Pagini

joi, 18 aprilie 2013

Info (I)

Cîteva evenimente recente care merită atenție.
Trendul deflaționist pe care omenirea a intrat nu convine nici unui stat pentru că deflația îl obligă să-și reducă cheltuilelile, adică dimensiunile și beneficiile sociale, ceea ce astăzi înseamnă sinucidere politică. Singura carte avantajoasă pentru politic pe care cred că o vor juca statele este cea a egalitarismului. Prin urmare dacă se aplică în toată lumea aceeași măsură, turma care gîndește prin asociere și comparație nu va avea motive de revoltă, mai ales că se dorește binili tuturor.
Am asistat în ultimile săptămîni la cîteva schimbări majore: prima - începutul sfîrșitului pentru banii negri din paradisurile fiscale. La legea adoptată în SUA privind verificarea provenienței banilor au aderat și alte state, printre care UK, Germania, Elveția, Luxemburg, Noua Zeelandă. Și nu cred că politicul vrea să-și tragă singur un glonț în picior. Marii pești vor găsi alte portițe de scăpare. Doar marii pești. Pentru ceilalți șuruburile se strîng.
A doua schimbare care merită atenție este cea prin care salvarea băncilor se va face cu banii din depozite. Fie că se vrea sporirea consumului, fie că Germania nu va mai da bani țărilor cu probleme pînă după alegeri, observ o tendință generală pentru oprirea QE-urilor. Rolul lor au fost să finanțeze bugetele statelor, dar realitatea este că banii noi s-au adunat în relativ puține mîini și momentan nu sînt investiți, fapt demonstrat din plin de lipsa de schimbări din economiile lumii. Probabil așteaptă ca deflația să-și facă treaba și apoi drepturile de proprietate își vor găsi alți deținători; la fel și statele.
A treia schimbare este căderea prețului la aur. Probabil adepții practicanți ai teoriilor austriece sau hiperinflaționiste care propovăduiau achiziția de aur sînt cam buimaci. Unele speculații zic că mișcarea aurului ar fi fost pusă la cale de investitori mari, instituționali, pentru a da o mînă de ajutor dolarului prin scăderea încrederii în achiziția de aur. Dar piața încă nu validează presupunerea de mai sus iar dolarul nu se apreciază. Partea pozitivă a mișcării aurului o văd în ieftinirea celorlalte materii prime (cupru în special), ceea ce înseamnă scăderea costurilor și creșterea competitivității, adică o adaptare la trendul deflaționist. Aici mai trebuie amintit și acordul dintre China și Rusia prin care China va cumpăra gaze mai ieftine de la ruși. Profitul făcut de cei care au vîndut aur reprezintă doar un transfer de lichiditate spre cei care știu cu adevărat cum se fac afacerile la cazino. Rămîne de văzut unde își vor plasa banii cîștigați.
Mai vreau să menționez cîteva aspecte.
În privința încrederii în stat nu trebuie să vă faceți griji deocamdată. Populația încă își menține încrederea în raportările statistice și în explicațiile oficiale privind evoluțiile economice (de ex întărirea leului pe fundamente economice). O criză reală de încredere o văd posibilă numai în cazul în care mai apar măsuri drastice ca aceea aplicată în Cipru. Manipularea oficială își va face treaba în continuare.
Atenție mare însă la mișcările burselor americane care sînt la nivele maxime; se știe faptul că atunci cînd bursele cad accentuat dolarul este cel mai căutat. Dacă căderea este accentuată, posibilitățile de finanțare oferite de burse scad dramatic, deci pericol de lipsă de lichiditate pentru unele afaceri. De luat în seamă aici sînt afacerile din domeniul bancar, asigurări și fonduri de pensii, și în special cele care dețin active toxice. Deflația va scoate încet gunoiul de sub preș, adică toți cei care dețin active toxice vor trebui să suporte pierderi.
Ceea ce mă îngrijorează este că pe termen lung șomajul ridicat din rîndul tinerilor nu va face altceva decît să erodeze puterea de cumpărare, și o dată cu ea, și ceea ce denumim azi clasă de mijloc (majoritară în cele mai multe state dezvoltate). Deci deficitul de cerere se va accentua.
Și în final o presupunere personală. Prin atacul de la Boston a început un program interesant de aducere a opiniei publice către un punct dorit. De ce acum? Motivul real în vom afla în lunile care urmează.

5 comentarii:

  1. Nu ati spus nimic de euro. Ca pastrarea banilor in depozite nu mai e sigur, e evident, dar unii se intreaba daca mai e sigura detinerea de euro.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu mai e, pariati pe leu :))

    Lasind gluma la o parte, nu cred ca vom asista la o prabusire a sistemului bancar sau a euro. La reforme sintem abia la inceput. Finalul va fi o uniune monetara si fiscala mult mai stabila, chiar daca nu va avea toate tarile care o compun acum. Deci euro nu dispare; posibil ca volatilitatea sa mai creasca putin.

    Orice schimbare necontrolata, spontana, care sa cuprinda un numar f mare de oameni din culturi diferite are in general cele mai mici sanse sa se produca in lumea interconectata de azi. Tehnic banii se fac din taste, bilanturile tin de reglementator (deci tot de stat), forma si modul in care ajung in bugetele bancilor sau statelor este usor de coafat. Iar turma are multe locuri virtuale unde sa-si defuleze emotiile negative sau sa-si creeze 'dezbateri' pina se ajunge la o 'opinie publica'.

    Zgomotul stirilor negative merita atentie pentru profit (intuiesti trendurile) sau pentru studiu. Atit.

    Daca va referiti la plasamente si cum vor evolua valutele, nu dau sfaturi pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  3. La posibila disparitie a euro ma refeream. Pentru ca atunci cand auzi spunandu-se ca toată povestea se va încheia cu un deces: ori al monedei ori al construcției europene, pici un pic pe ganduri. Nu e vorba de plasamente si de profit, ci doar de conservarea economiilor celor ce detin (si) euro.
    Multumesc de raspuns !

    RăspundețiȘtergere
  4. Dpdv pur teoretic, solvabilitatea de 10% a unei banci inseamna ca numai 10 dint-o suta isi mai pot recupera depozitele. Si totusi nu cade nici o banca din UE cu solvabilitatea sub 10%. Tot teoretic, multe state dezvoltate sint supraidatorate - prin urmare ar trebui sa nu mai existe nimeni care sa le imprumte bani. Dar totusi ele sint cele pe care detinatorii de bani le imprumuta masiv. Celebrele agentii americane de rating, numite de guvernul american strict pe criterii politice, cu toate ca au inregistrat erori mari in ratingurile acordate, tot ele sint cele care se bucura de increderea investitorilor. ... Cit este economie si cit este psihologie in toate aceste exemple?
    Iata citeva din multele paradoxuri aparente in care perceptiile joaca un rol central, iar manipularea 'opiniei publice' da roade bogate. In acest context, o schimbare brusca, necontrolata, venita dinspre partea de jos a societatii e cam imposibila.
    Asta e parerea mea. Desigur ca puteti sa vindeti euro pe care ii aveti, puteti sa va cumparati ce valute doriti. Asa cum puteati sa fi cumparat aur la recomndarea hiperinflationistilor la 1700$/uncie si sa scapati de fricile induse de zgomotul negativ din media.
    Sfatul meu este sa incercati sa ponderati oarecum teoriile econonomice cu rolul pe care il au sentimentele in lumea in care traim.

    RăspundețiȘtergere
  5. Si inca ceva. Iata aici - http://tinyurl.com/cksvhfk - cum diversi administratori de fonduri isi dau cu parerea pentru a influenta piata. Cu alte cuvinte, ei au luat pozitii si au pariat pe scadere si acum fac zgomot pentru a face rost de profit. Atentie la reactiile majoritatii si la ce intorsatura poate lua 'opinia publica', care poate darima chiar si burse, banci. Totul destul de bine controlat precum se vede.

    RăspundețiȘtergere