-mi plac însă aceste situații în care duplicitatea parțial irațională și pur sentimentală este utilizată pentru a cristaliza opinia publică în jurul unor personaje noi, dar dirijate de oameni vechi ai sistemului.