A ajuns și la urechile mele zgomotul făcut de unii din rațiuni diferite –
frustrare, nevoia de rating sau scopuri politice de focusare a urii
-, cum că Romania ar fi o colonie a nu știu căror state, că alții
fură sau jefuiesc proprietatea publică sau conspirații mondiale care
doresc răul țării. Scopul unor astfel de zvonuri poate fi divizarea,
fărîmițarea și dezbinarea opiniilor; crearea sentimentului de
neputință pentru paralizarea oricărei acțiuni și resemnarea
subiectului; focusarea și utilizarea capitalului de ură, descărcarea
pașnică a sentimentelor negative prin vot; distragerea atenției.
Realitatea
este însă alta. Astăzi nimeni nu mai poate refuza
răspunderea și consecințele propriilor acțiuni. E firesc să fie așa.
Romania are același sistem electoral ca majoritatea țărilor europene,
cu instituții asemănătoare ca funcționare. Din această perspectivă
ceea ce diferă între Romania și celelalte țări mult mai dezvoltate
este atitudinea, interesul și acțiunea individului, al omului de
rînd. Iar acestea depind direct de educația și inteligența
majorității.
Principial
vorbind, dacă tu nu vrei sau nu știi să ai grjă de tine sau cum să-ți
reprezinți și susții propriile tale interese, nimeni nu te va forța
să o faci. Ești liber să faci alegerile care le consideri a fi bune pentru
tine. Aici nu există o 'vină' sau un vinovat. Tot ceea ce se petrece
de la nivel individual și pînă la nivel politic este firesc, normal și dorit de majoritate.
Alții dau
vina pe educație, pe puținii bani publici investiți în educație.
Utopic, nu? Educația este o chestiune, o răspundere individuală.
Altfel spus: statul prin conducătorii lui te vrea prost. Tu ce faci?
Accepți? :)
În lumea
de azi este perfect valabil principiul cerere – ofertă. Relația
cumpărător – vînzător este una cît se poate de normală. La fel și
asimetria informațională dintre cei doi. Mă refer aici atît la
comercial cît și la politic. În această lume puterea de negociere
este reprezentată de capital. Banii pot cumpăra influență și chiar
state întregi, dar e nevoie de multă inteligență pentru a-i aduna.
Prostia și pasivitatea ta sînt elementele cheie în orice tranzacție
de acest tip.
Schimbarea începe întotdeauna de la nivel individual. Pînă atunci o cantitate mare de resurse – umane și
materiale – nu vor mai aparține comunității.
Vorbind
aici de o problematică care ține de social, schimbările nu se pot
petrece peste noapte. Au nevoie de timp în care mentalitatea să se
schimbe, și mai presus de toate de motive temeinice care să
declanșeze o asemenea schimbare.
Raportat
la durata medie de viață, probabil numai un sentiment puternic îți
mai poate susține speranța că vei vedea lucrurile schimbate radical în Romania. Dar asta nu ar trebui să te împiedice să te schimbi.
Vreau să spun că o corectă imagine a realității și a poziției tale în
această realitate îți poate oferi șansa de a vedea și fructifica
multe oportunități, pentru că în final pentru tine contează numai împlinirea și fericirea ta.
"Schimbarea începe întotdeauna de la nivel individual."
RăspundețiȘtergereEu cred ca-i invers. Schimbarea este determinata de sistemul in care traieste individul.
Cele doua componente ale Coreii au pornit de la aceeasi mentalitate si au evoluat diferit pentru ca sistemele sociale si politice au fost diferite.
Nu poti sa pretinzi individului sa se implice in viata comunitatii locale daca legislatia ii interzice sa ia decizii.
Trebuie schimbata legislatia sa admita si sa stimuleze participarea cetatenilor, si apoi individul, daca va constata ca merita, se va implica.
Legislatia nu se poate schimba individual. Ca sa faci reforme legislative cu impact social, trebuie sa existe o forta politica sau o presiune sociala suficient de puternica, sa oblige puterea centrala sa cedeze din atributii catre comunitatiile locale.
Asa cum structura/componenta unui raft este data de preferintele de consum ale cumparatorilor - deci decizia fiecaruia(cererea) este cea care determina schimbarea - tot la fel se intimpla in orice domeniu.
RăspundețiȘtergereDaca ne referim strict la un termen scurt, ceea ce sustineti poate parea adevarat. Dar pe termen lung lucrurile se schimba fundamental.
O sa le iau pe rind.
"Schimbarea este determinata de sistemul in care traieste individul." - Orice sistem social este construit de oameni, si tot de oameni este si modificat. Nemultumirile bulgarilor fata de facturile la energie au dus la micsorarea lor fara ca legea sa fie prima care a fost modificata. Aici a fost exact invers: cererea a determinat schimbarea regulilor.
"Nu poti sa pretinzi individului sa se implice in viata comunitatii locale daca legislatia ii interzice sa ia decizii." - Adica daca statul prin sistemul public de invatamint nu are interesul unei educatii de calitate pentru a mentine supunerea profitabila prin prezenta masiva a prostiei, atunci trebuie asteptata o lege care sa interzica prostia pentru ca eu, la nivel individual, sa port de grija propriei mele educatii? Nimeni nu poate pretinde unui individ sa faca ceva si nu-l poate obliga in acest sens. Interesul propriu este singurul determinant al actiunii umane, indiferent de sistemul de legi. Dar pentru sustinerea interesului propriu e nevoie de inteligenta. Compunerea mai multor comportamente determinate de un interes comun poate schimba orice sistem. Acest fenomen creeaza trendurile economico-sociale si schimbarile politice majore. Ceea ce conteaza cel mai mult este deci actiunea la nivel individual, nu pasivitatea si resemnarea in fata ne/permisivitatii unei legi.
"Trebuie schimbata legislatia sa admita si sa stimuleze participarea cetatenilor, si apoi individul, daca va constata ca merita, se va implica." - Aceasta schimbare nu se va petrece atit timp cit electoratul nu o va dori si va sta pasiv, pentru ca presupune o limitare a profitului politicului. E ca si cum cineva si-ar dori siesi raul.
"Legislatia nu se poate schimba individual" Initierea oricarei schimbari pleaca de la o modificare a comportamentului individual bazata pe un interes propriu. Cind atinge acea masa critica din populatie, schimbarea devine evidenta, indiferent de ceea ce spune legea. Dar atit timp cit pasivitatea si ignoranta (a se citi supunearea fata de lege) este legea individului, este perfect ceea ce sustineti. Nimic nu face politicul fara a fi determinat de electorat sa o faca. Observati ca frica lui Ponta de scenariul bulgar l-a facut sa mareasca ajutoarele sociale.
Comentariile de mai sus pornesc de la premisa eronata ca puterea este pasiva si face ce-i solicita cetatenii.
RăspundețiȘtergereDin pacate cei care detin puterea, daca reusesc sa se permanentizeze la conducere, prin suprimarea accesului altor competitori la putere, isi impun vointa si anuleaza liberatitile, utilizand institutile puterii in interes de grup.
Revin la cazul celor doua Corei si a celor doua Germanii. De ce populatia cu aceeasi cultura si mentalitate ca a statelor surori, nu a protestat in tarile comuniste?
Pentru ca institutiile statului au fost utilizate de putere impotriva libertatilor cetatenilor.
Sînt perfect de acord cu ideea ca puterea nu este pasiva, iar cei care o detin fac tot posibilul sa o mentina. Si este o premisa valida indiferent ca ne referim la o tiranie sau la democratie. Aici apare insa o diferenta. Cînd vorbim de democratie, vorbim de teoria contractului de agent intre votanti (principalul) si puterea politica(agentul). Asimetria informationala dintre cele doua parti si conflictul de interese inerent unui astfel de sistem sînt solutionate într-un mod specific fiecarei tari. Puterea se 'întinde' de obicei puțin mai mult decît îi permite societatea. Pentru a putea avea o atitudine, societatea trebuie sa constientizeze care îi sînt interesele si are nevoie de inteligenta pentru a le putea sustine. Comparati eficienta justitiei franceze cu cea romaneasca. Sau sistemul medical din cele doua tari. Sau orice altceva.
ȘtergereDaca admitem ca indivizii sînt pasivi si au nevoie de legi care sa le permita initiativa, atunci putea concluziona ca politicul din Elvetia, de exemplu, nu-si cunoaste bine interesele din moment ce a dat legi care sa permita implicarea populatiei prin referendum trimestrial in toate problemele tarii. Ceea ce contrazice premisa de la care am plecat, aceea ca puterea face tot posibilul sa se perpetueze si sa anuleze drepturile indivizilor.
PS: exemplele Germaniei si Coreei nu cred ca pot fi generalizate. Vorbim de impunearea unor dictaturi imediat dupa razboi, cu prezenta unor armate straine pe propriul teritoriu.