Mitul de
azi este ideea des vehiculată cum că nu este bine ca statul să vîndă
active publice în timp de criză, în special companii de stat.
Dpdv al
teoriei economice, ideea de mai sus este perfect validă.
Contextualizată, validitatea ei se pierde. Mă refer aici la statul
român care a dovedit că pe termen lung nu poate fi un bun
administrator. Orice companie pe care o deține/ a deținut-o în
administrare a avut/ va avea același sfîrșit: va acumula datorii
mari din contracte păguboase făcute cu dedicație, se vor șterge din
datoriile către stat prin diverse metode, va beneficia de bani de la
bugetul public și în final va sfîrși prin vînzarea pe active.
De fapt
ideea ca 'nu este bine ca statul să vîndă pe timp de criza' este
similară în efectul final celei cu 'nu ne vindem țara'. Efectul
psihologic urmărit este acela de a face mai ușoară acceptarea publică
a unor noi infuzii de capital către niște afaceri administrate într-un mod total nerentabil și ineficient. Se translatează atenția
receptorilor de la sifonarea banilor publici prin căpușarea politică
a companiilor de stat către conjunctura economică nefavorabilă unei
vînzări profitabile. O justificare penibilă deoarece nimeni nu e
'condamnat' să facă profit; poți vinde ceva și pentru a stopa o
pierdere și tot ești în avantaj.
Unii
comentatori politici ambalează această idee în haina unui naționalism
fin. După ce au 'plîns' soarta sistemului bancar care acum are
capital privat majoritar străin (nu uitați de băncile care au fost
devalizate politic și falimentate, iar acum această 'oportunitate' a
dispărut), acești manipulatori versați vor să ne facă să credem că
fără un acord cu FMI-ul România nu ar fi avut nici o șansă. În
aceeași notă dezinformatoare, de cîte ori apare și se dezbate public
cazul unei mari companii de stat care trebuie închisă, se pune pe tapet
problema sociala. Scopul este de a induce în eroare opinia publică și de o face să accepte
mai ușor soluția propusă de guvern. Realitatea este că nimeni pe
lumea asta nu este 'condamnat' să facă profit sau să dețină un loc de
muncă plătit bine și garantat de stat. Anomaliile acestea au fost
observate de mulți oameni cu calificări diverse care au ales să-și
vîndă munca în alte comunități unde este mai bine platită.
Observați
că totul este logic doar în teorie. În practică, statul român nu a
făcut nici o afacere rentabilă cu adevărat pentru comunitate, pentru
majoritatea electorilor. Din această perspectivă normal ar fi ca
statul român să vîndă absolut toate activele și părțile sociale
deținute în diverse companii cît mai repede pentru a stopa pierderile
inutile de bani publici, mare parte împrumutați și aceia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu