Pagini

vineri, 25 iunie 2010

Adevarata reformă

Spațiul public e invadat de o serie de soluții pentru ieșirea din criză. Dar cine le pune în aplicare? Cel mai simplu este să pasăm răspunderea.

Mulți cititori ai blogului împărtășesc opinia conform căreia în țara asta nu se mai poate face nimic constructiv, că nimeni nu poate opri furtul, corupția, evaziunea, ... . Mulți se simt oarecum frustrați și încearcă să se resemneze cît pot, alții simt cum nivelul stresului le crește de la o zi la alta; criza, controale peste controale, mici afaceri care nu mai merg, venituri în scădere față de ratele la bancă care rămîn constante, ... , reprezintă o mulțime de cauze care îi fac pe mulți să se resemneze și să nu mai dorească să facă ceva constructiv. Practic inițiativa acestora paralizează în fața stării de fapt a economiei românești.

Cauza? Soluția?

Părerea mea este că principala cauză a stării de fapt din România ține de domeniul social. Și cum modificările care se petrec în acest domeniu sînt lente și necesită timp, o reformă rapidă nu este posibilă; analiza trendurilor existente în domeniul social ne poate da liniile generale de evoluție pe termen lung.

În primul rînd educația. Nu comentez încercările nereușite de reformă și calitatea din ce în ce mai proastă a învățămîntului, lucruri care sînt evidente, ci voi încerca să creionez ce va urma.

Plec de la premisa că în orice comunitate, cu cît gradul de educație este mai scăzut, cu atît actul de justiție se diluează, nivelul de corupție crește, societatea devine din ce în ce mai polarizată, nivelul de trai scade, iar politicul tinde spre dictatură. Extremele pe un grafic virtual ar putea fi, să zicem:
- Germania - media crescută a educației pe ansamblul comunității, nivel de trai ridicat, implicare mai mare în reprezentarea intereselor la nivel central, politicul sensibil la nevoile populației
- Nigeria - educație zero pe ansambul societății, nivel de trai extrem de scăzut, concentrarea afacerilor cu petrol în mîna a cîtorva oameni, dictatură

În România educația scade scemnificativ ca și calitate. Trendul firesc este acela de scădere al mediei nivelului de trai (politicul se pliază pe opinia publică, pe ce vrea majoritatea). Poți să afirmi că e un cerc vicios aici, dar te înșeli. Atitudinea corectă este aceea că dacă pe mine ca individ nu mă interesează persoana mea, familia mea, buna educație a acestora, proprietatea și drepturile mele și aștept ca statul să intervină și să facă ceva, atunci îmi merit soarta unui trai scăzut și a unei societăți de tip socialist. Alternative există, importantă este renunțarea la gîndirea pe termen scurt, gîndire care zice că dacă din ce fac acum nu ies bani, păi atunci fac degeaba. Nimic mai fals! O bună organizare a resurselor proprii pe termen lung, o gîndire care să treacă de ziua de mîine este esențială, mai ales în ceea ce privește investiția în educație.

Marele avantaj al globalizării este libera circulație a forței de muncă. Ești bun pe domeniul tău, ai investit timp, efort și bani pentru a ajunge la un anumit nivel, atunci poți să alegi cui îi vei vinde munca ta și poți duce un trai decent oriunde în lumea asta. Deja foarte mulți români fac asta!

Schimbarea de mentalitate, de abordare a vieții în general, schimbare pornită de la nivel individual este cheia inversării direcției în care ne îndreptăm ca și societate. Cu cît mai mulți români își vor schimba această optică, cu atît sînt șanse mai mari ca lucrurile să se schimbe. Dar repet, schimbările la nivel social necesită destul de mult timp, dar nu sînt imposibile. Totul depinde de ceea ce facem acum. Frustrările pot fi și un excelent vehicul al motivației.

În al doilea rînd, strîns legat de educație, trebuie analizat trendul demografic. Implicațiile în economie al evoluției demografice este esențial pe termen lung. De aceea îi voi dedica un articol separat.

În concluzie schimbările de trend care țin de social, de mentalități, se petrec lent și au nevoie de timp pentru a atinge acel punct cititic din masa populației pentru a deveni o tendință. Ca principiu, nimeni nu mă poate obliga să consum ceea ce nu vreau, să mănînc ceea ce nu-mi place ... și putem continua; politicul (statul) nu poate determina schimbări în domeniul social fără acceptul de voință al majorității, deci conducătorii sînt exact cei pe care îi merităm la nivelul de educație la care sîntem. O reformă care să pornească de la conducători are costuri electorale mari și nimeni nu și le va asuma vreodată.

4 comentarii:

  1. De acord ca "schimbările de trend care țin de social, de mentalități, se petrec lent și au nevoie de timp pentru a atinge acel punct cititic din masa populației pentru a deveni o tendință."
    Totusi Romania in comparatie cu Nigeria are o populatie mai instruita capabila sa inteleaga mai usor cum functioneaza democratia si de ce sunt importante masurile pe termen lung. Avem si libertate dar nu stim sa o valorificam.

    Intr-un clasament al indicelui democratieie The Economist Intelligence Unit, cu 5.00 puncte ne situam la nivelul Nicaragua si Honduras, si doar libertatea si sistemul electoral ne ridica pe locul 50 din 167 de tari analizate.

    In Romania cultura politica poate evolua mai rapid decat intr-o tara cu populatie lipsita de cultura generala.
    Poate criza o sa trezeasca societatea sa se intereseze de soarta ei, de viitorul indepartat si sa o determine sa evolueze.
    Pana acum lozinca era ca "politica nu ma intereseaza", si poate criza sa schimbe filozofia, sa-i faca pe oameni sa se intereseze de politica.

    RăspundețiȘtergere
  2. 'Totusi Romania in comparatie cu Nigeria are o populatie mai instruita ...' aici eu ma refeream la trend, la perspectiva, la ce va urma. Nigeria si Germania sunt cele 2 extreme intre care se poate incadra si Romania in functie de parametri pe care i-am analizat.

    Cultura politica mi se pare o chestie analoaga cu o cultura de porumb in lipsa educatiei - care o consider partea esentiala in orice analiza de trend economic pe termen lung.

    RăspundețiȘtergere
  3. Comportamentul uman nu e guvernat numai de mentalitatea care-i rezultatul educatiei.
    Intra in calcul imitatia modelelor care se schimba si legislatia ca forta coercitiva.
    Daca functionarii ar fi motivati cu comisioane din amenzi pentru autoturismele parcate ilegal, ar da amezi si in final conducatorii auto nu ar mai parca la intamplare, chiar daca mentaliatea i-ar indemna sa o faca.
    In timp comortamentul ar deveni obisnuinta si s-ar purta numele de educatie sau de civilizatie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Exact. Educatia se poate face si prin dresaj; asta e cuvintul. Sau se paote face si altfel, cum deja se practica in alte tari.

    RăspundețiȘtergere