Pagini

marți, 5 martie 2013

Comparația ca mod de gîndire

De departe cel mai nociv fel în care lumea poate fi văzută și deciziile luate, comparația poate fi considerată liantul principal al mentalității de turmă. Avînd mult mai multe beneficii decît dezavantaje pentru factorul politic, gîndirea de turmă este cultivată premeditat încă din învățămîntul primar subvenționat de stat. Interesele politicului sînt clare: cu cît turma urmează o anumită gîndire – numită pe media și opinie publică – cu atît posibilitatea unor 'răzvrătiri' colective scade, iar influențarea maselor devine  mult mai facilă. Supușenia de care masele dau dovadă, bazată ca mod de gîndire pe comparație, este sprijinită solid de ceea ce se numeste aversiune față de risc; sau frica de a face ceva diferit, frica de schimbare.
Cu cît comparația este mai prezentă în gîndire, cu atît mai alipit turmei este individul, iar probabilitatea ca el să inoveze sau să facă ceva contrar gîndirii corecte dpdv politic tinde către zero. De aici și numărul foarte scăzut de inițiative în toate domeniile: start-upuri, personaje noi în politică, lipsa de diversitate a produselor, … .
Comparația este o unealtă a logicii umane potrivită numai în cazul a două sau mai multe elemente care au caracteristici comune. Pe cînd oamenii sînt total diferiți; de la gusturi, plăceri, preferințe, comportamente, și pînă la opțiuni de consum, nu găsim doi oameni la fel. Chiar și biologic sîntem diferiți, avem gene care ne individualizează pe fiecare în parte. Prin urmare, fiind 'unici', fiecare poate avea o gîndire proprie. Sau din diverse motive, nu.
Doctrinar, socialismul se bazează pe utopia ca toți oamenii sînt egali. Asa cum am demonstrat aici, tot o utopie este și egalitatea în sistemul de vot actual.
În sinteză, foarte mulți oameni preferă 'siguranța' dată de gîndirea de turmă. Ceea ce îi face să nu se schimbe intra la categoria de frică. Fricile apar acolo unde aversiunea față de risc crește sau unde începe necunoscutul. Dorința de a nu risca este cultivată, eșecul fiind văzut ca ceva devastator, pe cînd în realitate este primul pas spre succes. Nu poți învața totul din cărți. Practica este de bază. Cînd apare necunoscutul, frica este cea care pune capac la orice inițiativă. Ea poate fi înlocuită cu efortul de a cunoaste acel domeniu nou pentru persoana în cauză și în final de a face o estimare a șanselor de reușită.
O altă mare piedică în calea inițiativei personale, piedică care derivă din gîndirea prin comparație, este invidia – cea mai mare consumatoare de timp și barieră împotriva creativității. Altfel spus, creativitatea și inovația apar numai acolo unde gîndirea de turmă se diminuează substanțial.
Cu toții vedem oameni care au reușit în diverse domenii, îi admirăm, și pe unii îi numim 'inspiraționali'; ne place să citim poveștile lor. Si atît.
Dacă observați, tot ce însemnă trenduri în modă, economie, consum, se bazează pe acțiunea turmei. Continuînd firul logic, toate acele comunități în care comparația este folosită mai puțin decît în altele, au un nivel de trai mai ridicat.
Deci cu cît reușești să gîndești în felul tău propriu, particular, fără să utilizezi mereu comparația, cu atît șansele tale de reușită cresc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu