Pagini

duminică, 18 aprilie 2010

Bani, fraudă, criză și ... scenarii

Omul pentru a-și satisface nevoile pe care le are trebuie să muncească, să creeze valoare adăugată, pe care apoi să o schimbe cu echivalentul ei pentru a căpăta bunurile de care are nevoie. E un fapt natural specific omului, la fel ca și nevoia de socializare.

Dar dezvoltarea economică a fost împinsă puternic de folosirea de către bănci a rezervelor fracționare, practică care a făcut din băncile comerciale emitenți de monedă scripturală nouă. Pe scurt, acest sistem permite - pe baza unor procedee strict reglementate - crearea unor sume scripturale de bani noi care sunt utilizate în activitatea de creditare. Durata creditului este aceeași cu timpul pe care debitorul îl are la dispoziție pentru a crea valoare adăugată pentru a achita astfel banii împrumutați. Sistemul clasic în care plus valoarea existentă era transformată în bani (ca intermediari ai schimbului) s-a inversat, adică debitorii beneficiază acum de bunurile dorite și se angajează să creeze valoarea adăugată aferentă. Excesele reprezentate de scăderea prea abruptă a rmo în comparație cu capacitatea de a crea plus valoare a acelei economii, într-o comunitate care folosește o anumită monedă, sunt corectate prin inflație. Inflația poate fi întîrziată dacă apar bule speculative pe unele bunuri, dar tot la inflație se ajunge.

Deficiențele acestui sistem de rezervă fracționară sunt destul de mediatizate; însă elementul care a 'încurcat lucrurile' și a generat criza este globalizarea, care a permis băncilor centrale din țările care dețin o putere politică sporită să-și expandeze masa monetară fără nici un risc pe termen mediu. Dacă mai adăugăm și vînzarea de derivate pe împrumuturile acordate pentru bunurile al căror preț era deja mult prea umflat obținem premisele începutului crizei. Între timp nivelurile artificiale ale prețurilor speculate își revin, iar deținătorii de plasamente în astfel de derivate înregistrează pierderi. Aceste pierderi sunt de fapt sumele create din nimic pe baza rezervei fracționare pentru care cei care s-au angajat să creeze valoare adăugată renunță la angajamentul lor din varii motive.

Dpdv al eticii și moralității, riscurile trebuiesc asumate de cei care au derulat aceste afaceri (bănci, intermediari, fonduri, ... ). Trăgînd linie, rezultă că o parte a pierdut, iar cealaltă a cîștigat - adică a beneficiat de bunurile dorite fără să-și mai asume asigurarea suportului de plus valoare aferentă sumelor cheltuite. Mergînd pe această logică imorală și ne-etică putem spune că această hibă a rezervelor fracționare este o breșă de sistem, breșă care permite frauda.

Și cum bine ne-am obișnuit ca reprezentanții statului să-și asume rolul de principali beneficiari ai marilor fraude, după ce această metodă de fraudare a fost brevetată pe piața americană, s-a trecut la asumarea ei de către state. Cum? Prin împrumuturi colosale realizate prin vînzarea de titluri de stat, prin creșterea fără precedent a datoriilor așa zis publice. Statul nu a fost capabil și nici nu va fi să producă valoare adăugată.

Scenariul meu are două variante. După ce statele vor ajunge la limita maximă posibilă de îndatorare, stimultente care să mai țină economia la terapie intensivă nu vor mai putea fi acordate. În acest moment fie totul se socializează prin inflație generalizată fără să afecteze prea mult clasamentul marilor puteri actuale, fie se va implementa o nouă abordare a paradigmei monetare.

În cazul inflației frauda etatistă ar putea fi ascunsă sub preș, permițînd continuarea existenței parazitare a configurației actuale a statului. Probabilitatea cea mai mare de producere o acord acestei variante (un armaghedon care ar duce la deființarea banilor actuali e la fel de probabil cum este și sfîrșitul lumii din 2012 :-) ).

Ca alternativă ipotetică, fiecărei persoane fizice, juridice sau stat i se poate atribui un cod prin care să fie definit un vector al datoriei; în funcție de acest scor, munca acelei persoane nu poate valora mai mult decît un anumit plafon, iar împrumuturile pe care le va realiza vor costa mult mai mult. Cu timpul aceste ratinguri pot fi îmbunătățite. Ca atare acele persoane vor fi cele mai căutate de angajatori. În felul acesta valoarea adăugată creata și rămasă neplătită poate compensa consumul realizat anterior. Dar tot acest sistem presupune ca plățile și încasările acestor persoane să se realizeze exclusiv electronic.

Scenarii de acest tip se pot concepe în multe variante, însă trebuie avut în vedere și faptul că parazitul numit stat trebuie să fie bine hrănit pentru a putea supraviețui așa cum îl știm astăzi. Și cum deocamdată el este cel care face regulile jocului, varianta aleasă în mod sigur îi va permite să-și continue existența fără prea mari constrîngeri.

Proprietatea este o acumulare de plus valoare și fundamentul generării în viitor de valoare adăugată. Agresiunea asupra proprietății s-a produs sub diverse justificări (de la cucerirea de cetăți pînă la elaborarea și aplicarea de ideologii utopice). De-a lungul timpului problemele de etică și moralitate au fost discutate și invocate pentru a stabili și aplica noi constrîngeri asupra drepturilor de folosință a plus valorii create la nivel individual. Sau altfel spus, 'naționalizarea' unei părți din aceasta pentru 'binili comunității'. Orice schimbare de regim politic a adus cu sine și o schimbare radicală a economicului, schimbare survenită fără a ține cont de vreo normă etică sau morală, ceea ce mă determină să cred că ceea ce va urma se va înscrie pe aceeași traiectorie.

9 comentarii:

  1. Existenta parazitara a statului in configuratia actuala convine de minune gigantilor privati, statul e acolo sa-i salveze si sa dreneze sumele de bani dinspre contribuabili inspre marile corporatii.
    Disolutia statului conduce la brese si abuzuri din partea marilor companii. Iar concluzia logica este reintarirea autoritatii si nu disparitia statului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti respect opinia, insa re-intarirea statului in conditiile actuale nu face decat sa cimenteze si mai bine coruptia; o data credibilitatea pierduta, cu greu mai poate fi recuperata. Disparitia statului iarasi nu cred ca e o solutie, ci mai degraba teorie pura. Dar statul poate fi reformat fundamental.

    "Guvernul care guverneaza cel mai putin este cel mai bun, caci oamenii se disciplineaza singuri." - Thomas Jefferson

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce bine ca se mai gandeste cineva la scopul initial al sistemului financiar : de a intermedia schimbul de bunuri produse in societate, eventual de a "amaneta" munca viitoare pentru niste necesitati curente (casa, masina, etc).

    Pe acelasi principiu, nu trebuie sa analizam cine ia banii (statul, bancile), ci mai degraba cine beneficiaza de produse ne-meritate de pe urma circulatiei banilor. Statul in sine nu poate consuma produse direct, ci doar prin oamenii care il compun, coruptia pe care o pot hrani si eventual consum inutil in proiecte care nu sunt de interes civic.

    In ziua de astazi fabricile pot produce cu usurinta mai multe produse. Resursele umane nu sunt inca o problema, doar Energia este constrangerea. Si probabil aceasta constrangere s-a atins daca ne uitam la pretul petrolului de dinainte de criza. Ma tem ca in conditiile re-lansarii creditarii, energia va (re)incepe sa coste din ce in ce mai mult de acum incolo, cat timp consumul general va creste.

    Despre problema banilor "datorie" am avut si eu un articol recent, cu o abordare un pic mai deosebita. Spune-ti-mi unde gresesc: Comportarea banilor - datorie

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Mihai

    Toti produc in functie de cerere, nimeni nu produce ceva de dragul de a produce, iar creditarea se va relansa la anul si la multi ani; pot sa-ti urez de pe acum sarbatori fericite :-)

    Cat despre energie vazuta ca si o constrangere, pot sa-ti spun ca toata aceasta galagie + incalzirea globala nu fac decat sa justifice implementarea sistemului de tranzactionare a certificatelor de emisii de carbon (o alta taxa, in fond). Iti recomand articolul 'propaganda ecologista' scris pe acest site.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Daniel : Nu prea vad carei mari puteri ii foloseste introducerea certificatelor de CO2. In general tarile mai putin dezvoltate emit mai putin CO2 per suprafata, deci ele ar putea beneficia de pe urma vanzarii.

    Personal cred ca nu suntem inca capabili sa evaluam impactul CO2 asupra climei, dar reducerea consumului de combustibili fosili ar fi benefica oricum. Probabil o eruptie vulcanica de cateva zeci de ori mai puternica ar putea afecta clima cu mult mai mult decat CO2 (prin norul de praf). Sau poate CO2 e chiar important. Oricum, ar fi bine sa fie redus CO2, inclusiv prin impaduriri.

    Orice taxa in plus creaza redistribuirea bunurilor, nu le face sa dispara de pe piata si doar amana cererea. Daca banii nu sunt distrusi, pana la urma ajung la cineva care ii cheltuie. Efectul negativ a cresterii taxelor este in primul rand demotivarea celor care produc valoare efectiva, si care vad cum unii paraziti sociali prospera (consuma) fara sa produca.

    RăspundețiȘtergere
  6. @asybaris

    E o contradictie vizibila in postul tau (adica departe de logica):

    adica "statul e acolo sa-i salveze si sa dreneze sumele de bani dinspre contribuabili inspre marile corporatii." => intarirea si mai mult a "autoritatii statului" va conveni si mai mult "gigantilor privati".

    Tocmai disparitia statului (din economie) si reducerea lui la minim va da o lovtura gigantilor privati.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Mihai

    Certificatele de co2 vor da doar 2 variante interprinderilor mici: ori inchid, ori isi cedeaza activitatea unor giganti in domeniu. Ca orice taxa, si aceste certificate inseamna o crestere a fiscalitatii si o noua bariera in a intra pe piata.

    RăspundețiȘtergere
  8. speranta moare ultima - vasilescu bnr

    http://www.zf.ro/opinii/adrian-vasilescu-bnr-consumul-pe-datorie-nu-va-muri-va-dobandi-insa-forme-noi-5978393/

    RăspundețiȘtergere
  9. Ultima dorinta a economiei islandeze...

    ... a fost ca cenusa ei sa fie imprastiata deasupra Europei!

    RăspundețiȘtergere