Esti cumparator. Unde gasesti cea mai buna oferta?

Presupunem ca vrei sa-ti cumperi o pereche de cizme. Nu ai timp prea mult la dispozitie si ai nevoie de criterii obiective pentru a obtine cit mai multa valoare adaugata pentru aceeasi suma de bani.

Esential este sa planuiesti aceasta achizitie intr-o perioada cu reduceri reale – luna ianuarie.

Primul criteriu – cumpara de la magazinele producatorilor. Intermediarii au preturi mai mari pentru aceeasi plus-valoare. De obicei magazinele care vind produsele mai multor producatori afiseaza branduri diferite, game diferite. Sint simplu de recunoscut si de evitat.

Al doilea criteriu – producatorii mari au costuri fixe mult mai mici, deci pot vinde aceeasi valoare adaugata la un pret mai mic decit producatorii mici/ mijlocii. Producatorii mari au si o gama mult mai diversificata de produse, prin urmare au nevoie de mai mult spatiu de expunere. Cumpara din magazinele care au spatiul de expunere mare. Nu pierde timpul intrind in magazine mici.

Magazinele cu suprafete mici care vind doar un singur brand sint cele care vind moda. Cumperi de aici doar pentru ocazii speciale sau pentru cadouri care vrei sa impresioneze.

Magazinele cu suprafete mici care vind produse de la mai multi producatori sint cele care au cele mai mari preturi comparativ cu valoarea adaugata a produsului  si sint cele pe care trebuie sa le eviti cel mai mult.

 (Articol publicat pe dailybusiness.ro)

Un Exemplu de Strategie

Cresti profitabilitatea/ reduci costurile, cresti eficienta si cota de piata. Toti vor asta, dar putini o obtin. Solutia este mult mai aproape de tine decit crezi tu ca este. Iata un exemplu explicat din domeniul bancar.

De ce internet banking-ul ar trebui sa fie gratuit?

Internet banking-ul inlocuieste mare parte din serviciile oferite de o sucursala. E mult mai eficient sa platesti o echipa de dezvoltatori de soft decit sa ai sute de angajati in sucursale, sa platesti chirii, utilitati, consumabile, ..., pentru acele sucursale. Si in plus e mult mai eficient si pentru client: scuteste timp pretios.

Implementarea acestei idei necesita un buget initial mai mare decit cel curent pentru ca va trebui mai intai sa oferi acest serviciu gratuit. Dupa un an vei putea lua o decizie obiectiva privitoare la rentabilitatea sucursalelor si poti decide pe care le vei inchide si pe care le vei mentine. Pe termen mediu ai numai de cistigat!

Iti faci griji pentru vinzari? Aduna cei mai buni angajati din sucursalele la care renunti. Departamentul de vinzari ar trebui sa dispuna de o mai buna prezenta pe internet, de mai mult advertising si de o echipa mobila.

Simplu, nu?

(Articol publicat pe dailybusiness.ro)

Criza economica

Sperietoare pentru incepatori, examen pentru cunoscatori.

Clienti potentiali vei gasi intotdeauna pentru produsele si serviciile tale. Ceea ce ii va transforma din clienti potentiali in clienti reali este capacitatea ta de a te adapta noului trend, creativitatea si puterea de intelegere a nevoilor si dorintelor clientului potential.

Indiferent de schimbarile macro-economice, oamenii au nevoi si dorinte. Aceste nevoi trebuiesc satisfacute intr-un fel sau altul, iar dorintele pot fi modelate. Profit poti face in orice conditii.

Criza este si un examen pe care il pica de obicei cei care nu au dat importanta unei dezvoltari organice planuita pe termen lung. Daca afacerea ta a inceput sa genereze peirderi, e clar ca nu actionezi corect. Daca te complaci cu ideea ca si altora le merge la fel de prost, in mod sigur vei avea aceeasi soarta ca a lor. Spre deosebire de dezastre (care sint colective), salvarile sint intotdeauna individuale si depind de modul in care gindesti si actionezi.

Asa cum nimeni in perioada de boom imobiliar nu a conceput ca poate exista si o alta parere decit cea a turmei, la fel si acum. Aceste situatii nocive in care te bazezi numai pe experienta ta desi vezi bine ca inregistrezi numai pierderi sint cvasi-prezente si astazi.

In orice evolutie negativa exista un punct de la care nu te mai poti intoarce si nu mai poti salva nimic. Pina la acel punct, cu cit mai repede gasesti solutia potrivita, cu atit diminuezi pierderile si sansa de redresare creste. Nu astepta pina nu mai poti face nimic! 

(Articol publicat pe dailybusiness.ro) 

Mitul 'produselor romanesti'

Atit cred ca a mai ramas din calitatea de altadata. Doar un mit, si inca unul cu foarte multi prizonieri care sint dispusi sa plateasca pentru aceasta iluzie.

Indiferent de natura produsului la care ne referim, chiar daca brandul afisat este unul cu origini romanesti, proprietarii sint investitori straini. Foarte putine firme cu capital romanesc au reusit sa supravietuiasca, marea majoritate a acestora neavind expunere nationala. Sint firme medii care vind doar in anumite regiuni ale tarii.

Din punctul meu de vedere, criteriul obiectiv in alegerea unui produs sau altul il reprezinta maximul de valoare adaugata pe care cred ca acesta o poate aduce contra banilor dati la schimb. Indiferent de originea produsului respectiv.

Cumperi cu precadere produse 'romanesti'? Atunci cred ca ar trebui sa stii ca aproape toate produsele care ajung pe raftul supermarketurilor sint produse de multinationale cu mare parte din materiile prime importate. Alimentele vindute scump ca produse traditionale sint foarte aproape ca retetar de produsele de supermarket, iar vegetalele pe care le cumperi din piata in orasele mari nu sint toate produse in Romania.

Multi cred inca ca alimentele romanesti au o calitate crescuta fata de cele din import. Adevarul este ca produse alimentare de calitate buna mai gasesti doar in acele piete satesti care nu sint localizate in apropierea unui oras si unde cei care produc o fac doar pentru subzistenta, nu ca pe o afacere. In comparatie cu ceea ce se intaimpla in Romania, sint sigur ca agricultorii vestici care utilizeaza suprafete mari de teren au la dispozitie forta de munca calificata, inclusiv ingineri care stiu foarte bine cantitatea optima de chimicale pe care o planta o poate primi pentru a deveni rentabila si nu nociva; in plus, standardele locale de calitate, controalele specializate si concurenta nu prea le lasa spatiu de manevra.

Si in cazul produselor non-alimentare, retetarul produselor importate nu este schimbat atit de des cum este schimbat de catre firmele din Romania, unde daca azi ai cumparat un produs si ai fost multumit de calitatea lui, maine trebuie sa fii prudent deoarece continutul ambalajului poate fi altul. Din experienta proprie, increderea pe care o acord produselor venite din tarile de origine germanica este mare in comparatie cu cea acordata 'produselor romanesti'.

In ciuda faptului ca unele produse importate sint puternic subventionate in tarile de origine, costul taransportului, costurile si profitul revinzatorului, si tva-ul imens fiind adaugate la final, pretul obtinut este in multe cazuri similar 'produselor romanesti' sau mai mic. Faptul ca un producator local se ghideaza dupa pretul importatorului la stabilirea pretului la raft si se bucura de marje de profit mult mai mari este doar temporar. Pe termen lung insa cind acest mit al 'produselor romanesti' se va mai dilua in capetele consumatorilor, concurenta rela il poate scoate de pe piata.

Mall Museum

Exact acesta este termenul pentru ceea ce au devenit unele mall-uri: muzeu. Adica anticamera falimentului.

Pentru rentabilitatea unui mall, implicit a chiriasilor lui, doua lucruri sint de baza. Primul este pozitionarea lui – care poate asigura un trafic bun al clientilor. Este vital ca intre centrul orasului si mall sa nu mai existe un altul concurent pentru ca foarte multi clienti ar prefera drumul cel mai scurt. Oportunitati de pozitionare exista din acest punct de vedere.

Al doilea element il reprezinta costurile. Costurile de constructie al mall-ului, costul terenului, costul banilor investiti si clauzele puse de creditori. Pentru ca aceste costuri se transmit automat in chirii. Cu cit ai construit mai devreme de maturizarea bulei imobiliare, cu atit ai cheltuit mai putini bani; si costurile sint destul de mici pentru a suporta negocieri si reduceri ale chiriei in vederea pastrarii unui grad cit mai ridicat de ocupare a spatiilor comerciale. Probabil sint foarte putine mall-urile construite in acea perioada.

Si cele care se construiesc in prezent pot beneficia de cele doua avantaje descrise mai sus. Costurile sint mult mai mici ca acum 5-6 ani, inclusiv costul banilor a scazut semnificativ. Si sint multe cazurile in care conditiile puse de creditori obliga administratorul unui mall deja functional sa nu scada chiria sub un anumit prag. Aceasta obligatie este o mina de aur pentru celelalte mall-uri, iar relocarea chiriasilor va fi urmatorul pas.

Nu trebuie sa mire pe nimeni faptul ca inca se construiesc mall-uri, iar altele inchid portile. Presiunea pe costuri este din ce in ce mai ridicata in coditiile accentuarii trendului deflationist si a adincirii deficitului de cerere. Cele care inchid sint cele construite cu costuri mult mai mari decit se construieste in prezent. Aceasta atu face diferenta.

Urmatorul meci de reducere a costurilor va intre chiriasii mall-urilor - multinationale si afacerile mai mici. Singurele afaceri locale care cred ca vor reusi intr-un final sa supravietuiasca si sa-si mentina prezenta in mall-uri sint cele de nisa, care ofera produse de calitate cu valoare adaugata mare.

Logica pretului la …

… alimente. Fiind perisabile, calitatea alimentelor are o durata de viata relativ scurta, iar productia locala care are potentialul de a genera calitatea cea mai buna este sezoniera. Timpii lungi de transport al alimentelor proaspete nu face decit sa taie din calitatea lor. (Calitatea este singura caracteristica care aduce valoare adaugata si de care este direct dependent pretul de vinzare.)

Nevoia de a conserva alimentele apare atunci cind nu reusesti sa vinzi toata productia in timp real, sau alegi sa vinzi doar o parte pentru a mentine un anumit nivel al pretului. Refrigerate, pasteurizate, chimizate, aditivate, …, toate acestea reprezinta costuri prin care alimentele isi diminueaza din calitatea lor. Cu toate aceste costuri, pretul alimentelor conservate ar trebui sa fie sub pretul celor proaspete deoarece in mod normal aceste cantitati de alimente s-ar fi pierdut in absenta metodelor de conservare. Deci valoarea adaugata adusa prin conservare, in ciuda pierderii de valoare prin diminuarea calitatii, este consistenta. Aceasta este realitatea pe care am remarcat-o in economiile dezvoltate (Elvetia este cel mai bun exemplu).

Daca situatia preturilor la raft este inversata fata de logica de mai sus, totul se datoreaza preferintelor consumatorilor. Adica alimentele de calitate scazuta reprezinta o prioritate. Cererea dicteaza pretul la raft, iar cererea depinde de nivelul mediu de educatie. Atunci cind majoritatea alege alimentele cele mai ieftine, pretul acestora creste.

In schimb, in comunitatile in care productia de alimente este enorm de mica (tarile nordice), aceasta logica nu se mai aplica.

PS: Nu am abordat situatia 'alimentelor' industriale care au cantitati infime de ingrediente naturale pentru ca targetul lor il reprezinta cei cu venituri foarte mici sau cei neinformati. Caritate sau penalizarea prostiei.

Minoritatea

De orice natură ar fi ea (etnică, religioasă, … ), faptul că există se traduce automat în existența sau posibilitatea existenței unor drepturi în fața majorității. Și asta în ciuda faptului că majoritatea este cea care decide.

Protejate inclusiv prin legi internaționale, minoritățile devin o oportunitate prin avantajele pe care le oferă apartenența la acea minoritate.

Avînd în vedere coeziunea socială mult mai puternică și păstrarea elementelor care o diferențiază, minoritatea cu siguranță se organizează mult mai bine și își apără interesele mult mai eficient decît o face majoritatea în contextul social actual. Și exemplele sînt foarte simplu de urmărit: partide politice în cazul minorităților etnice, influență și afaceri dezvoltate în diverse domenii de minoritățile religioase, manifestații publice susținute prin ong-uri în cazul minorităților sexuale, … .

Discriminarea s-a mutat în realitate asupra majorității care a devenit de facto purtătoarea de grijă a minorităților, iar sume substanțiale din banii majorității sînt transferați minorităților sub diverse pretexte.

Jocul puterii

Indiferent că vorbim de puterea politică, militară sau simbolică, pentru ca elementele care compun mediul social și țin legată o comunitate să înceapă să se reconfigureze este nevoie de un element declanșator.

Unii ar spune că este vorba de interesul general (justificarea oricărei acțiuni politice), de opinia publică (chestiuni religioase), de societatea civilă (Rosia Montană), de interese străine (gazele de șist), sau un alt element. Putem să analizăm jocul puterii manifestat de-a lungul istoriei. Concluzia este aceeași.

Orice interes are o latură socială (ex. contractul de vînzare-cumpărare), o legatura cu socialul, sau pur și simplu ține numai de social (politica, revoluțiile). Oricare ar fi aria lui de cuprindere (micro sau macro socială), orice interes poate rămîne o iluzie sau poate deveni realitate. Diferența este dată de existența unei acțiuni declanșatoare menită sa pună în practică acel interes.

În esență este vorba despre bani, care pot fi transformați în absolut orice este nevoie: energie, timp, muncă (manifestații, lobby, servicii), influență, … . Nu poți să coordonezi punerea în practică a unui interes, al unei acțiuni dacă nu dispui de resursele necesare. Care pot fi reduse simplu la bani.

Pe scurt, orice schimbare în orice masură a puterii are la bază un interes susținut financiar. Cu cît ai mai multe resurse, cu atît ai posibilitatea de a susține mai bine un interes și șansele de reușită cresc. Desigur că pentru a acumula resursele necesare ai nevoie de inteligență.

Încearcă să interpretezi evenimentele recente prin această cheie și ignoră acei cîțiva indivizi idealiști a căror prezență este utilă în orice acțiune pentru a spori anvergura mișcării și a seduce în acest mod și alți naivi. Ceea ce contează nu este ce vrei, ci cîți bani ai. Abia apoi ceea ce vrei poate deveni realitate.

Reducerea costurilor (IV)

Am scris un articol care tratează mai multe căi legale și semi-legale în care legea fiscală se poate ocoli cu succes și care ar fi trebuit să apară sub titlul de mai sus. Am decis însă să nu-l public deoarece asemenea sfaturi în general nu sînt gratuite. Îți pot furniza cîteva indicii necesare în a crește șansele de reușită în conceperea unei scheme de scădere a poverii fiscale.

- Ai nevoie de mai multe firme, chiar dacă tu nu ești persoana fizică care deține toate părțile sociale.

- Orice afacere presupune deținerea/ utilizarea unor active. Aceste active sînt esențiale și trebuiesc protejate. Ele vor fi în proprietatea firmei A care va fi cu toate taxele la zi și cu contabilitatea curată. Aceasta firmă nu va gaja aceste active decît în situații extreme și nu va avea credite bancare. Obiectul ei de activitate va fi închirierea acestor active. Deci poate avea taxe foarte mici de plătit.

- Una dintre firme poate fi înregistrata într-o țară cu fiscalitate mai mică (Bulgaria de exemplu). Prețurile de transfer între firme pot fi folosite pentru a muta profiturile de pe o firmă pe alta. Iar dacă firma înregistrată în Bulgaria vinde în Romania, prețul nu va conține tva, deci va fi din start mai mic decît al concurenței.

- Referitor la datorii, singurul creditor în fața căruia îți permiți să renunți la construirea unei relații pe termen lung este cel care nu-ți oferă nimic în schimbul banilor tăi, adică statul. Sînt foarte multe anunțuri în spațiul public postate de persoane doritoare să preia (cumpere) firme cu datorii. Sau poți vinde firma cu datorii unei 'rude mai în vîrstă de la țară' și apoi să-i suspenzi activitatea (implicit și plata impozitelor) pe 3 ani, după care se prelungește suspendarea cu încă 3 ani. Deci 6 ani nu ai probleme.

Dpdv principial nu există un sistem de control conceput de om care să funcționeze cu o eficiență de 100% fără să presupună comportamentul de bună credință al participanților în acest sistem. Ori în cazul în care cel care face regulile (statul) dovedeste rea-credință (ineficiență totală) în comportamentul său de administrare a resurselor și plusează fiscal indiferent dacă o parte din ceilalți participanți mor, acest comportament al statului induce în sistem o inhibiție de protecție și obligă și ceilalți participanți să procedeze la fel, ducînd astfel la vicierea totală a sistemului. Ori într-un sistem viciat nu ai altă șansă de supravietuire decît să respecți aceste vicii, fapt care conferă practicilor ilegale o anumită integritate.

NU

Unul dintre cuvintele pe care foarte mulți nu știu să-l pronunțe, sau știu dar le e frică să o facă.

Daca spui NU indiferent de poziția pe care o ocupi în raport cu cealaltă persoană, înseamnă practic că ai luat o decizie, iar asta implică o anumită doză de răspundere. Răspundere care nu le place deloc românilor și de care încearcă să scape ori de cîte ori au ocazia. Sau în cel mai rău caz această răspundere să fie colectivă.

De cîte ori nu ai văzut pe cineva că greșește, conștientizează acest fapt și apoi încearcă să găsească o gramadă de scuze? Totdeauna altcineva sau altceva trebuie să poarte răspunderea pentru acțiunile românilor. Acțiuni individuale sau colective.

Frica de a da un răspuns clar chiar dacă acesta este NU îi împinge pe mulți în jocul amînării la infinit a unui răspuns clar cu gîndul că solicitantul va renunța la un moment dat. Foarte nocivă această frică pentru că erodează încrederea și coeziunea socială.

Oricine va fi mult mai fericit dacă primește un răspuns prompt și clar decît să piardă timp prețios asteptînd. Și încă ceva: prestigiul ca element aducător de profit nu are nimic în comun cu această amînare repetată – se exclud reciproc.

De exemplu, ce încredere pot avea eu într-o firmă de servicii contabile cînd nu primesc răspuns la o cerere de ofertă pentru un anumit serviciu plătit și sînt doar amînat? Și asta dupa telefoane repetate! ZERO încredere.